La poalele Bucecilor - Contributiuni la toponimia imprejurimilor

La poalele Bucecilor - Contributiuni la toponimia imprejurimilor

Pentru cei ce iubesc muntele cu toate frumusetile lui, cu greutatile ce ridica in cale si cu multumirea ce-o produce turistului,- fie el incercat, sau numai incepator, - e de insemnatate deosebita orientarea si mai ales toponimia.

Atata vreme cat organizarea turistica n'a existat, iubitorii muntelui se multumiau cu explicarile intamplatoare, ce le puteau dobandi dela locuitorii vremelnici ai muntilor, ciobanii. Unii dintre acesti ciobani, traind ani de-a randul cu turmele lor pe Buceci si imprejurimi, erau cele mai bune calauze si puteau da relatii pretioase, fiind, unii dintre ei desavarsiti cunoscatori ai muntelui in ceea-ce priveste toponimia locurilor.

Turismul se serveste azi, in mare masura, pentru orientare ;si toponimie, de harti. Harti turistice pentru regiunea Bucecilor sunt foarte putine si se pot enumera. O minunata harta amanuntita este aceea lucrata si publicata de catre Mihai Hatet, neobositul presedinte al T.-C. R., in lucrarea "Pestera Ialomitei si Casa Pestera' (Busteni 1924), privind valea superioara a Ialomitei.

O alta harta turistica este aceea a abruptului prahovean al Bucecilor, cuprins intre vaile Jepilor si Cerbului, lucrata de Mihai Haret si R. Titeica, publicata in ,,Al doilea Anuar al Bucecilor'; ea se continua in acest "Al treilea Anuar'. In fine tot harta turistica este si foaia "Predealul' din lucrarea cu acelas nume, publicata de subsemnatul in editura T.-C. R.

Sa amintim si harta regiunei - Brasov-Buceci - a S. K. V. la scara de 1:150.000, care se remarca prin aratarea clara a drumurilor, in special cele din regiunea transilvana, pacatuind insa prin greseli toponimice.

Fata de aceasta mare lipsa a hartilor turistice suntem nevoiti a ne folosi de hartile militare ale M. St. Major, care au si ele insemnate scaderi, din punctul de vedere al toponimiei.

Incerc in cele ce urmeaza sa ma ocup de numirile imprejurimilor dela poalele Bucecilor, cautand a stabili si rectifica oarecari numiri toponimice culese in peregrinarile mele, folosin-du-ma de informatiile ce mi s'au dat de persoane intr-adevar cunoscatoare in ale toponimiei regiunei[1], cat si din studierea hartilor militare, editia romana si austriaca.

Pornind dela Predeal catre Sud ca sa ajungem la poalele Bucecilor, o luam spre W. dela gura Rasnoavei, din dreptul manastirei Predeal, urmand valea larga a Rasnoavei -, corect Rajnoavei, - numire de origina slava, care inseamna "valea morii'[2].

Dela ea s'a botezat si muntele vecin, dela Nordul vaiei, ale carui culmi poarta azi denumirile de Galma Mare si Galma Mica, cari provin din numirea generica slava, glavan, transformata in decursul veacurilor, in forma actuala, devenita nume propriu.

Leuca, numele vaiei ce vine dela Sud-Vest si se varsa in Raj-noava, arata aceeas origine slava[3]. Localnicii pronunta azi cuvantul accentuand pe u Leuca, iar nu cum se pronunta corect - lioca.

Numirea acestei vai Leuca provine din perfecta asemanare a cursului ei, cu lioca carului, adica acea parte a carului, care sprijinita de manusa prin partea superioara, se imbuca prin partea inferioara cu osia, impiedecand ca roata sa iasa de pe osie. Dela aceasta vale si-a luat numele si culmea dela Nord-Vest, cuhnea Leucei, vecina cu Clabucetul Baiului.

Celelalte vai mai mici ca: valea Tiganului, valea Bradetului, cari dau in Rajnoava, ca si valea Cazanului si valea Vagonului cari vin si dau in valea Bradetului dinspre S-Est, sunt de data mult mai recenta. Ele nu au nici vechimea de 50 ani, de cand pe aici a existat o cale ferata ingusta, ale carei urme se observa si astazi destul de bine; ea a servit la exploatarea padurei intre anii 1885-1890.

