Locul si rolul turismului in economia nationala

Locul si rolul turismului in economia nationala

Turismul este un domeniu de activitate cu un profil complex, reunind un ansamblu de servicii si bunuri , proprii mai multor sectoare, fiind punctul de interferenta al acestora. Este cel mai mare producator al Produsului Intern Brut si al sectorului care angajeaza forta de munca, cifrandu-se la o zecime atat la produsul brut cat si la forta de munca.

Turismul este de asemenea un mijloc esential de redistribuire a veniturilor intre tari si astfel acesta sprijina balanta dezvoltarii in economia mondiala.

Calitatea mare a turismului in realizarea unor efecte sociale si economice consta in aceea ca toate acestea sunt urmarea fireasca, normala a actului turistic, ele nepresupunand eforturi si masuri speciale; in plus cele mai multe din efecte cunosc valori superioare, greu de obtinut pe alte cai. Trebuie subliniat insa ca indeplinirea de catre turism, in conditii superioare, a menirii sale este posibila numai in masura in care intreaga activitate turistica se desfasoara la un nivel calitativ ridicat.

Privit ca activitate economica, turismul include o gama variata de servicii de informare, vanzare de calatorii turistice, transport, cazare, servire de preparate culinare, de racoritoare, de bauturi alcoolice, tratamente in statiuni balneare, actiuni cu rol de agrement si de divertisment.

Ca urmare, la nivelul impus de rolul si functiile sale, turismul rezulta din efectul conjugat si combinat al mai multor ramuri. Unele din acestea cum sunt constructiile, industria energiei electrice si termice, industria constructiilor de masini, electrotehnica si electronica, industria lemnului si cea textila, agricultura, industria alimentara, se afla in situatia de ramuri furnizoare, iar furniturile lor se inglobeaza fie in baza materiala a turismului, fie in productia oferita de unitatile de alimentatie publica. Altele ca, de exemplu, comunicatiile, cultura, asistenta medicala si gospodaria comunala concura independent la satisfacerea diverselor parti ale cererii turistilor.

Numarul mare de ramuri care isi dau concursul la efectuarea de prestatii turistice arata ca 'produsul' turistic nu poate fi de calitate superioara decat in masura in care toate elementele care concura la crearea sa sau intra in structura sa sunt de calitate ridicata.

Fiind una din formele de activitate care satisfac cerinte personale, turismul este o veriga premergatoare consumului final, cu efecte economice insemnate ce nu trebuie ignorate. Mai mult, este de aratat ca, prin rolul pe care il are - de a raspunde unor nevoi umane, in special de a participa la refacerea capacitatii de munca, turismul contribuie la producerea de venit national. Creatoare de venit national sunt nu numai alimentatia publica si transporturile turistice, ci si activitatile desfasurate de colectivele din unitatile de cazare si bazele de tratament.

Ca si in alte ramuri prestatoare de servicii, in turism, cheltuielile cu munca vie detin o pondere mare in cadrul tarifului, ceea ce inseamna ca orice contributie a sa la sporirea venitului national antreneaza cresterea intr-o masura redusa a muncii materializate, trecute.

Activitatea de turism international se dovedeste a fi deosebit de favorabila pentru cresterea venitului national. In unele tari aceasta situatie se datoreste, intre altele, practicarii de preturi si tarife mai ridicate in relatiile cu turistii straini, comparativ cu cele utilizate la turismul intern. O asemenea practica decurge din faptul ca, pe piata internationala, actiunea legilor economice care reglementeaza preturile si tarifele duce la aparitia unor diferente in plus sau minus fata de preturile si tarifele intilnite in raport cu cererea interna. In mod concret, diferentele pozitive reprezinta un aport de venit national sub forma valorica. La noi in tara s-a renuntat la aceasta practica in acest an.

Privita pe un alt plan, contributia turismului la crearea de venit national se impune si prin faptul ca activitatile specifice nu epuizeaza 'materia prima' pe baza careia se dezvolta; totodata, una din virtutile sale consta in aceea ca are in vedere valorificarea de resurse naturale nevalorificabile altfel (apa minerala, mofete, pesteri, apa marii, pante montane, peisaje s.a.), exploatarea suplimentara a unora din cele care intra in campul de actiune si al altor domenii (paduri, nisipul de pe plaja, soarele, etc.), precum si valorificarea anumitor creatii realizate in alte scopuri (monumente istorice, de arta si arhitectura, muzee, castele, elemente etnografice si folclorice, lacuri de acumulare s.a.).

De mare importanta pentru economia tarii, in special in ceea ce priveste aportul de valuta, este turismul international, daca, in balanta turistica intre incasari si platile externe se respecta un raport rational, aceasta constituie o cale, si inca una foarte importanta, de echilibrare si chiar de creare a unui sold activ in balanta de plati a tarii.

