Conceptul de spatiu rural /ruralitate

Conceptul de spatiu rural /ruralitate

Daca necesitatea de a defini turismul rural este relativ noua, problema definirii ruralitatii a preocupat pentru mult timp specialistii din diferite domenii (geografi, sociologi, economisti, etc.). In vederea definirii ruralitatii, mai multe criterii au fost propuse in cursul acestor dezbateri:

1. densitatea populatiei si marimea asezarilor;
2. utilizarea pamantului sau, mai bine zis, ponderea utilizarii acestuia de catre agricultura si silvicultura;
3. existenta structurilor sociale traditionale si a problemelor de identitate si traditie ale comunitatilor.

1. Densitatea populatiei si marimea asezarilor

In mod normal, spatiul rural se caracterizeaza printr-o densitate redusa a populatiei ca urmare  a asezarilor de mici dimensiuni, relativ rasfirate, prin dominarea spatiului natural si/sau agricol asupra spatiului construit. Densitatea populatiei in spatiul rural variaza insa foarte mult de la o tara la alta, unitatile administrative avand la baza criterii diferite de la stat la stat. Acest lucru este evidentiat de modul de definire a asezarilor rurale in functie de numarul maxim de locuitori in diferite tari. Astfel, sunt considerate asezari rurale:

in Austria - localitatile cu mai putin de 5000 locuitori,

in Danemarca, Norvegia - localitatile cu mai putin de 200 locuitori,

in Anglia, nu exista o definitie a localitatilor rurale, dar Comisia pentru Dezvoltare Rurala nu este preocupata de localitatile cu mai mult de 10.000 locuitori,

in Franta - localitatile cu mai putin de 2000 locuitori, traind in case invecinate sau cu mai putin de 200 m intre case.

De o importanta pragmatica in definirea spatiului rural se bucura indicatorii utilizati in Programul de dezvoltare rurala din tarile OECD, unde la nivel local se prefera criteriul densitatii populatiei (mai putin de 150 persoane / km² ) iar  la nivel regional, unitatile se clasifica, in functie de criteriul ponderii populatiei considerate rurale, in urmatoarele trei categorii:

- predominant rurale (> 50%),

- semnificativ rurale (15 - 50%),         

- predominant regiuni urbanizate (<15 %).

Referitor la acest prim criteriu de definire, se poate concluziona ca: asezarile rurale pot varia ca dimensiuni dar, sunt intotdeauna mici, cu o populatie sub 10.000 locuitori,  si sunt amplasate in areale cu o densitate scazuta a populatiei.

2. Modul de utilizare al pamantului

Foarte multi specialisti definesc spatiul rural ca fiind acela cu mai putin de 10-20% spatiu construit. Aceasta apreciere da nastere, la randul sau,  la mai multe caracteristici :

spatiile rurale sunt dominate de catre activitatile agricole si / sau silvice;

spatiile rurale sunt /vor fi depozitarele unei lumi naturale;

spatiile rurale dau senzatia de spatiu vizitatorului, de economie traditionala neurbana si nonindustriala;

economia spatiului rural este puternic influentata de piata agricola / forestiera.

3. Structuri sociale traditionale

Structurile traditionale din mediul rural s-au schimbat de-a lungul sec. XIX-lea si XX- lea sub impactul urbanizarii. Exista insa o serie de caracteristici comune ale structurilor sociale rurale care le deosebesc de ariile urbane, aceasta constituind de altfel un subiect indelung dezbatut de specialisti :

Analiza comparativa a caracteristicilor

comunitatilor rurale si ale celor  urbane

Sursa : Beteille, Roger - «La valorisation touristique de l'espace rural» Univ. Poitiers, 1999

4. Caracterul evolutiv al spatiului rural

Toate trasaturile enumerate mai sus trebuie sa fie apreciate tinand cont de caracterul  evolutiv al spatiului rural, de continuitatea acestuia. In sprijinul acestui concept al continuitatii vine tipologia Programului de Dezvoltare Rurala a OECD privind geografia economica a spatiului rural. Astfel, conform acestei tipologii, spatiul rural se divide in:  regiuni periferice sau indepartate, intermediare (unde intra majoritatea regiunilor rurale) si regiuni rurale integrate economic (adesea in jurul marilor agomerari urbane).

Regiunile periferice se caracterizeaza prin populatie rara, mici intreprinderi traditionale, cost ridicat al serviciilor si saracie economica.

Regiunile integrate economic tind sa detina ferme mari, o economie diversificata, servicii bune.

Arealele intermediare se intind intre cele doua extreme.

Aceasta tipologie poate fi caracterizata printr-o anumita continuitate, pe de o parte, deoarece cele trei tipuri de regiuni nu sunt strict delimitate, ci se contopesc una in cealalta, si pe de alta parte, prin faptul ca aceste regiuni sunt in continua evolutie pe directia rural - urban.

De asemenea, continuitatea se poate referi si la anumiti indici ai ruralitatii, care de asemenea sunt intr-o continua evolutie. Astfel, asezarile rurale pot ramane ca locatie de tip rural, in timp ce devin urbane din punct de vedere functional. De asemenea, dimensiunea asezarilor, densitatea populatiei pot ramane la nivelul de descriere al ruralului, dar economiile pot deveni non agricole, iar societatea poate incepe sa afiseze un numar crescand de caracteristici urbane.