|
|
|
ECONOMIA TURISMULUI
Etimologic, cuvantul "turism' provine din termenul englez "tour' (calatorie), sau "to tour', "to make a tour' (a calatori, a face o calatorie), termen creat in Anglia, in jurul anilor 1700, pentru a desemna actiunea de voiaj in Europa - in general si in Franta - in special. La randul sau, acest termen englez deriva din cuvantul francez "tour' (calatorie, plimbare, miscare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de calatorie de agrement.
Prin turism se intelege:
. in primul rand, ansamblul de activitati prin care omul isi petrece timpul liber calatorind in alta localitate sau tara, pentru a vizita oameni si locuri, monumente si muzee, pentru a-si imbogati cunostintele generale, pentru a se distra si a face sport, pentru odihna sau tratament;
. in al doilea rand, industria creata pentru satisfacerea tuturor bunurilor si serviciilor solicitate de turisti la locul de destinatie, la un inalt nivel calitativ si in conditiile protectiei si conservarii resurselor turistice, in special, si a mediului inconjurator, in general.
Luand in considerare rapida schimbare pe care a suferit-o mediul economico-social in care se desfasoara turismul in perioada de la ultima Conferinta Internationala a ONU privind turismul (Roma 1963), Conferinta Internationala asupra turismului si statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri ale conceptelor de baza in turism:
"Turismul se refera la activitatile unei persoane care calatoreste in afara mediului sau obisnuit, pentru mai putin de o perioada specificata de timp si al carei scop principal de calatorie este altul decat exercitarea unei activitati remunerate la locul de vizitare.'
Din perspectiva acestei definitii si a normelor elaborate recent de Organizatia Mondiala a Turismului este considerat turist "orice persoana care se deplaseaza spre un loc situat in afara resedintei obisnuite pentru o perioada mai mica de 12 luni si ale carei motive principale de calatorie sunt altele decat exercitarea unei activitati remunerate in locul vizitat. Astfel sunt considerati turisti persoanele care:
. efectueaza o calatorie de agrement (vacanta, concediu);
. se deplaseaza in statiunile baneo-climaterice in scopul tratamentului sau imbunatatirii starii de sanatate;
. se deplaseaza in alte localitati in scopul de a participa la competitii sportive;
. calatoresc in scopuri profesionale, adica participa la conferinte internationale, reuniuni stiintifice sau misiuni religioase etc;
. se deplaseaza in scopuri culturale.
Forme ale activitatii turistice
In cadrul activitatilor turistice se pot identifica urmatoarele forme:
. turismul intern (domestic tourism) - rezidentii unei tari care calatoresc in propria tara;
. turismul international receptor (inbound/international-receptor tourism) - vizitarea unei tari date de catre non-rezidenti;
. turismul international emitent (outbound/outgoing tourism) - rezidentii unei tari date care viziteaza alte tari.
Aceste trei forme de baza se pot combina, rezultand alte trei forme derivate de turism:
. turism interior - incluzand turismul intern si turismul receptor;
. turism national - incluzand turismul intern si turismul emitator;
. turism international - incluzand turismul receptor (incoming) si turismul emitator (outgoing).
Evenimentele de dupa 1989 au reprezentat un nou punct de plecare pentru turismul romanesc. Managerii au fost obligati sa faca fata concurentei destinatiilor externe, interzise pana atunci in Romania. Marile orase din vest si statiunile de la Marea Neagra au fost principalele tinte. La inceput, majoritatea romanilor au preferat tot litoralul romanesc. in prezent, agentii de turism spun ca destinatiile externe se vand foarte bine. Dupa ce a pierdut clar cursa cu Turcia si Grecia, iar destinatii precum Spania sau Egipt sunt din ce in ce mai solicitate, din acest an si litoralul bulgaresc pare sa fi luat o felie consistenta din piata romaneasca. In ultimii ani, turismul romanesc a suferit modificari semnificative. Importanta litoralului a scazut, iar infrastructura invechita i-a determinat pe multi turisti sa se orienteze catre alte locuri. Marii castigatori par a fi agroturismul, zonele montane si Delta Dunarii. Specialistii sunt de parere ca ar putea aparea noi statiuni cu potential turistic.
