Asezarea rurala magura din parcul national piatra craiului

ASEZAREA

Bibliografie

"Geografia Romaniei -Volumul III" - Editura "Academiei", Bucuresti 1987;

G. Erdeli, V. Cucu "Romania. Populatie. Asezari umane. Economie" - Editura "Transversal", Bucuresti 2005 S. Teodor "Culoarul Rucar-Bran"

CARACTERISTICI GEOGRAFICE ALE ZONEI.

Asezarea rurala Magura se afla situata pe teritoriul Parcului National Piatra Craiului, la extremitatea sudica a judetului Brasov, la o altitudine cuprinsa intre 1000 si 1200 m.

Sat de tip "risipit" cu o populatie de cca. 800 locuitori, atestat documentar pentru prima data in anul 1713, isi trage numele de la  topicul "magura", unde s-a dezvoltat vatra satului (Magura Mica).

• Comuna este situata la 30 km distanta de resedinta de judet -Brasov-, avand in componenta sase sate care au fuzionat in 1968: Moeciu de Jos, Moeciu de Sus, Cheia, Drumul Carului, Magura si Pestera.

Magura Mica, apartine compartimentului mai coborat cu maguri inclus in Platforma Pestera -Simon, cu culmi prelungi si curmaturi ce depasesc frecvent 1100 m, incadrat in Culoarul Bran-Rucar-Dragoslavele. Acesta reprezinta un areal de discontinuitate in masa carpatica ce are afinitati genetice fata de masivii muntosi ce-l incadreaza dar totusi cu o personalitate proprie. Mai precis, zona genetica a satului Magura face parte din 'magurile' Branului, situate la est de culoarul Dimbovicioara-Raul Mare al Zarnestilor, unde formeaza culmea Toanches -Coja -Gilma Sparturilor, ce se intinde pe directia nord-sud, incepand la sud-est de Zarnesti cu Magura Mica si sfarsind prin culmile domoale din preajma satului Dimbovicioara. Limita estica a acestora corespunde contactului dintre calcarele jurasice si conglomeratele cretacice din cadrul culoarului Rucar-Bran. Ea poate fi urmarita pe la poala acestor maguri, trecand prin localitatile Magura, Pestera, Sirnea, Ciocanu, Dimbovicioara.

Desfasurarea elementelor climatice este generata de circulatia generala a maselor de aer care se face pe directia predominanta nord-est si sud-vest.

Topoclimatul se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale cuprinse intre 4° si 6°C, amplitudine termica anuala de 19-20°C, numarul mediu anual al zilelor de iarna fiind de 50-70 anual, al zilelor cu inghet de 150-160, al zilelor de vara de 18-24. Verile relativ calduroase si toamnele lungi au o influenta reconfortanta si tonica pentru activitatile umane.

Zona este bogata in precipitatii, in special ca urmare maselor de aer oceanic ce reusesc sa treaca peste culmea Fagarasului, cuprinse intre 900 si l 200 mm anual, cu ploi torentiale frecvente, numarul mediu al zilelor ploioase fiind de 120 zile/an. Stratul de zapada nu depaseste in medie 50 cm, persistent intre noiembrie si aprilie, numarul mediu de zile cu ninsoare este de 60 zile/an, iar grosimea stratului de zapada este de 40-50 cm.

Vanturile predominante in zona au o viteza de 3-5 m/s, directia principala fiind relativ uniform repartizata intre nord-est, 41,7% si sud-vest, 42,6%. Local sint cunoscute vinturi pe care locuitorii de aici, dupa o experienta multiseculara, le-au denumit "Pietrarul', care bate dinspre Piatra Craiului, topind zapezile cu pericol de avalanse, si "Baltareretul', care se resimte dinspre culmile Bucegilor si Leaotei, determinind incalzirea vremii.

Caracteristice sunt atat inversiunile termice prezente pe vaile adanci, cat si brizele de munte.

Din analiza factorilor climatici reiese amplitudinea termica redusa, adapost de vanturi puternice, umezeala relativ redusa, strat de zapada bogat si indelungat, insolatie ridicata cu valente turistice deosebite.

Reteaua hidrografica este reprezentata indeosebi prin cursurile cu regim temporar, tributare Raului Mare al Zarnestilor, afluent al raului Barsa din bazinul hidrografic al Oltului.