Calea ferata ingusta urma valea Bradetului, urcand muchia cu acelas nume, - vecina vaiei - si asezata la N-Vest de dansa, pana sus, aproape de cota 1323, unde azi, in harta militara austriaca e insemnat varful Forbanul - Vorban - cum zic unii Rasnoveni si care provine din numirea germana (sasa) Forder-bahn = cale ferata de exploatare, ce-si avea inceputul sus, pe numita muchie a Bradetului.

La Nord de Forban este punctul zis Z.a Orzicaru, 1225 m care arata numele unei tarle, stana lui Orzicaru.

In apropiere de Forban - catre Sud, pe harta militara romani este insemnat varful la Cleste 1462 m, care nu este propriu zis un varf, ci aminteste si el de o fosta tarla.

Numirea de "La Cleste' nu este nici de cum datorita faptului ca magura aceasta este cuprinsa intre doua vai, Leuca catre Nord si valea Iadului la Sud, ca intr'un cleste - asa cum ne inchipuim cand observam harta militara romana, ci la tarla, a ramas multa vreme, ca semn amintitor, un cleste pentru sare. (Ciobanii numesc cleste pentru sare trunchiul de copac ingropat in pamant, cu cateva ramuri taiate scurt, in care intepenesc un bolovan de sare pentru oi).

Varful acesta, notat in hartile militare romane cu numele de "La Cleste' este in realitate varful "Capatana Porcului', pe care unii il tin situat mai catre sud, la o departare de aproape 2 km.

Vom starui in deosebi asupra acestei greseli toponimice.. "Capatana Porcului' e azi un nume cunoscut, de catre foarte multi - in special bucuresteni - cari n'au nici o legatura cu turismul.

Scriitorul N. Kiritescu, autorul piesei "Un erou' face ca Tuluca Peles, eroul, sa apese asupra acestui nume Capatana Porcului, unde in toamna anului 1916 a fost un cumplit bombardament de artilerie, ale carui urme se vad si azi si unde, in fiecare an, in Maiu, coprinele in floare, albesc patand placut verdeata ierbei infratite.

Unii afirma - in special locuitori din Busteni - ca varful Capatana Porcului ar fi cota 1594, din culmea Baiului, la Nordul careia se gasesc cota 1589, varful Baiului.

De unii dintre acestia a fost informat si d. Nestor Urechia care, in articolul sau "Dihamul' din Al doilea Anuar al Bucegilor, serie: "Dupa un sfert de ora de urcus, dela picioarele Dihamului, ai de ales drum in trei directii: la stanga, pe poteca Take Ionescu, care te duce sub partea varfuita numita "Capatana Porcului', la pichetul graniceresc zis Rosu, etc.

Tocmai acest "pichet Rosu' a facut sa se mareasca confuzia si sa se numeasca varful - cota 1594, situat la S-Vest de Dihamul, drept "Capatana Porcului', care in realitate este situata la M-Est de Dihamu, adica in partea opusa.

In lucrarea mea "Predealul' am notat "Capatana Porcului', acolo unde ea se afla in realitate, unde mi-a fost aratata de Predeleni, si de cei doi buni cunoscatori ai regiunei, pe cari i-am citat mai sus. In acelas loc mi-o confirma si padurarii actuali din Rasnov.

De unde pnovine greseala? Sa cautam a o lamuri!

Ridicarea topografica a hartii militare romane, a regiunei ce ne intereseaza, s'a facut in 1897. O harta provizorie la scara 1:50.000 s',a tiparit la 1900, in care harta, la cota 1594, figureaza si denumirea de "Capatana Porcului'.

Revizuirea topografica se face in 1902 si'n harta militara romana, la scara 1:100.000, editia din 1914, Capatana Porcului notata la 1900, la cota 1594, nu mai apare, notand in schimb, acolo unde ea este in realitate cota 1473 N.E. de Dihamu - varful "La Cleste', care este cum am spus, locul unei tarle.