Este de subliniat, totodata, ca aportul valutar al turismului la balanta de plati este mult mai convenabil decit cel al comertului exterior. Realizandu-se ca export in interiorul tarii, produsele care sunt utilizate la preparatele culinare consumate de turistii straini sau marfurile care sunt cumparate de acestia din unitatile comerciale nu se mai incarca cu cheltuieli mari de transport, de ambalare si de asigurare, nu sunt grevate de taxe vamale si de alte taxe. Ca urmare, valorificarea resurselor materiale si a muncii interne prin turismul international este mult mai avantajoasa decat prin exportul de marfuri

1. Valorificarea superioara a resurselor

In contextul implicatiilor economice se inscrie si contributia turismului la dezvoltarea unor zone mai putin bogate in resurse, capabile sa asigure dezvoltarea unor intreprinderi sau industrii prelucratoare, dar bogate in resurse turistice naturale si antropice - ape minerale, domeniul schiabil, oglinzi de apa etc.- care atrag fluxurile turistice si duc la aparitia si dezvoltarea localitatilor existente ca statiuni turistice sau chiar la aparitia unor statiuni noi (asa cum este cazul statiunilor balneoclimaterice devenite centre urbane, din Carpatii Orientali) Prin turism sunt valorificate, de asemenea, unele zone bogate in resurse turistice antropice (cultural-istorice) cu mare forta de atractie, cum ar fi cele din judetele Suceava si Maramures. Practica a demonstrat ca astfel de regiuni se pot dezvolta si pot intra in circuitul economic cu investitii initiale minime, capabile insa sa determine o dezvoltare in lant a unor activitati economice producatoare de venit national si, totodata, capabile sa absoarba forta de munca locala disponibila.

Pe langa contributia la crearea de venit national, la echilibrarea balantei de plati si la valorificarea superioara a unor posibilitati interne, activitatea turistica joaca un rol mare in dezvoltarea anumitor judete, zone si localitati din tara; prin amenajarile si conditiile pe care le presupune aceasta activitate contribuie la ridicarea economica si culturala a perimetrelor respective si, in consecinta, la crearea de conditii de viata mai bune pentru populatia locala.

Ca activitate complexa, turismul este capabil sa determine chiar mutatii in dezvoltarea in profil teritorial; din acest unghi, specialistii il considera o parghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale si intraregionale, privite la scara mondiala, nationala sau locala. Pe langa atragerea, in circuitul de valori, a unor zone si regiuni turistice, turismul are consecinte asupra geografiei acestora, asupra urbanizarii si constructiei de locuinte, amenajarii de drumuri, realizarii de servicii publice, industrializarii etc

Tot aici trebuie mentionata si vocatia ecologica a turismului, deoarece in strategia dezvoltarii turistice, se impun masuri de protejare a mediului, a valorilor fundamentale ale existentei umane, a peisajului, apei, aerului, florei, faunei etc.

Turismul, in dezvoltarea lui, favorizeaza utilizarea pe plan local a diferitelor resurse, a disponibilitatilor de forta de munca.

Este binecunoscut faptul ca turismul este un mare consumator de munca vie, si asta deoarece progresul tehnic penetreaza intr-un ritm mai lent in domeniul turistic, operatiunile specifice lui nu pot fi mecanizate sau automatizate la nivelul atins in alte ramuri (ca, de exemplu, in industrie), iar procesul de intensificare cunoaste, la randul lui, anumite limite, dincolo de care apare riscul deteriorarii calitatii.

Intre efectele inevitabile ale acestei dezvoltari se inscriu stabilizarea fortei de munca, eliminarea fenomenelor de migrare a acesteia, cu toate consecintele ce decurg de aici pentru nivelul de trai. Pe langa locurile de munca permanente, turismul ofera si locuri de munca sezoniere, reprezentind 1/3 din total si mareste cererea fortei de munca pentru alte sectoare si ramuri de activitate.

In etapa pe care o parcurge tara noastra, ca urmare a existentei de resurse inca neexploatate sau insuficient puse in valoare, turismul constituie o ramura cu posibilitati insemnate de crestere si, ca urmare, reprezinta o sfera de activitate care poate sa absoarba o parte din forta de munca ce va deveni disponibila prin restucturarea economiei.

Astfel, in tarile cu activitate turistica dezvoltata, numarul celor ocupati in turism reprezinta cam 5/6% din totalul populatiei active.

Avand un rol insemnat in ocuparea si redistribuirea fortei de munca, turismul are efecte benefice si asupra nivelului de instruire si de calificare a acesteia, lucratorul din turism trebuind sa aiba o pregatire multilaterala, o viziune larga asupra problemelor lumii, un vast orizont cultural-stiintific, sa cunoasca cel putin o limba de circulatie internationala, sa fie un bun psiholog, sa stie sa recomande un produs turistic, sa stimuleze cererea. Expansiunea turismului determina aparitia de noi profesiuni si influenteaza procesul formativ al specialistilor pentru acest sector. In calitatea sa de consumator de bunuri si servicii turismul are consecinte si asupra utilizarii fortei de munca in alte ramuri economice, cum ar fi agricultura, industria alimentara, cea usoara, constructiile s.a. (studii intreprinse in acest sens demonstreaza ca la fiecare suta de noi locuri de munca in turism, alte 60-80 de locuri noi se creaza in constructii si agricultura).