In tara noastra sunt prezente aceste forme de turism si sunt intrate de mai multe decenii atat in teoria turismului, cat si in activitatile turistice desfasurate de catre unitatile prestatoare de servicii turistice. Activitatea turistica, datorita complexitatii si multiplelor abordari pe care le suporta, se mai poate clasifica si in functie de urmatoarele criterii:
a) dupa motivele calatoriei.
. loisir, recreere si vacanta (odihna);
. vizite la rude si prieteni;
. afaceri si motive profesionale;
. tratament medical;
. religie/pelerinaje;
. alte motive.
b) dupa gradul de mobilitate al turistului di stingem:
. turismul de sejur (lung/rezidential; mediu; scurt).
. turismul itinerant (de circulatie);
. turismul de tranzit.
c) in functie de caracteristicile sociale si economice ale cererii:
. turismul particular;
. turismul social;
. turismul de masa.
d) dupa modul de angajare al prestatiilor turistice distingem:
. turismul organizat;
. turismul neorganizat;
. turismul mixt.
e) dupa varsta participantilor:
. turismul pentru prescolari;
. turismul pentru elevi;
. turismul pentru tineret (18-31 ani);
. turismul pentru adulti (31-60 ani);
. turismul pentru varsta a III-a.
Aceste forme de turism nu trebuie privite in mod izolat, ele suprapunandu-se prin anumite caracteristici comune.
Evolutia, atat a turismului, cat si a turismului international se caracterizeaza, la nivel mondial, printr-o tendinta de crestere datorita influentei factorilor economici, demografici, politici, sociali. Turismul international are, in aceasta situatie, cea mai importanta crestere datorita dorintei oamenilor de a vizita alte tari, de a cunoaste alte civilizatii, obiceiuri dar si datorita progresului tehnic inregistrat in domeniul transporturilor, progres care permite calatorii mai rapide si mai confortabile pe distante din ce in ce mai lungi.
Evolutia turismului international se poate aprecia prin actiunea a doi indicatori: sosirile/plecarile de turisti si incasarile/cheltuielile din turismul international.
Se observa o crestere accentuata a turismului international in anii '60 si '70, urmata de o incetinire a ritmului de crestere.
Repartizarea sosirilor internationale pe regiuni geografice confirma pozitia de lider a Europei (717 milioane), urmata de Asia de Est si Pacific (397 milioane) si de continentul american (282 milioane). Urmeaza Africa, Orientul Apropiat si sudul Asiei.
In ansamblul unei economii nationale, turismul actioneaza ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunand o cerere specifica de bunuri si servicii, cerere care antreneaza o crestere in sfera productiei acestora. De asemenea, cererea turistica determina o adaptare a ofertei, care se materializeaza in dezvoltarea structurilor turistice si indirect in stimularea productiei ramurilor participante la: construirea si realizarea de noi mijloace de transport, instalatii de agrement pentru sporturi de iarna, nautice etc. Dezvoltarea turismului conduce astfel, la un semnificativ spor de productie.
Cu toate ca are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are si o contributie aparte la realizarea valorii adaugate. Avand ca specific consumul mare de munca vie, de inteligenta si creativitate, turismul participa la crearea valorii adaugate intr-o masura mai mare decat alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.
De asemenea, turismul antreneaza si stimuleaza productia din alte domenii. Studiile de specialitate au evidentiat faptul ca activitatea unor ramuri este determinata in mare parte de nevoile turismului.
Turismul reprezinta totodata un mijloc de diversificare a structurii economiei unei tari. Astfel, necesitatea de adaptare a activitatii turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe ale turistilor determina aparitia unor activitati specifice de agrement, transport pe cablu.
Pe langa toate acestea, turismul reprezinta si o cale (in unele cazuri chiar singura) de valorificare superioara a tuturor categoriilor de resurse si in special a celor naturale: frumusetea peisajelor, calitatile curative ale apelor minerale sau termale, conditiile de clima.
Trebuie mentionat si faptul ca turismul este capabil sa asigure prosperitatea unor zone defavorizate, putand fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate. Aceasta prin dezvoltarea unor zone mai putin bogate in resurse cu valoare economica mare, dar cu importante si atractive resurse turistice naturale si antropice. Datorita acestui fapt el este considerat o parghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale.