La 1897 "pichetul Rosu' nu exista, din care cauza nici nu se afla pe harta. Exista insa un pichet graniceresc la poalele adevaratei "Capatana Porcului', unde este punctul de legatura intre Baiul si Clabucetul Baiului.

In urma cand s'a ridicat "pichetul Rosu', confuzia s'a marit, datorita faptului ca langa "Capatana Porcului' spre S de ea exista un pichet; denumirea de "Capatana Porcului' se da acum cu mai multa siguranta si cotei 1594, la sudul careia era un pichet: "Pichetul Rosu'.

Dar anterior ridicarei hartii romane, s'a facut, pela 1853, harta austriaca a regiunei, revizuita pela 1880, cu ocazia delimitarei frontierei. Dupa una din aceste harti austriace reproduce I. G. .Babes-in lucrarea sa Din Plaiul Pelesului, harta Predealului.

In harta reprodusa de Babes la cota 1594 este notat "Tarla Berbecului' iar "Capatana Porcului' este aratata ceva mai spre Vest decat e in realitate, cam acolo unde se afla azi notat - si'n harta romana si'n cea austriaca - Aschenkopf - Magura Cenusie - sau numai Magura, cum zic Romanii.

Daca in editia ultima a hartii romane din 1914, "Capatana Porcului' este eliminata, datorita faptului ca se constatase confuzia, in editia hartii austriace revizuita pe teren in nov. 1916, "Capatana Porcului' este insemnata acolo unde ea se afla in realitate, cota 1473, dela poalele careia isi are obarsia Valea Iadului, unde se leaga Clabucetul Baiului, cu muntele Baiul.

M'am intrebat care sa fie semnificatia numelui de "Capatana Porcului'? Explicatia ce mi-a fost data de un satean ca, prin cele doua pete de vegetatie arborescenta, asezate aproape simetric in partea vestica ca doi ochi, ea ar capata infatisarea unei capatani de porc - nu mi se pare verosimila.

Inchin a crede ca, pe aici trecand hotarul despartitor intre Rasnoveni si Predeleni, o capatana de porc salbatic, destul de numerosi in trecut, fixata intr'un anumit chip, va fi servit ca punct de reper al hotarniciei.

Iar mai tarziu, cand capatana de porc n'a mai existat, magura a continuat sa se numeasca "Capatana Porcului'. Ea era versantul estic impadurit si dela baza ei pornesc vaile: Leuca si Iadului, care-si poarta apele pe un strat calcaros, formand, - mai ales valea Iadului - mici caderi de apa.

La vest "Capatana Porcului' arc la baza cele doua vai Beuca Mare si Beuca Mica.

Termenul acesta de Beuca, luat aici ca nume propriu, este un nume generic si se da obisnuit unor vai abrupte, vai rele. Beuca este intradevar io vale rea, nu atat prin abruptul coastelor, cat prin aceea ca pe aici, peste "Capatana Porcului' trece toamna negurile si ceata din Valea Cerbului, prin Valea Seaca, peste Beuca, spre Rasnov.

Si'n vreme ce aici, ceata purtata de curenti fac ca promoroaca sa se depuna peste vegetatia din vale si dela "Capatana Porcului' in straturi groase, iar frigul sa fie simtitor, sus pe Dihamul e cald, de soarele dulce ce scalda cuprinsul, fapt ce l'am putut constata personal, in mai multe randuri si acum in urma la inceputul lui decemvrie 1927.

Beucile se unesc si dau in Proita, care se uneste cu Valea Trasnetului, care impreuna cu Valea Glajariei si Valea Bucsoiului, dau in Ghimbavul Mare.

La N-Vest de "Capatana Porcului' este culmea notata in hartile romana si austriaca Strempenkopf, careia, unii dintre Rasnoveni ii zic, romanizandu-i numele, Strempenii, dar al carui nume este "Fata Bucsoiului'. Si credem ca acesta este si cel mai vechiu, intrucat mai gasim numele "Fata Gavanei', muntele situat la Sud de Piatra-Mare, care se innalta in fata gavanului (tot un termen slav), vaiei situate la N-Vestul pasului Predelus.