Efectele economice ale activitatii turistice cunosc si alte forme de manifestare. Intre altele, o asemenea activitate, prin cererea adresata altor ramuri, stimuleaza dezvoltarea cantitativa si calitativa a acestora. Totodata, contribuind in mod substantial la refacerea capacitatii de munca si la imbogatirea cunostintelor personale, turismul participa la cresterea capacitatii creative a celor ocupati in diverse ramuri ale economiei nationale, cu consecinte pozitive pe planul eficientei economice in toate ramurile de activitate.

In completarea efectelor economice si neeconomice ale activitatii turistice trebuie adaugata si contributia sa la asigurarea unei circulatii banesti normale. Antrenand cheltuieli banesti din partea populatiei interne, cheltuieli care in tara noastra au ajuns la cateva zeci de miliarde de lei, activitatea respectiva reda circulatiei o parte insemnata din veniturile acestei populatii, reprezentand astfel una din modalitatile de realizare a echilibrului atat de necesar intre cererea si oferta de marfuri si servicii interne si, ca urmare, o cale de evitare sau atenuare a fenomenelor inflationiste. Pentru viitor, ca urmare a cresterii cererii de servicii turistice si ca rezultat al solicitarii, intr-o masura sporita, a unor servicii si produse mai rafinate, se intrevede marirea acestui rol al turismului. De altfel, o serie de particularitati ce-i sunt proprii il recomanda ca o solutie deosebit de avantajoasa. Astfel, in primul rind, 'produsul' specific include multe servicii si mai putine bunuri materiale; in al doilea rand, la unele din elementele materiale care intra in consumul turistic, cum ar fi produsele alimentare, energia electrica pentru iluminatul spatiilor de cazare si altele, cantitativ, consumul pe turist difera putin sau deloc (in cazul energiei electrice) fata de ceea ce consuma oamenii la domiciliu, in postura de neturisti. In plus, la energia utilizata pentru preparatul hranei, prin turism se realizeaza o economie fata de situatiile in care fiecare familie isi prepara hrana separat, in gospodaria proprie; turismul poate fi avantajos pentru economia nationala si la alte consumuri (cum ar fi resursele energetice pentru incalzitul spatiilor construite). Asadar preluarea unei parti din veniturile populatiei sub forma cheltuielilor pentru turism nu inseamna cresterea in aceeasi masura a consumului intern de resurse regenerabile sau neregenerabile.

Revenind la turismul international, trebuie adaugat ca dezvoltarea turismului activ constituie, intre altele, si unul din mijloacele cu rol major in procesul trecerii, in perspectiva, la libera convertibilitate a monedei nationale; in acelasi timp, prin realizarea acestui salt in ceea ce priveste pozitia leului in raport cu alte monede va apare inca un element de simplificare a tranzactiilor dintre detinatorii de oferta si clientii externi si, in consecinta, va fi stimulata afluenta de turisti straini in tara noastra.

1.2. Element dinamizator al sistemului economic global.

Turismul, in desfasurarea lui, presupune o cerere crescanda de bunuri si servicii, cu repercursiuni pozitive in sferele de productie a acestora. El determina o adaptare a ofertei ce se materializeaza, direct, in dezvoltarea structurilor de primire si, indirect, in stimularea productiei ramurilor participante la echiparea spatiilor de cazare si de alimentatie, la modernizarea acestora, la realizarea de mijloace de transport, de instalatii de agrement, ca si la construirea si modernizarea drumurilor etc. In tarile cu turism dezvoltat, prin dezvoltarea turismului se obtine un important spor de productie in ramurile implicate.

Astfel, in tari cu traditie turistica, precum Spania, Franta, Italia, Austria, Elvetia, Grecia, participarea turismului la crearea Produsului Intern Brut este de 5-10% proportie comparabila cu aportul unor ramuri de baza ca agricultura, constructiile de masini, transporturile navale.

Industria turistica are si un important efect de antrenare, decurgand din faptul ca, prin prisma trasaturilor sale esentiale si a activitatilor pe care le genereaza, turismul se plaseaza la interferenta activitatilor economice cu cele sociale.

1.3. Mijloc de diversificare a structurilor economice.

Diversificarea structurilor economice se realizeaza, in primul rind, prin crearea unor activitati si chiar ramuri specifice turismului: industria agrementului, agentii de turism, touroperatorii etc. sau dezvoltarea la noi dimensiuni a celor existente: industria hoteliera, industria alimentara, industria mijloacelor de transport s.a. Mai mult, in cadrul unor ramuri industriale, de transport se desprind, prin evolutii spectaculoase, subramuri cu destinatie speciala pentru turism. Asfel sunt de mentionat subramurile care participa la decoratiuni interioare din cadrul industriei textile, a sticlei, a mobilei, a artizanatului etc.