O alta forma de manifestare a efectelor economice ale turismului o reprezinta contributia sa la asigurarea unei circulatii banesti echilibrate, realizata deopotriva pe seama turismului intern si international.
Este vorba, in primul rand, despre un asa-numit efect direct care consta in cresterea veniturilor in sectorul turistic (salarii, profituri ale hotelurilor, restaurantelor, agentiilor tour-operatoare), ca urmare a cheltuielilor diverse efectuate de turisti in decursul unei anumite perioade de timp, de obicei un an. in al doilea rand, avem in vedere efectul indirect care vizeaza impactul cresterii cheltuielilor pentru serviciile turistice asupra ramurilor producatoare de bunuri de consum la care firmele turistice apeleaza in mod inevitabil pentru a-si sustine oferta turistica la parametri competitivi. In fine, in al treilea rand, poate fi urmarit si un efect indus asupra intregii economii nationale, deoarece atat veniturile celor ce lucreaza nemijlocit in turism, cat si cele ce revin sectorului producator de bunuri de consum sunt reinvestite in vederea procurarii altor marfuri si servicii de care au nevoie. Asistam astfel la un proces de multiplicare a cererii agregate la scara macroeconomica.
Potrivit Organizatiei Mondiale a Turismului efectul multiplicator poate fi definit ca volumul suplimentar de venituri realizat de o unitate de cheltuieli a turistului, care va fi utilizat in economie.
Una dintre trasaturile majore ale evolutiei economiei mondiale o reprezinta cresterea si diversificarea schimburilor internationale. Astfel, turismul apare ca o componenta importanta a relatiilor economice internationale.
Este binecunoscut faptul ca turismul face parte din structura comertului invizibil mondial, reprezentand una dintre principalele componente ale acestuia. Comertul invizibil este o forma a schimburilor economice internationale care nu au ca obiect o marfa. Comertul invizibil se materializeaza si formeaza "balanta invizibila' sau "balanta serviciilor', componenta importanta a balantei de plati externe a unei tari.
Pe langa consecintele economice, turismul are si o profunda semnificatie socio-umana. El actioneaza, prin natura sa, atat asupra turistilor in mod direct, cat si asupra populatiei din zonele vizitate. De asemenea, efectele turismului se rasfrang si asupra calitatii mediului, a utilizarii timpului liber si nu in ultimul rand asupra legaturilor dintre natiuni.
Turismul este, dincolo de toate, un element care favorizeaza comunicarea, schimbul de idei, de informatii, stimuland largirea orizontului cultural cu efect asupra formarii intelectuale.
Una dintre cele mai importante functii ale turismului consta in rolul sau reconfortant, in calitatea sa de a contribui la regenerarea capacitatii de munca a populatiei, atat prin formele de odihna, cat si prin formele de tratamente balneo-medicale. Totodata, turismul reprezinta un mijloc de educatie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultura si civilizatie a oamenilor. Daca privim activitatea turistica ca pe una de productie, cu intrari si iesiri, se observa ca aceasta presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale avand un rol fundamental. in consecinta, turismul exercita influenta asupra mediului si componentelor sale.
Tot in plan socio-economic, dar si politic, trebuie amintit rolul deosebit de important al turismului in intensificarea si diversificarea legaturilor intre natiuni pe plan mondial. intr-adevar, alaturi de comertul propriu-zis, turismul international tinde sa devina una din formele principale de legatura dintre oameni situati pe continente diferite.
Organizatiile internationale de turism au un caracter permanent, iar modul de functionare a lor este stabilit prin intermediul unor tratate multilaterale. Principalele obiective ale activitatii lor se refera la promovarea turismului, reglementarea unitara a raporturilor juridice si economice dintre organizatiile de turism, pregatirea personalului ce activeaza in acest sector, inlaturarea piedicilor ce stau in calea dezvoltarii turismului, facilitarea schimbului de experienta in oricare din domeniile de servire turistica mondiala etc.
Organizatiile internationale de turism au un caracter permanent, iar modul de functionare a lor este stabilit prin intermediul unor tratate multilaterale. Principalele obiective ale activitatii lor se refera la promovarea turismului, reglementarea unitara a raporturilor juridice si economice dintre organizatiile de turism, pregatirea personalului ce activeaza in acest sector, inlaturarea piedicilor ce stau in calea dezvoltarii turismului, facilitarea schimbului de experienta in oricare din domeniile de servire turistica mondiala etc.