Vegetatia forestiera ocupa primul loc intre ecosistemele zonei, in repartitia altitudinala a padurilor distingand un prim etaj al padurilor de foioase, indeosebi fagete, situat intre 500 si l 000 m si un etaj al padurilor de amestec pina la l 400-1 500 m.

Dezvoltarea pastoritului de-a lungul timpului ca ocupatie de baza a locuitorilor, a determinat extinderea pasunilor si finetelor montane, in detrimentul suprafetelor de padure care, sunt inviorate de un covor multicolor de viorele (Viola odorata), cicoare (Cichorium intybus), sinziene (Galium verum), luminarica (Verbascum thapsus) ori gura leului (Antirrhinum majus).

Substratul calcaros ori conglomeratic a determinat individualizarea in principal a trei tipuri de soluri, suport pentru invelisul vegetal natural ori pentru culturile agricole, cele mai raspindite fiind solurile brune montane de padure. Pe aceste soluri se dezvolta atit padurile de fagete sau de amestec, cit si pasunile .si finetele montane, practicandu-se si culturi agricole in sistemul agroteraselor inalte.

Popularea acestor meleaguri s-a efectuat incepand cu paleoliticul mijlociu, in faze succesive si cu intensitati diferite (T. Hasdeu, 1979), descoperirile arheologice punand in evidenta razuitoare, lamele si virfuri de silex ca prime marturii despre omul paleoliticului mijlociu (60 000-40 000 i.e.n.).

Satul Magura s-a format prin fenomenul de "roire' a branenilor, determinata de popularea treptata a spatiului aferent, mai precis prin ascensiunea formelor de habitat spre poalele Pietrei Craiului.

TIPUL FUNCTIONAL SI OCUPATIILE SATULUI MAGURA.

Ca urmare a acestor conditii naturale enumerate mai sus, putem incadra satul Magura la categoria asezarilor rurale pastorale unde economia este dominant pastorala, reprezentata prin cresterea oilor si a vitelor. Predominanta a fost cresterea vitelor in propria gospodarie cu "varatul" la munte, la stanele apartinand obstei satului si iernatul in gospodarie si la "hodai".

Agricultura se practica pe scara foarte redusa datorita terenului slab productiv si a climei reci, mai ales sub forma legumiculturii si pomiculturii pe terenurile de langa gospodarie.

Lucrul la padure a fost si ramane o alta ocupatie de baza a celor din zona, reprezentand una dintre principalele surse de castig, atat prin exploatarea forestiera, cat si prin prelucrarea artizanala a lemnului.

Acestora li se adauga prelucrarea lanii, iar mai de curand turismul rural si agroturismul. Tesutul este practicat in fiecare gospodarie, iarna, la razboi, realizandu-se cunoscutele taluri "in vergi" in alternanta cromatica alb-negru, "saricile" sau straiele din lana turcana cu firul lung, etc. In cadrul mestesugurilor se mai remarca si prelucrarea lemnului pentru mobilier.

Teritoriul satului Magura se desfasoara indeosebi pe interfluviile sau "podurile" magurilor calcaroase, cat si pe versantii acestora determinand o structura risipita -polinucleara, cu gospodariile cunoscute sub forma arhaica de "casa cu curte" intalnite si in alte zone de munte ale Romaniei, precum si in Europa, unde poarta denumirea de "gospodarie cu ocol intarit".

Aceasta incheie un ciclu evolutiv, arhitectonic, al gospodariilor pastorale din asezarile montane de tip risipit.

Pentru formarea ocolului intarit, casa si anexele gospodaresti (grajd, sopru sau chiar sura) sunt legate cu un sopru ingust avand peretele inspre exterior si partea deschisa inspre curte, astfel ca toate constructiile formeaza un patrat care inchide curtea pe toate laturile, iar acoperisul cuprinde toate cladirile intr-un patrat fara intrerupere.

Solutia constructiva a acestor curti-cetati, aplicata de mai multe popoare poate fi determinata de clima aspra, vanturile puternice si zapada abundenta din satele risipite, caracteristice zonei montane, posibilii hoti atentatori la integritatea proprietatii nelocuite in timpul varatului alpin, pericolul animalelor salbatice in timpul iernii si, poate,

necesitatea lasarii acasa in deplina siguranta a familiei, de catre stapanul de oi plecat in transhumanta.