1.4. Factor de instruire si educatie.

Rolul turismului nu trebuie privit numai prin prisma consecintelor de ordin economic, ci si social, deoarece el contribuie la mentinerea echilibrului biologic si fiziologic al omului contemporan, care gaseste in turism o contrapondere eficienta impotriva constrangerilor de tot felul. Contributia sa, expres definita, se refera la faptul ca turismul se manifesta ca mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire cultura si civilizatie al oamenilor. Prin stimularea schimbului de valori, turismul favorizeaza si faciliteaza imbogatirea orizontului cultural, informational, atat pentru turisti cat si pentru populatia locala, contribuind la formarea lor intelectuala. Turismul se caracterizeaza prin larga sa penetrare in randul tineretului, aceasta categorie sociala fiind foarte receptiva la cunoasterea prin turism. Practicarea lui de catre cele mai largi paturi sau categorii sociale i-au adus, treptat, atributul de fenomen de masa, cu profunde semnificatii umane. El creaza conditii pentru accesul la valorile culturale ale civilizatiei universale pentru un numar din ce in ce mai mare de oameni.

Turismul se transforma, cu timpul, in cel mai rafinat mijloc de utilizare al populatiei. De altfel, el reprezinta una din principalele modalitati de petrecere a week-end-lui si a concediilor si vacantelor. Se asigura astfel recreerea, destinderea, dar si refacerea fortei si potentialului de munca, prin odihna, miscare, tratamente balneo-medicale, contribuind la mentinerea sanatatii fizice si psihice a omului zilelor noastre.

1.5. Turismul in comertul mondial.

Este binecunoscut faptul ca, prin specificul sau, turismul international face parte din structura comertului mondial invizibil, reprezentand una dintre componentele principale ale acestuia. Comertul invizibil este o forma a schimburilor internationale, constituind, dupa aprecierile specialistilor, din 'ansamblul tranzactiilor economice internationale care nu au ca obiect o marfa propriu-zisa'*.

Pentru edificare, mentionam ca aceasta forma de comert cuprinde transporturile si telecomunicatiile internationale, activitatea de service, documentatia tehnica, proiectarea, montajul si asistenta tehnica, comertul cu brevete, licente, know-how, turismul international, dobanzile si comisioanele bancare si de reprezentare, transferurile de titlu de venituri din investitii, investigatiile facute in strainatate etc., precum si o serie de operatiuni banesti cu caracter necomercial, cum ar fi participarea la organismele internationale, la intilnirile mondiale, specializarea si studiile in strainatate, deplasarile la tratative etc.

Se poate observa structura eterogena a comertului invizibil, precum si implicatiile sale in toate domeniile vietii economice si sociale. Ca urmare, aceasta joaca rolul unui factor de crestere economica, de largire si diversificare a relatiilor economice internationale, de facilitare a accesibilitatii tarilor lumii la schimbul mondial de valori.

Dupa surse ale Fondului Monetar International, schimburile din cadrul comertului invizibil mondial se cifrau, in anul 1985, la circa 820 miliarde $, marcand o crestere de aproappe 7,5 ori fata de anul 1970, intr-un ritm mediu anual de 14%, superior exporturilor mondiale de marfuri.

Dictionar de Marketing, Editura Junimea, Iasi 1979.

Ca urmare, schimburile invizibile au ajuns sa echivaleze cu aproape jumatate din valoarea schimburilor vizibile (exportul de marfuri) si o treime din valoarea totala a comertului mondial.

In ce priveste turismul international, parte integranta a comertului invizibil (cu o pondere intre 15 si 20%), aceasta a realizat un curs ascendent.

In anul 1994 tarile industrializate au inregistrat din punct de vedere economic iesirea din recesiune iar stabilizarea s-a realizat la un nivel inalt. Organizatia Dezvoltarii si Cooperarii Economice -O.E.C.D.- indica o crestere peste previziuni pentru anul 1994 un Produs Intern Brut al tarilor membre mai mare cu 3% pe intregul an cu extrapolare la nivelul anului 1995 de 2,75%. Totodata s-a observat ca 3% din cheltuielile totale anuale de consum in tarile Europei si Americii de Nord au fost alocate turismului. Redresarea economica a avut un efect pozitiv si asupra tendintelor din turismul international. In concordanta cu estimarile O.M.T. s-au inregistrat in anul 1994, 537milioane turisti ceea ce reprezinta o crestere de 5% fata de 1993.

Tendinta de crestere s-a mentinut la cote pozitive si in 1995 cind au fost 567milioane de turisti, cu 3,8% mai mult decit in anul 1994.

In ceea ce priveste incasarile acestea s-au ridicat la 341miliarde $ SUA, in 1994, adica cu 10,2% mai mult decit in 1993 si la 372miliarde $ SUA in 1995, cu 7,2% mai mult decit in 1994. Aceste cifre nu includ decit rezultatele obtinute din turismul de persoane nu si cele referitoare la incasarile din transportul bagajelor si din alte servicii conexe.