Una dintre cele mai mari organizatii internationale de turism cu caracter interguvernamental este Organizatia Mondiala a Turismului (O.M.T.), care a fost infiintata in 1975 (prima adunare generala a avut loc in mai 1975, la Madrid).
O.M.T. are rolul de centru mondial al informatiilor turistice, prin schimbul de date asupra turismului national si international, in special sub forma de culegeri statistice, prin schimbul de informatii privind legislatia si reglementarile in vigoare in domeniul turismului in statele membre sau in legatura cu evenimente din domeniul turismului. Organizatia este un instrument de initiativa in mana statelor membre pentru organizarea de cooperari in domeniul turismului, in special in domeniul formarii si perfectionarii cadrelor (O.M.T. dispune de un centru international specializat in acest domeniu), in sectorul conceptiei produsului turistic, organizarii si promovarii ofertei turistice (prin cooperari cu P.N.U.D. sunt organizate diverse misiuni de sprijin sectorial). Organizatia furnizeaza membrilor sai studii, rapoarte, analize, manuale si alte materiale de referinta in domeniul economiei, finantelor si turismului.
Tara noastra, ca membru fondator al O.M.T., a fost prezenta in toate fazele impuse de procesul de organizare si de delimitare programatica a noii organizatii, incepand din 1979, Romania a fost aleasa, pentru un mandat de patru ani, in Consiliul Executiv al O.M.T., candidand din partea grupului tarilor europene, iar in 1981 a fost aleasa vicepresedinte al acestui organ de conducere.
Dintre organizatiile cu caracter neguvernamental (la care participa si Romania, prin intermediul asociatiilor profesionale, mentionam: Federatia Universala a Asociatiilor Agentiilor de Voiaj (F.U.A.A.V. / U.F.T.A.A.), care este, in momentul de fata, cea mai reprezentativa organizatie internationala neguvernamentala cu profil turistic, Alianta Internationala de Turism (A.I.T.) si Federatia Automobilistica Internationala (F.I.A.), Federatia Internationala de Termalism si Climatologie (F.I.T.E.C.), Federatia Internationala a Scriitorilor si Ziaristilor din Turism (F.I.J.E.T.), Academia Internationala de Turism, Federatia Mondiala a Bucatarilor si Cofetarilor, Organizatia Internationala a Transportatorilor pe Cablu (O.I.T.A.F.), Biroul International de Turism Social (B.I.T.S.)
Inca de la sfarsitul secolului trecut, dar mai ales in perioada interbelica si pana in zilele noastre, dezvoltarea turismului a atras atentia cercurilor guvernamentale din diverse tari cu potential turistic, care au inceput sa traga importante foloase de pe urma acestei activitati. Cu toate acestea, problema promovarii turismului a fost lasata in intregime in seama initiativei private, fara o coordonare pe plan central a eforturilor institutiilor si firmelor care participau la dezvoltarea turismului (companii feroviare si de navigatie maritima, firme hoteliere, asociatii de propaganda, turing-cluburi etc).
In afara rolului de coordonator (de exemplu in cazul incheierii unor acorduri guvernamentale de colaborare turistica, a elaborarii unor proiecte de legi, decrete etc. legate de reglementarea unitara pe plan national a activitatilor turistice etc), statele exercita totodata o importanta functie de dezvoltare a turismului si in politica de investitii si amenajari turistice. Este vorba de coordonarea eforturilor investitorilor pentru realizarea unor amenajari turistice de mari proportii, cum este cazul crearii unor noi zone si statiuni de interes turistic, - montane sau de litoral, - unde dezvoltarea infrastructurii turistice (dotarea retelei de cai ferate, de autostrazi, sosele, canalizare, aeroporturi, asigurarea echilibrului ecologic etc.), depaseste puterea financiara a agentilor economici investitori.
Direct sau indirect, statul are un rol insemnat si in procesul de orientare a cererii turistice. Turismul modern este produsul direct al dezvoltarii social-economice a tarilor, respectiv al unui nivel determinat de venituri, al unui timp i liber sporit etc. Dezvoltarea turismului de masa a creat probleme serioase cu privire la sezonalitatea cererii turistice si la esalonarea concediilor si vacantelor; statele au facut si continua sa faca eforturi pentru rezolvarea acestor probleme.