Se compune din: locuinta propriu-zisa (tinda, casuta, casa mare si "chelar"), doua grajduri de vite, susopul pentru car si utilaje agricole, "fierbatoarea" construita deasupra pivnitei pentru legume, toate aflate in interiorul ocolului si o "crosnie" pentru oi adosata casei, in afara ocolului. Accesul in interior se face pe o poarta mare pentru car si o portita. Curtea pavata cu piatra este podita

pe margini cu scanduri de brad si-si dreneaza apele pluviale printr-un sistem asemanator "impluviumul"-ui roman. Podul constructiilor anexe este folosit ca fanar si nu are legatura cu podul locuintei, spre a feri fanul de scantei.

Tip arhitectonic obisnuit in satele branene pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, astazi "ocolul intarit" nu se mai construieste si este in descrestere ca numar.

In prezent, in satul Magura, putem intalni urmatoarele tipuri de case:

a)     case cu doua incaperi -cu o singura intrare, cu tinda si casa;

b)     case cu trei incaperi -tinda mediana, casa si casa mare;

c)     case cu patru si mai multe incaperi

d)     case pe doua niveluri

Ca materiale de constructie este folosit preponderent lemnul, casele fiind construite din barne orizontale, iar ca temelie avand zidarie de piatra. Barnele sunt cioplite cu barda pe doua sau patru fete. Mai tarziu se va folosi pentru pereti si caramida. Pentru acoperis s-a folosit pe scara larga sindrila, iar mai nou se foloseste tigla.

Pot fi intalnite si hodaile -constructii din lemn durate pe fanete, in care sunt iernate animalele, mentinandu-se astfel o straveche tehnica in cresterea animalelor, apoi tarle si stane cu structura traditionala.

• Hodaile sunt constructii de lemn alcatuite dintr-un grajd pentru cornute mari, sura pentru depozitarea fanului si o incapere de locuit. Iarna gospodarul nu-si mai coboara vitele in sat, din cauza pantelor abrupte, tinandu-le la hodaie, unde urca spre a le hrani si adipa. Aceleasi pante abrupte fac ca localnicii sa mentina si azi practica de a cobora finul de pe coaste cu tirsul.

Vatra satului este asezata pe interfluvii si pe versantii sudici, dispersarea ei facandu-se pe aproape intreaga suprafata a patrimoniului sau funciar (mosia). Astfel, avem de-a face cu un trup de mosie presarat cu case amestecate cu salase si odai, fiecare gospodarie fiind asezata in mijlocul propietatii si dublata de unul sau mai multe salase amplasate la distante mai mari sau mai mici, in functie de suprafata pajistei pe care o stapaneste. Distanta dintre gospodarii poate oscila intre 100 si 2000 m dar, in ultimul timp, distanta a scazut ca urmare a noilor constructii aparute in aria interioara, fie sub forma de pensiuni turistice, fie sub cea de case de vacanta.

* Ca urmare a schimbarii profilului functional in sat turistic, se inregistreaza o crestere a atipica satului risipit prin constructii noi in aria interioara si nu numai prin case plasate catre margine.

Spatiul agricol sau mosia este reprezentat indeosebi de propietatile individuale fie situate langa casa si parcelate (gradina de legume, livada si faneata), fie situate in zone mai indepartate de casa si reprezentate indeosebi de fanete. Pe langa propietatile individuale apare si proprietatea comuna sub forma pasunilor din munte unde sunt duse animalele peste vara la pascut si unde se afla stanile satului.

* De remarcat ca unele dintre pasunile ce alcatuiesc proprietatea comuna/patriarhala se afla in Masivul Bucegi, in timp ce anumite pasuni din Piatra Craiului apartin proprietatii patriarhale a satului Moeciu de Jos. In prezent se incerca schimbul de pasuni la nivel de primarie.

Legata de prezenta acestor amenajari temporare, diviziunea muncii a facut ca o parte din membrii familiei, indeosebi cei virstnici, mai rar tinerii casatoriti, sa-si petreaca cea mai mare parte din timp departe de sat, dupa un calendar arhaic inca din vremea dacilor.

Spatiul forestier, aflat fie in proprietatea comuna /composesorat, fie in proprietatea individuala este situat indeosebi in Masivul Piatra Craiului, zonele impadurite de pe cuprinsul « magurilor » fiind defrisate in vederea extinderii spatiului agricol (fanetelor).