In ultimii zece ani, turismul international a inregistrat cresteri de 5,6% pe an in ceea ce priveste sosirile de turisti si de 12,7% pe an la incasari.

Astfel turismul international s-a dovedit rezistent la fluctuatiile din economie; scaderi ale ratei de crestere au fost inregistrate ca rezultat al razboiului din Golf si al celui din Iugoslavia, ca si datorita recesiunii tarilor industrializate care sint totodata marile generatoare ale turismului national si international.

Transportul constituie una din componentele esentiale ale pietei internationale a turismului. Diversitatea mijloacelor de transport (automobil, autobuz, tren, avion) este un factor esential al dezvoltarii turismului international.

Puternica revenire a turismului mondial in perioada 1994-1995 a fost confirmata de cresterea ratei traficului aerian in conformitate cu estimarile preliminare ale Organizatiei Aviatiei Civile Internationale (O.I.A.C.), traficul de pasageri exprimat in pasageri / km. a crescut cu 5% in 1994 si cu 3% mai mult in comparatie cu sreviciile internationale. Aceasta puternica crestere a traficului international s-a reflectat mai ales, in impulsionarea deplasarilor la mari distante.

Incasarile totale din transportul international s-au ridicat la 53 miliarde $ SUA in 1994. Pe pietele cu cresteri spectaculoase din Asia de Est si Pacific 58% din volumul turistilor au fost inregistrati in transporturile aeriene. In SUA acesta a fost de 50%, in Europa de 30% iar in Africa de 39%.

In Europa de-a lungul ultimilor zece ani sosirile de turisti au crescut cu 125milioane, ele ajungind la 337,24milioane iar incasarile cu 129miliarde $ SUA, ele fiind in 1995 de 189,32miliarde $ SUA, jumatate din cresterile mondiale. Din 1985 rata medie anuala la sosiri a fost de 4,5% iar cea a incasarilor de 10%.

Cu toate acestea, Europa a pierdut doua puncte in concurenta de pe piata turistica mondiala in beneficiul Asiei de Est si Pacific.

Europa Occidentala, a concentrat in 1994, 35,9% din totalul sosirilor europene urmata de Europa de Sud(29,5%), Europa Centrala si de Est (21,8%)si Europa de Nord (9,7%). Tarile Europei din Mediterana detin doar 3,1% din totalul sosirilor europene.

Franta a fost in 1995 (previziuni) liderul international al destinatiilor europene, urmata de Spania, Italia, Marea Britanie, Ungaria, Polonia si Austria.

Primele cinci tari din Europa in privinta incasarilor din turismul international au fost in 1995 (previziuni) Franta, Italia, Spania, Anglia si Austria.

In 1995, turismul international a crescut in tarile industrializate, atit din punct de vedere al sosirilor cit si al incasarilor.

Tabelul nr. 1.

Topul destinatiilor turistice mondiale (1995)*

(7 din cele 10 tari provin din Europa)

Sursa: OMT International Tourism Overview

*previziuni

In 1995 aproximativ 60% din sosiri (337,24 milioane) au provenit din Europa. Franta, Spania, Italia, Regatul Unit al Marii Britanii si Ungaria au furnizat 178milioane de turisti respectiv 31% din totalul sosirilor. Americile au furnizat 23milioane de turisti pentru Europa in 1995, cresterea anuala din 1980 fiind de 2,4%. SUA cu 14milioane de sosiri reprezinta 70% din totalul sosirilor din Americi.

Fluxurile turistice dinspre Asia de Est si Pacific au totalizat 12milioane de sosiri in 1995, din Japonia provenind 6milioane. Emitenti in crestere sint Hong Kong, Coreea de Sud si Taiwan.

Europa va continua, dupa aprecierile specialistilor O.M.T., sa detina primul loc la sosiri de turisti straini in urmatorii douazeci de ani. La nivelul anilor 2010 se estimeaza un total de 476milioane sosiri, ponderea in totalul mondial scazind de la 63% in 1990 la 51% in 2010.

Referindu-ne la totalul populatiei Terrei se poate aprecia ca in 1994-1995, 90% din locuitorii planetei n-au trecut granitele tarii de resedinta.

Datele arata ca turismul intern concentreaza circa 80-90% din cererea turistica mondiala. In SUA, de exemplu, peste un miliard de calatorii se efectueaza in afara locuintei, in fiecare an, multe dintre acestea trecind citeva frontiere, pe primele locuri fiind tari din Europa.

Un studiu al Organizatiei Mondiale a Turismului ('Transportul aerian si politicile in turism - balanta si beneficii', O.M.T., 1994) arata ca contributia turismului international la Produsul Intern Brut este cu atit mai mare cu cit este derulat prin intermediul liniilor aeriene internationale.