Statele participa la actiunile de promovare a turismului si prin procesul elaborarii diverselor reglementari legate de activitatea turistica. Importantele beneficii pe care le aduce turismul economiilor nationale au determinat majoritatea tarilor sa faciliteze dezvoltarea circulatiei turistice internationale, prin desfiintarea sau simplificarea la maximum a formalitatilor de trecere a frontierei nationale pentru turistii straini.
Evident, legislatia turistica trebuie sa tina pasul permanent cu orientarea si dezvoltarea in perspectiva a circulatiei turistice si cu noile circumstante in cadrul carora se deruleaza fluxurile turistice.
Turismul este un sector de activitate cu profil complex, un agregat de servicii si activitati cu implicatii multiple in toate ramurile vietii nationale. Apare evident, in acest caz, ca turismul, ca sector de activitate social- economica, nu poate fi limitat exclusiv la activitatea unui singur departament sau organism guvernamental. De aceea, in turism, mai mult ca in alte sectoare de activitate, trebuie sa se consolideze o stransa coordonare intre diversele departamente guvernamentale si organizatii care se ocupa cu activitatea turistica. in consecinta, in afara coordonarii centrale a activitatii turistice la nivelul economiei nationale, trebuie sa existe o coordonare si intre reprezentantii organismelor guvernamentale de turism la nivel zonal si, respectiv, local.
Functia de coordonare a intregului ansamblu de masuri de promovare a turismului se realizeaza prin intermediul organismelor nationale de turism. Organismele nationale de turism sunt menite sa coordoneze politica turistica nationala, constituind totodata si instrumentul de executare, indrumare si control al activitatii turistice nationale.
Organizatia Mondiala a Turismului (O.M.T.), a carei membra este si tara noastra, a elaborat urmatoarea tipologie a organismelor nationale de turism:
- ministere de sine statatoare (ex: Ministerul Turismului);
- ministere mixte sau combinate {ex., Ministerul Comertului si Turismului, Ministerul Turismului si Transporturilor Aeriene, Ministerul Turismului si Culturii sau Spectacolelor, Ministerul Turismului si Sporturilor etc);
- secretariate de stat pentru turism, organisme de sine statatoare sau in cadrul unor ministere mixte;
- departamente in cadrul unor ministere mixte;
- comitete de stat sau comisariate pentru turism;
- oficii nationale de turism (guvernamentale);
- autoritati nationale de turism;
- directii generale de turism, in cadrul unor ministere mixte sau al unor departamente etc
Organismele nationale de turism sunt menite sa coordoneze politica turistica nationala, constituind totodata si instrumentul de executare, indrumare si control al activitatii turistice nationale.
Organizatia Mondiala a Turismului (O.M.T.), a carei membra este si tara noastra, a elaborat urmatoarea tipologie a organismelor nationale de turism:
- ministere de sine statatoare (ex: Ministerul Turismului);
- ministere mixte sau combinate {ex., Ministerul Comertului si Turismului, Ministerul Turismului si Transporturilor Aeriene, Ministerul Turismului si Culturii sau Spectacolelor, Ministerul Turismului si Sporturilor etc);
- secretariate de stat pentru turism, organisme de sine statatoare sau in cadrul unor ministere mixte;
- departamente in cadrul unor ministere mixte;
- comitete de stat sau comisariate pentru turism;
- oficii nationale de turism (guvernamentale);
- autoritati nationale de turism;
- directii generale de turism, in cadrul unor ministere mixte sau al unor departamente etc.
Organismele turistice care functioneaza ca intermediare intre firmele economice angrenate in industria turismului, sau care indeplinesc pe plan teritorial un rol de coordonare a activitatii turistice desfasurate in aceste firme, pot fi clasificate, in sens orizontal si vertical, in urmatorul mod:
1. Organizatii orizontale (organizatii profesionale):
1.1. Organizatii nationale:
- organizatii private (de transport, de hotelarie, agentii de voiaj etc);
- organizatii publice.
1.2. Organizatii internationale:
- organizatii private;
- organizatii publice.