Populatia este imbatranita, majoritatea ocupandu-se cu cresterea animalelor. O pondere importanta a populatiei active era reprezentata pana de curand de catre navetistii ce-si desfasurau activitatea in complexele industriale din Zarnesti si Tohanul Nou. Dupa inchiderea mai multor unitati de productie, mare parte a populatiei navetiste s-a reorientat catre activitatile de turism rural si agroturism dezvoltate in satul Magura, ca urmare a granturilor primite de la Administratia Parcului sau a Fondului SAPARD, dar si a investitiilor din partea unor persoane venite din afara localitatii. Restul populatiei navetiste s-a mutat in Brasov.

Dezvoltarea turismului rural si a agroturismului ce implica cresterea nivelului de trai a populatiei din zona, va determina o intinerire a populatiei prin reintoarcerea "fiilor satului" dar si a stabilirii de familii tinere din alte zone.

MESTESUGURILE TRADITIONALE.

Tinand cont ca mestesugurile au fost practicate permanent sau sezonier ca ocupatie principala sau auxiliara, putem spune ca acestea erau producatoare de bunuri materiale/marfuri.

Prelucrarea artistica a lemnului cu mestesugurile legate de urmatoarele domenii:

confectionarea mobilierului, de cele mai multe ori lucrat intr-un stil simplu, lucrate prin imbinari fara cuie din fier si impodobite prin crestaturi si scrijelari de elemente geometrice.

Tesutul si prelucrarea lanii dar si cojocaritul ce aveau ca materie prima indeosebi lana si pieile de oaie.

PORTUL POPULAR.

Imbinind utilitatea cu estetica, costumul popular, in variantele sale muscelean si branean, a evoluat lent, influentindu-se reciproc si caracterizindu-se printr-o anumita specificitate, unitate stilistica si armonie.

In acelasi timp, Culoarul Rucar-Bran fiind o regiune de vie circulatie carpatica, se resimt in bogatia si frumusetea portului popular influente din Tara Romaneasca si Transilvania.

Portul popular din zona Branului, inrudit cu cel al zonelor invecinate -Muscel si Dimbovita-, scria Titus Hasdeu in 1979, releva unele trasaturi specifice, explicabile pe de o parte prin natura ocupatiilor, iar pe de alta prin asimilarea si redarea in forme locale a unor elemente de fond transilvanean. Diferentierile portului pe baza de virsta, sex, anotimp, conditii sociale, au dus la o creatie populara deosebita de interesanta prin varietatea pieselor componente ale costumului, bogatia coloristica si ornamentala.

costumului femeiesc se remarca iile cusute sau alese cu lina si bumbac in tonuri de rosu si negru cu fire aurii si argintii, fota larga cu pulpane in vargi, incretita la spate, stergarul de cap din bumbac sau borangic, laibarica de catifea neagra.

Costumul barbatesc este mai redus ca numar de piese. Camasa larga din pinza de in sau bumbac, cioarecii si laibaricele lucrate din zeghii, pieptare, cojoacele, caciulile si gluga definesc structura portului pastoresc deosebit de bine pastrat in toata zona.

Asadar, datorita varietatii, cromaticii si terminologiei pieselor componente, portul popular branean reprezinta o valoroasa creatie, evidentiind deopotriva mostenirea arhaica autohtona dar si legaturile permanente intre romanii situati de o parte si de alta a Carpatilor

MANIFESTARI TRADITIONALE.

Alt aspect al vietii satului il reprezinta manifestarile de amploare, precum "nedeia de la Fundata', care se desfasoara in prima duminica a lunii iulie, "ravasitul oilor' sau "impartitul muntilor" (obiceiuri legate de economia pastorala ancestrala), ce constituie elemente de mare atractie turistica.

Tot aici trebuie mentionate si targurile de tara, cum ar fi Targul Pantelimonului (la 9 august) si Targul Arhanghelului (la 21 noiembrie), unde participa alaturi de braneni si locuitorii din zonele Muscel, Sibiu, Tara Oltului, Tara Barsei.

Principalele targuri si sarbatori din zona Bran: 1 ianuarie - obiceiul sorcovitului, martie, aprilie - obiceiuri de Paste, martie - urcarea oilor la munte, 25 aprilie - masurarea laptelui, alegerea celui mai bun crescator de animale, 24 iunie - Olimpiada de vara Sirnea, 20 iulie - Santilie, 25-26 iulie - targul de vara de la Moeciu, 9 august - Sf. Pantelimon, august - Nedeeia muntilor (Fundata), 25 octombrie - Focul lui Sumedru, octombrie - ravasitul oilor, 8 noiembrie - targul de Sf.