Cind se tine seama de schimburile externe, cistigurile nete din turism, chiar pentru o tara dezvoltata ca Australia sint de patru ori mai mari decit cele din liniile aeriene internationale, iar pentru tarile mai putin dezvoltate, procentul este de 5 la 1. Mai mult, contributia fortei de munca in turism in ambele tipuri de tari este mult mai larga decit cea cu liniile aeriene nationale. In timpul ultimelor decade, turismul a devenit un fenomen persuasiv care afecteaza acum toate tarile din lume, uneori in ciuda unor circumstante economice si politice nefavorabile. In timp ce Europa a reprezentat o arie-cheie,atit ca destinatie cit si ca origine a fluxurilor turistice, alte zone ca tarmul Pacificului, au considerat turismul ca o contributie majora la dezvoltarea economica si sociala. Pentru tarile dezvoltate, un turism sanatos reprezinta un major cistig din schimbul international si o potentiala sursa de locuri de munca.

In 1994, incasarile turistice in tarile dezvoltate au consumat 8% din exporturile totale de marfuri si 30% din exporturile de servicii. In tarile Uniunii Europene, incasarile din turismul international depasesc 8% din consumul national.

In tarile EFTA, ca Australia si Elvetia, actiunile ajung la 15% si 12% respectiv din cheltuielile de consum private.

Desi cea mai mare parte din tari se concentreaza pe impactul economic al turismului international, de la Conferinta de Statistica de la Ottawa, sponsorizata de O.M.T., importanta turismului intern a inceput sa creasca in tarile dezvoltate ca si intr-un mare numar de tari in curs de dezvoltare.

De aceea, daca aceste segmente nu sint identic reprezentate in evaluarile statistice, aceasta pare mai mult sa adinceasca deficientele in

sistemele traditionale de raportare, decit sa continue adincirea acestor componente importante ale turismului ca un intreg. O.M.T. se obliga chiar la dezvoltarea unor indicatori economici coerenti, siguri si credibili in turism, in strinsa cooperare cu alte organizatii si cu industria privata.

Incasarile turistice au aratat o mai puternica elasticitate decit comertul mondial in fata recesiunilor economice din anii '80 si '90. In perioada 1994-1995 incasarile din turismul international au crescut mai repede decit exportul de marfuri si au fost apropiate de exporturile de servicii; se afla printre primele grupe de produse la export, alaturi de petrol, autovehicule, echipament electronic; reprezinta 8,6% din exportul mondial de marfuri si 30% din exportul de servicii.

Cu toate aceste realizari, deocamdata turismul international detine o pozitie relativ modesta in comertul mondial. Rolul sau se manifesta, in primul rind, in cresterea si diversificarea exporturilor.

In raport cu conditiile concrete ale fiecarei tari, turismul reprezinta un export sau un import; bunurile si serviciile pe care le consuma turistii pe durata deplasarii lor intr-o tara, pentru acestia pot fi asimilate unui export, in timp ce cheltuielile ce le face un turist in strainatate reprezinta pentru tara lui de resedinta un import.

In acest context, in tarile cu potential turistic bogat si turism dezvoltat, turismul se manifesta ca un important capitol al exporturilor, oferind piata de desfacere unei game variate de produse si servicii care in alte conditii nu se pot exporta sau se exporta in cantitati mici, cu eforturi si riscuri mari; marfuri cu perisabilitate ridicata, de sezon, distante mari pina la pietele consumatoare, preturi necompetitive etc. In schimb exportul intern de marfuri se afirma ca o importanta sursa de devize sau de economisire a acestora de valorificare in conditii mai avantajoase decit in cazul exportului clasic, a resurselor interne cheltuite pentru producerea unor marfuri destinate exportului. Turismul international contribuie si in acest fel la echilibrarea balantelor comerciale si de plati (creantele si debitele unei tari cu strainatatea).

Influenta turismului international asupra balantei de plati se realizeaza prin intermediul soldului balantei valutare a turismului care in functie de natura sa, poate compensa, reduce sau agrava o balanta de plati deficitara.

1.6. Factorii care determina evolutia turismului.

In ascensiunea sa spectaculoasa, turismul evidentiaza receptivitatea sa la dinamica sociala, evolutia sa aflindu-se sub incidenta unui larg evantai de factori.

1.6.1. Clasificari. In literatura de specialitate exista mai multe incercari de clasificare a factorilor de influenta, precum si de cuantificare a marimii si sensului actiunii lor; criteriile sint variate:

A. Dupa natura social - economica:

a) factori economici - veniturile populatiei si modificarile acestora; preturile acestora si tarifele; oferta turistica;

b) factori tehnici - performantele mijloacelor de transport; tehnologiile in constructii; parametrii tehnici ai instalatiilor si echipamentelor specifice etc.;

c) factori sociali - urbanizarea si timpul liber;

d) factori demografici - evolutia numerica a populatiei;

e) factori psihologici, educativi si de civilizatie - nivelul de instruire; setea de cultura; dorinta de cunoastere; caracterul individului; temperamentul; moda;

f) factori organizatorici - formalitati la frontiere; facilitati sau prioritati in turismul organizat; diversitatea aranjamentelor;