2. Organizatii verticale:
2.1. Organizatii nationale:
2.1.1. Organizatii private
- cu caracter local ( societati de dezvoltare, sindicate de initiativa, asociatii de interes);
- cu caracter regional (oficii si asociatii regionale);
- cu caracter national (asociatii si oficii nationale)
2.1.2. organizatii publice:
- cu caracter national (directii, Oficii Nationale de Turism, Comisariate, Ministere ale Turismului);
- cu caracter regional (oficii si administratii regionale de turism);
- cu caracter local (oficii si administratii turistice)
2.2. Organizatii internationale:
- organizatii private (de exemplu: F.I.T.E.C., B.I.T.S.)5.
- organizatii publice (de exemplu: O.M.T., O.C.D.E.)6.
3.4. Agentiile de turism, veriga de baza a institutiilor care activeaza in industria calatoriilor si turismului
Aceste firme turistice pot imbraca, dupa caz, cele mai diverse forme organizatorice, purtand in consecinta, variate denumiri.
Agentiile de turism private formeaza veriga de baza a institutiilor care activeaza in industria turismului. Pot fi considerate ca agentii de turism unitatile economice care dispun de mijloace de productie si fonduri circulante adecvate pentru conceperea si prestarea de servicii in vederea satisfacerii cererii turistice.
Una din clasificarile mai des intalnite in literatura turistica de specialitate imparte intreprinderile economice care activeaza in turism, in functie de prestatiile oferite, in doua categorii principale:
- firme turistice primare, care se consacra exclusiv sau preponderent activitatii de turism si, in consecinta, existenta lor este direct dependenta de rezultatele economice ale acestei activitati.
Printre firmele turistice primare pot fi amintite: stabilimentele care ofera servicii de cazare, alimentatie si servicii speciale (ghizi, instructori de sport, interpreti etc), sanatoriile si clinicile din statiunile turistice care ofera servicii de tratament balneomedical, societatile comerciale specializate in transporturi turistice (carreers), firmele producatoare de marfuri pentru necesitatile turistilor (cadouri, amintiri etc), firmele prestatoare de servicii de agrement etc.
- firmele secundare sau indirecte, a caror activitate principala de prestari de servicii are un caracter general, subordonata intereselor si cerintelor populatiei locale, dar care intr-o anumita masura presteaza si servicii turistice.
Practic, in aceasta categorie pot fi inclusi deci toti prestatorii de servicii generale, care dintr-un considerent sau altul nu au fost cuprinsi ca firme turistice primare Din cete de mai sus se poate desprinde urmatoarea situatie ierarhica a organizatiilor turistice, a agentiilor de voiaj si a birourilor de turism care actioneaza pe pietele turistice din tarile economic dezvoltate: - marile concerne turistice, agentiile de voiaj de marime mijlocie, agentiile si birourile de turism mici
Agentiile de voiaj indeplinesc, indiferent de formele lor de proprietate si de volumul tor de activitate, urmatoarele functii de coordonare a activitatii turistice;
- de creatie: agentiile de voiaj promoveaza si organizeaza pentru public noi excursii catre noi destinatii; unele din aceste actiuni pot fi comandate de firmele turistice specializate, fiind doar executate de agentia de voiaj;
- de promovare: agentiile de voiaj trezesc interesul publicului pentru vizitarea unor tari, zone, statiuni etc, prin intermediul diferitelor forme de propaganda, publicitate si informare turistica;
- de informare; agentiile de voiaj acorda toate informatiile turistice solicitate de clientii potentiali la sediul acestora;
- de distribuire; agentiile de voiaj vand calatorii si servicii ale prestatorilor: bilete de transport, de spectacole culturale, sportive etc;
- de realizare; agentiile de voiaj organizeaza aranjamente (programe) special comandate pentru turisti individuali si pentru grupuri organizate.
O definitie mai cuprinzatoare, ce pare a fi tot mai larg acceptata, este urmatoarea: 'Agentia de voiaj este un organism complex, ce cuprinde misiuni intelectuale, comerciale, industriale, care constau in procurarea directa sau indirecta - o parte prin el insusi, o parte prin terti (contra unui comision) - de programe turistice (transportul, cazarea, hrana etc) solicitate-de turisti.'