Incheind aceste insemnari, vom adaoga cateva cuvinte despre culmea Baiului, din care partea cea mai insemnata este denumita Dihamul, termen pe care-l socotim mai vechiu decat Baiu.

Numirea de Baiul este o denumire devenita ulterior nume propriu, caci in afara de acest Baiul, ce se intinde incepand dela uzina electrica a Rasnovului, catre Sud, cuprinzand in sine Piscul lui Epure, Plaiul Boilor, Fata Bucsoiului, Magura Cenusie, sfarsind cu varful Baiului si culmea impadurita, luata drept Capatina Porcului, exista un alt Baiul, a carui innaltime intrece pe a primului cu aproape 300 m; el se afla la Sud de Zamura.

Numele de Baiu este de origina ungara si s'a dat de catre ciobanii ardeleni, cari-si aveau turmele aici. Ciobanii pastori intrebati fiind de altii de unde vin sau unde se duc, raspundeau scurt, cu un cuvant imprumutat dela Unguri: "la Baiu sau dela Baiu', care are intre alte sensuri si pe acesta: "vin sau ma duc acolo unde am treaba, de lucru, unde ma mana nevoia'.

Si de unde la inceput Baiu era un nume comun, cu insemnarea, de lucru, treaba, nevoie, a devenit numele propriu al muntelui.

Pentru acest munte Baiu, stapanit vreme indelungata de Rasnoveni, cari l'aveau danie dela "d-lor jupan Udristi' si jupan Toma Postelnicul, din anal 1593 s'a purtat un proces care a tinut cateva decenii. E interesanta plangerea boerilor proprietari cari aratau ca Rasnovenii s'au intins si dincolo de Baiul, stapanind si alti munti, "al dumnealui raposatul Nicolae hanu Dudescul se numeste Costila, ai nostri Cretulesti se numeste Clabucete Baiului si a lu raposatul Raducanu Paleologu sa chiama Coltii Morarului si a lu meu medelniceru Grigorie se numeste Valea Cerbului si o bucatica de locu din Predeal, tot al meu medelniceru; Luminate Doamne, din Predeal, pana in Valea Cerbului este cale de trei ceasuri'[4]

(Nici o exagerare nu este in masurarea distantei din Predeal la valea Cerbului N. A.).

Faptul insemnat pentru care am reprodus acest citat al plangerii boerilor este numele de Gostila, care nu poate fi decat Costila de astazi. Gostila e un termen slav, derivat probabil din go(r)stina, gostina, gostila, ceea ce inseamna impozit pe berbeci sau porci[5], (jus montanum), adica aici, pe acest munte, era locul unde se lua dela ciobanii pastori, impozitul pe berbeci.

Si in legatura cu aceasta transformare verbala a numelor de munti, amintim ca insasi termenul de Clabucet, dat muntilor in chip generic, este in forma lui corecta, Clabucel (A. de Cihag).

Cat priveste Clabucetul Baiului, el nu poate avea decat sensul de Clabucetul ce se leaga cu Baiul, asa cum este si de fapt.

Din cele expuse pana aici se vede ca afirmatiunea facuta de noi in alta parte[6] ca locuitorii vremelnici de aici, ciobanii[7], n'au botezat decat muntii si vaile cele mai insemnate, mai principale, numiri cari s'au si pastrat, alterandu-se de cele mai multe ori prin pronuntare forma originara, se evidentiaza prin faptul ca vechile denumiri ale vailor si muntilor sunt in cea mai mare parte de origina slava si e stiut ca slavii, vietuind impreuna cu Romanii au fost romanizati si prin aceasta numirile slave au durat si ramas definitiv in limba romana, pentru ca dela Romani sa treaca la natiunile conlocuitoare, Sasi, Unguri, Secui .

In ceea-ce priveste denumirile unor munti si vai de insemnatate secundara, ele s'au schimbat adeseori, dela o generatie la alta, iar in Ardeal au fost, fie traduse, fie inlocuite de populatiile conlocuitoare. Iar una dintre datoriile de capetenie ale turismului romanesc este si aceasta: de-a cerceta pe teren si de-a restabili toponimia veche si adevarat romaneasca, insemnandu-le pentru viitorime, ca sa nu se mai piarda.