B. Dupa durata actiunii lor:

a) factori de influenta permanenta - cresterea timpului liber; modificarea veniturilor; miscarea naturala si migratorie a populatiei;

b) factori conjuncturali - crizele economice; dezechilibrele politice si convulsiile sociale; confruntarile armate locale si regionale; catastrofele naturale; conditiile meterologice precare;

C. Dupa importanta in determinarea fenomenului turistic:

a) factori primari - oferta turistica; veniturile populatiei;

b) factori secundari - cooperarea internationala; facilitatile de viza sau alte masuri organizatorice; varietatea serviciilor suplimentare;

D. Dupa natura provenientei si sensul interventiei:

a) factori exogeni - sporul natural al populatiei (care sta la baza cresterii numarului turistilor potentiali); cresterea veniturilor alocate pentru practicarea turismului; cresterea gradului de urbanizare; mobilitatea sporita a populatiei ca urmare a motorizarii etc.;

b) factori endogeni - varietatea continutului activitatii turistice; lansarea de noi si tot mai sofisticate produse turistice; diversificarea nivelului de pregatire a personalului din turism;

E. Dupa profilul de marketing.

a) factori ai cererii turistice - veniturile populatiei; urbanizarea; timpul liber; dinamica evolutiei populatiei;

b) factori ai ofertei turistice - diversitatea si calitatea serviciilor; costul prestatiilor de pregatire si structura fortei de munca.

1.6.2. Factori reprezentativi sint acei factori a caror influenta este decisiva in evolutia de ansamblu a turismului:

A. Nivelul de dezvoltare economico - sociala.

B. Nivelul preturilor si tarifelor.

C. Oferta turistica.

D. Progresul tehnic.

A. Nivelul de dezvoltare economico - sociala este ilustrat de produsul national brut pe locuitor, care, la rindul sau, influenteaza veniturile populatiei. Circa patruzeci de tari ale lumii au un Produs National Brut pe cap de locuitor de peste 5000$ SUA, conditie esentiala pentru manifestarea cererii turistice, suportul material, obiectiv direct al dezvoltarii turismului. Aceasta deoarece sporirea veniturilor populatiei, rezultat al cresterii economice si a produsului intern brut, influenteaza nemijlocit asupra consumului, si implicit asupra accesului la turism a diferitelor categorii sociale.

In tarile dezvoltate, cheltuielile pentru asa-numitul 'consum obligatoriu', respectiv, cel legat de nevoi vitale, determinate de nevoi fiziologice, sint aproximativ constante, iar disponibilitatile banesti sint, cel mai adesea, orientate spre satisfacerea unor cerinte ce asigura un anumit grad de confort, si nu in ultimul rind, sint folosite pentru subventionarea activitatilor legate de timpul liber. Cresterea globala a veniturilor atrage dupa sine o scadere a sumelor alocate pentru acoperirea nevoilor vitale, in timp de disponibilitati pentru 'consumul liber' tot mai mari. Statisticianul german Ernst Engel a demonstrat existenta unor legi in repartizarea veniturilor pe diferite tipuri de nevoi si a unor mutatii in structura acestora, cauzate de variatia veniturilor.

Asadar, veniturile populatiei reprezinta un factor de actiune complexa, influentind: cresterea numarului de turisti; durata calatoriei si a sejurului; distanta deplasarii; caracterul organizat sau pe cont propriu al calatoriei; statutul de privat sau de stat, al prestatorului de servicii; efectuarea calatoriei sau vacantei - concediului in tara de resedinta sau peste hotare.

Comensurarea influentei acestui factor se realizeaza prin intermediul coeficientului de elasticitate, valoarea pozitiva si supraunitara a acestuia indicind tendinta de crestere aproape nelimitata a nevoii de turism, si respectiv, a fenomenului in ansamblul sau.

B. Un factor reprezentativ de stimulare a dezvoltarii turismului il constituie preturile si tarifele. Influenta preturilor si tarifelor se manifesta asupra:

- produsului turistic, in ansamblul sau;

- componentelor sale luate separat sau in conexiune, respectiv, cazare, masa, agrement, tratament etc.;

- pietei interne sau / si internationale.

In fapt, din practica turistica se cunosc doua tipuri de situatii:

a) practicarea unor preturi si tarife ridicate, care limiteaza accesul la seviciile turistice si se reflecta in reducerea numarului de turisti si / sau a duratei medii a sejurului;

b) practicarea de tarife si preturi scazute stimuleaza, pe de-o parte crearea, dar, pe de alta, pot determina neincrederea fluxurilor turistilor sau a unor segmente ale cererii si, ca urmare, o scadere a circulatiei turistice.