Pornind de la specificul activitatii turistice desfasurate, responsabilitatea agentiilor de voiaj poate fi:
- limitata la atributiile unui simplu intermediar (mandatar), in cazul in care toate serviciile sunt oferite in numele prestatorilor de servicii turistice;
- sporita, pentru activitatea desfasurata, in situatia in care creste rolul de organizator (de antreprenor) al agentiilor de voiaj pentru serviciile contractate, ca de exemplu in cazul voiajelor forfetare practicate la un pret global (in cazul 'I.T'-urilor si al 'Package-Tour'-urilor) si in cazul activitatii desfasurate direct (pentru mijloacele de transport sau unitatile de cazare inchiriate de agentiile de voiaj in sistemul pausal).
Cererea turistica este formata din ansamblul persoanelor care isi manifesta dorinta de a se deplasa periodic si temporar in afara resedintei proprii, pentru alte motive decat prestarea unor activitati remunerate la locul de destinatie.
Oferta turistica este formata din ansamblul atractiilor turistice care pot motiva vizitarea lor. Practic, oferta turistica a unei tari (zone, statiuni) cuprinde totalitatea elementelor care pot fi puse in valoare la un moment dat pentru stimularea cererii turistice.
A. Cadrul natural
Cadrul natural este bogat, variat si complex, cu o structura peisagistica deosebit de armonioasa. Complexitatea potentialului turistic, ca si gradul sau de atractivitate, in general, sunt in stransa corelatie cu treapta de relief si cresc progresiv, de la campie catre munti - exceptie facand Delta Dunarii si Litoralul Marii Negre.
B. Potentialul turistic antropic.
De-a lungul existentei sale de peste doua mii de ani, poporul roman a creat un extrem de variat si bogat patrimoniu cultural, folosit in intregime in scopuri turistice. Romania dispune de monumente care, prin specificul lor pot fi (si sunt) considerate unicate mondiale. De exemplu: cetatile dacice din Muntii Orastiei care au rezistat multi ani atacurilor stralucitelor legiuni romane, cetatile taranesti si bisericile 'fortificate' din Transilvania, bisericile de lemn din Maramures, manastirile din Bucovina, Moldova si nordul Olteniei, monumentele stilului brancovenesc din Muntenia si Oltenia etc., ca si creatiile lui Eminescu, Brancusi, Enescu sau ale lui Grigorescu s.a.m.d. Fiecare dintre acestea au o valoare turistica deosebita.
Vestigiile antichitatii sunt numeroase si de mare valoare pentru istoria culturii si civilizatiei poporului nostru.
Puncte forte ale turismului romanesc
Dupa o analiza a resurselor turistice romanesti am decis ca principalele puncte tari sunt urmatoarele: potentialul natural, potentialul antropic, dezvoltarea si diversificarea capacitatii de cazare si alimentatie, posibilitatea de a crea noi produse turistice, potentialul balnear. Iata care sunt argumentele noastre in acest sens.
Potentialul natural
Diversitatea cadrului natural ofera premisele unei dezvoltari viitoare a turismului asigurand totodata si substratul pentru o varietate de forme de turism. Prin varietatea formelor de relief: munti, podisuri, litoral, campii, delta, Romania se situeaza printre cele mai frumoase si apreciate destinatii ale Europei.
Muntii Carpati reprezinta o componenta importanta a reliefului, acoperind circa 35% din teritoriul tarii. Chiar daca nu au altitudinile Alpilor, Carpatii au cateva particularitati care ii deosebesc de ceilalti munti ai Europei (Alpi, Pirinei, Tatra):
. diversitatea peisagistica - asociata structurilor geologice si alternantei tipurilor de relief: peisaje alpine (Fagaras, Retezat, Rodnei, Parang), peisaje carstice (Aninei, Bihor-Vladeasa, Mehedinti, Cernei), abrupturi calcaroase (Piatra Craiului), chei si defilee (Bicazului, Oltetului, Turzii, Oltului, Jiului, Dunarii);
Zona dealurilor subcarpatice si a podisurilor este deosebit de interesanta prin bogatia si varietatea resurselor balneare.
Zona de campie nu prezinta resurse deosebite, dar se poate folosi in interes turistic prin arealul forestier, fondul cinegetic si piscicol si prin resursele balneare (lacuri sarate, namoluri, ape minerale).
Litoralul (cu 245 km de plaja) se deosebeste de oferta altor tari printr-o serie de caracteristici:
. orientarea spre est si sud-est;
. coborarea in mare cu o panta lina;
. calitatea nisipului;
. latimea plajei.
Delta Dunarii reprezinta una dintre cele mai complexe zone turistice din Romania si una dintre marile atractii ale tarii datorita unicitatii ei in zona europeana. Cele mai importante atractii ale Deltei sunt:
. plajele intinse in zona litorala (Sulina, Petrisor);
. dunele de nisip (Caraorman, Saraturile);
. vegetatia de mare varietate (codrii de stejar-Letea, Carorman, zavoaie de pluta si salcii uriase, stufarisuri, specii rare), cuprinzand peste 1150 de specii de plante;
. fauna piscicola si ornitologica (peste 300 de specii de pasari si circa 150 de specii de pesti);
. fond cinegetic si piscicol.
Hidrografia cuprinde o vasta retea de rauri, numeroase lacuri de diferite tipuri (glaciar, carstic, vulcanic, de baraj natural) si o mare varietate de ape subterane.
Vestigiile arheologice:
. cetatile grecesti de pe tarmul Marii Negre: Histria, Tomis, Callatis;
. cetatile dacice din Muntii Orastiei: Sarmisezetusa, Costesti;
. cetatile romane: Drobeta, Apullum, Napoca;
. cetatile medievale din epoca timpurie: Biharia, Severin sau din epoca moderna: Neamt, Suceava, Sighisoara, Alba-Iulia, Bucuresti.
Monumentele istorice, de arta si arhitectura:
. manastirile cu fresce exterioare din Bucovina: Voronet, Humor, Sucevita, Moldovita, Arbore;
. bisericile din lemn din Maramures: Bogdan-Voda, Surdesti, Botiza, Ieud;
. bisericile si cetatile taranesti fortificate din Transilvania: Rasinari, Biertan, Cristian sau din Oltenia: Cula lui Tudor Vladimirescu de la Cerneti, Cula Greceanu de la Maldarasti;
. castele si palate: Bran, Mogosoaia, Hunedoara, Peles, Cotroceni;
. edificii religioase, monumente si statui: catedrala romano- catolica din Alba-Iulia, biserica Sf. Trei Ierarhi - Iasi, Biserica Neagra - Brasov, biserica Stavropoleos - Bucuresti, biserica Manastirii Curtea de Arges, moscheea din Constanta, Turnul Chindiei - Targoviste, Arcul de Triumf - Bucuresti, Ansamblul sculptural C. Brancusi - Tg. Jiu.
Institutiile si evenimentele cultural-artistice:
. edificiile unor institutii culturale: Atheneul Roman, Palatul Culturii-Iasi, Casa Sfatului- Brasov;
. reteaua de muzee si case memoriale: peste 450 de muzee si circa 1000 de case memoriale de interes local, national sau international; evenimente culturale: festivaluri muzicale (G. Enescu, Mamaia, Cerbul de Aur), ale filmului, targuri, serbari (Serbarile zapezii, Serbarile marii).
Arta si traditia populara:
. arhitectura si tehnica populara;
. creatia artistica: productia mestesugareasca si de artizanat (Horezu, Corund, Marginea, Vama - centre de ceramica), muzica, dansul, portul (tara Motilor, tara Zarandului, tara Maramuresului), creatia literara;
. manifestari traditionale: Sambra Oilor, targul de fete, Festivalul Narciselor, Cocosul de Horez.
BIBLIOGRAFIE
Alexandru, D.,Negut, S.,Istrate - "Geografia turismului", Bucuresti, Editura Academiei 2000
Cosmescu, I. - "Turismul - Fenomen complex contemporan", Bucuresti, Editura Economica, 1998
Ionescu, I. - "Turismul fenomen social economic si cultural", Bucuresti, Editura Oscar Print, 2000
Istrate, L,Bran, F.,Rosu, A. G. - "Economia turismului si mediului inconjurator", Bucuresti, Editura Economica, 1996
Minciu, R. - " Economia Turismului", Bucuresti, Editura Uranus, 2001