Ca urmare, in practica activitatii turistice se impune adoptarea unei politici de preturi si tarife fundamentate stiintific, care sa reflecte calitatea prestatilor si sa realizeze diferentieri sezoniere, zonale etc. O politica tarifara stiintifica trebuie sa practice un sistem de facilitati menite sa sporeasca atractivitatea produselor turistice oferite, iar prin nivelul lor, tarifele trebuie sa asigure, stabilitatea fluxurilor turistice, un coeficient de utilizare a capacitatilor ridicat, respectiv, o rentabilitate sporita a intregii activitati de turism.

C. Oferta turistica, alcatuita din resurse turistice naturale si antropice, la care se adauga oferta creata, respectiv, dotari si echipamente sau baza tehnico-materiala, influenteaza uneori decisiv activitatea de turism.

Astfel, bogatia de valori naturale - relief, clima, ape, flora, fauna, peisaje - istorice, de civilizatie si cultura de care dispune o tara sau o zona, precum si gradul lor de amenajare exercita o mare forta de atractie asupra fluxurilor turistice, determinind volumul circulatiei turistice, structura acesteia si directiile de orientare.

De regula, resursele turistice, ca si nivelul si calitatea bazei tehnico-materiale sint innobilate de nivelul si calitatea prestatiilor turistice.

D. Progresul tehnic are consecinte si influente directe asupra gradului de mobilitate al populatiei, favorizind deplasarea in interes turistic. De asemenea, este de remarcat actiunea asupra altor fenomene, cum ar fi urbanizarea, industrializarea, deteriorarea, dar si protectia si conservarea mediului, toate acestea cu implicatii directe asupra fenomenului turistic.

In transporturi, introducerea progresului tehnic este reflectata de:

- cresterea densitatii retelei de transport;

- sporirea numarului si diversificarea mijloacelor de transport;

- modernizarea si imbunatatirea performantelor;

- asigurarea de conditii pentru deplasarea unui numar tot mai mare de persoane spre destinatii turistice;

- sporirea confortului si scurtarea duratei calatoriei;

- ieftinirea costului transportului, stimulindu-se pe aceasta cale deplasarea;

- perfectionarea cailor si mijloacelor de transport in comun;

- cresterea gradului de dotare al populatiei cu automobile.

Transporturile reprezinta una din componentele de baza ale prestatiei turistice. Orice modificare in dinamica si structura transporturilor determina variatii ale miscarii turistice in ce priveste volumul, formele de organizare si directia sau directiile fluxurilor turistice.

E. Mutatiile demografice, legate de creserea numerica a populatiei, diferentieri in structura pe grupe de virsta, sexe, medii de viata, socio-profesionala etc., sint in strinsa corelatie cu circulatia turistica:

- cresterea numerica a populatiei si ritmul acestei cresteri influenteaza direct numarul turistiilor potentiali; cercetari efectuate pe aceasta tema indica o

majorare a pietei turistice potentiale cu o rata medie anuala de 0,5 - 1%, ca rezultat exclusiv al sporului demografic;

- mutatiile in structura pe pe grupe de virsta a populatiei sint evidentiate de proportiile diferite de participare la miscarea turistica a fiecarei grupe;

- tineretul, care la scara mondiala reprezinta 30 - 35% din totalul populatiei, este un segment demografic cu rol deosebit in cresterea circulatiei turistice, datorita timpului liber mai mare, nevoii de instruire, dorintei de distractie etc.;

- cresterea duratei medii a vietii, cu implicatii directe asupra numarului virstniciilor si disponibilitatilor de timp ale acestora se reflecta in intensificarea circulatiei turistice, mai ales in domeniul turismului balnear;

F. Procesul de urbanizare determina anumite situatii in structura nevoilor populatiei, influentind direct si dimensiunile circulatiei turistice. Influenta se manifesta datorita efectelor urbanizarii asupra mediului natural si asupra solicitarii nervoase a oamenilor. De aici, nevoia de evadare din marile aglomeratii urbane spre zone linistite, nepoluate, pentru recreere, odihna, distractie etc., care se manifesta la sfirsit de saptamina si in vacante (concedii).

Cresterea ponderii populatiei urbane are drept consecinta sporirea dimensiunilor fluxurilor turistice.

G. Timpul liber. Se constata o crestere a disponibilitatilor de timp liber, cea mai mare parte a acestora fiind utilizate si pentru practicarea turismului. Sporirea duratei timpului liber se realizeaza pe seama reducerii duratei zilei de munca la opt ore si chiar mai putin, a reducerii saptaminii de lucru, a cresterii duratei concediului anual platit si a reducerii timpului total de lucru in cadrul duratei de viata.

Se apreciaza ca in tarile dezvoltate, circa 30% din totalul timpului liber este destinat turismului.

H.Alti factori psiho-sociologici se refera la traditie, dorinta de cunoastere si instruire etc. De asemenea, manifestarile stiintifice, culturale, sportive sau de alta natura determina miscari turistice.

Actiunile guvernamentale si facilitatile acordate de organizatorii de turism conduc la promovarea si stimularea circulatiei turistice: legislatia, acordurile bi si multilaterale, formalitatile la frontiera etc.