PRICIPIILE DE INSTRUIRE iN EDUCATIA FIZICA
Conditii generale
Organizarea si desfasurarea oricarui proces instructiv-educativ trebuie sa se
realizeze pentru a avea o eficienta maxima, in concordanta cu anumite cerinte,
norme, directive, etc. Acestea sunt impuse de comanda sociala pentru
subsistemul educatiei fizice in care are loc procesul intructiv-educativ
respectiv. Unele dintre aceste cerinte sunt fundamentale si ele primesc ca
atare denumirea si statutul de principii.
Principiile se respecta, nu se aplica. Respectarea principiilor in totalitatea
lor este o necesitate. Nerespectarea doar a unuia, de exemplu, conduce
obligatoriu la diminuarea eficientei procesului instructiv-educativ respectiv.
Exista doua principale categorii de principii: de instruire si de educatie. De
ambele categorii se ocupa, in sens de analiza si interpretare, pedagogia,
metodica revine cu informatii asupra principiilor de instruire. De ce? Pentru
ca instruirea la educatie fizica are foarte multe Diferente specifice, fenomen
neinteles de foarte multi factori care decid soarta acestui domeniu, factori
fara pregatire corespunzatoare de specialitate. educatia are aceleasi
principii, se realizeaza asemanator pentru toate disciplinele de invatamant sau
pentru toate formele de activitate de tanara generatie sau cu alta categorie de
populatie. in literatura de specialitate intalnim formularile: principii de
invatamant, sau principii didactice.
In cele
din urma ne vom referi doar la principiile clasice de instruire recunoscute si
tratate de toti specialistii in domeniu.
1.
Principiul participarii constiente si active
Conform denumirii, acest pincipiu implica doua laturi:participarea constienta
si participarea activa.
Respectarea acestui principiu presupune indeplinirea urmatoarelor cerinte
principale:
- intelegerea corecta si aprofundata a obiectivelor specifice procesului de
practicare a exercitiilor fizice.
Subiectii, inDiferent de subsistemul educatiei fizice, trebuie sa fie
constientizati de cel care conduce instruirea privind efectele practicarii
sistematice a exercitiilor fzice asupra organismului, necesitatea unei anumite
dozari a efortului in functie de particularitatile si obiectivele urmarite,
corelatie corecta intre stimul si efect, necesitatea unei succesiuni de
mijloace chiar daca uneel ditre ele nu sunt si atractive.
- intelegerea clara si memorarea structurii, actelor si actiunilor motrice,
concomitent cu memorarea sau retinerea acestui mecanism. De aceea, este foarte
important cum este transmis ceea ce trebuie invatat, cum este ordonat
(programa) materialul respectiv si accesibil pentru subiecti si daca are si i
se prezinta si valente formative.
- Manifestarea unei atitudini responsabile a subiectilor pentru insusirea
materialului predat. Foarte important este 'activismul' subiectilor,
constiinciozitatea lor in executarea actelor si actiunilor motrice dar cu o
executie constienta si nu mecanica.
In
acelasi sens, subiectii trebuie sa manifeste initiativa, sa aiba autonomie in
alegerea unor solutii, sa adapteze al propriile particularitati ceea ce se
preda.
Formarea
capacitatii subiectilor de apreciere obiectiva a propriului randament.
Este vorba de capacitatea de apreciere corecta a propriilor executii si
rezultate, adica capacitatea de autoapreciere obiectiva.
Propriile executii si rezultate nu trebuie nici supraapreciate, dar nici
subapreciate. in explicarea si justificarea succeselor si insucceselor nu
trebuie sa se faca apel la argumente de ordin relatic subiectiv (calitatea
arbitrajului, comportamentul spectatorilor, calitatea instalatilor,
materialelor sau a bazei sportive, lipsa de fair-play din partea adversarilor,
etc.
2. Principiul intuitiei
Acest principiu subliniaza rolul pe care il are in treapta senzorila adica
primul sistem de semnalizare in cunoasterea umana.
In educatia fizica, indiferent de varsta subiectilor, principiul este
fundamental. La varste mai mici rolul sau este si mai important, deoarece nu
este inca bine pusa la punct treapta logica a cunoasterii si se merge pe
compensare.
In educata fizica, indiferent de subsistemul sau, principiul intuitiei
presupune stimularea a cat ami multi analizatori, pentru a se forma o imagine
cat mai buna despre ceea ce se invata.
Pentru stimularea principalilor analizatori specifici treptei intai de
semnalizare se folosesc si in educatia fizica cele trei modalitati clasice de
instruire:
a) demonstratia ( sau demonstrarea) celor ce urmeaza sa fie invatate;
b) prezentarea unor materiale care redau imagine celor ce trebuie invatate
(planse, schite, diapozitive, filme, casete video, etc.);
c) observarea executiei altor subiecti, din acelasi grup sau din alte grupuri.
Pentru respectarea princpiului intuitiei se impun cel putin urmatoarele doua
cerinte:
- urmarirea celor prezentate (prin demonstratie sau prn materiale intuitive) sa
fie posibila, la nivel optimal, tuturor subiectilor cu care se desfasoara
activitatea, ceea ce vizeaza si plasamentul celui care demonstreaza sau al
materialelor folosite;
- sa nu fie folosite abuziv modalitati prin care se stimuleaza orimul sistem de
semnalizare.
3. Principiul accesabilitatii
Subliniaza necesitatea desfasurarii educatiei fizice in funtie de
particularitatile subiectilor (mai ales ca varsta, sex si nivel de pregatire).
Accesabilitatea nu inseamna a fi impuse cerinte de continut si metodica
organizatorice la nivelul posibilitatilor minime ale subiectilor din grupul
respectiv.
In conformitate cu acest principiu al accesabilitatii sunt necesare urmatoarele
actiuni ale celui are conduce instruirea:
- selectionarea cu atentie a stimulilor, a exercitiilor fizice cu precadere;
- stabilirea unei doze corespunzatoare a efortului;
- folosirea unor regulatori metodici pentru a accelera procesul de instruire a
unor acte si actiuni motrice de catre subiecti;
- adaptarea metodelor si procedeelor de instruire la nivelul deintelegere si
dezvoltare psihica-motrica a subiectilor.
Pentru respectarea acestui principiu se impun urmatoarele cerinte:
a) stabilirea unui ritm adecvat de lucru, in functie de reactia subiectilor la
stimuli.
b) Necesitatea cunosterii permanente a subiectilor cuprinsi in procesul de
practicare a exercitiilor fizice.
c) Necesitatea cunoasterii si aplicarii celor trei reguli clasice ale
practicarii didactice, care se regasesc si in cazul altor principii de
instruire:
• Trecerea de la usor la greu, in care functioneaza prioritar criteriul
fortei necesare pentru efectuarea actelor motrice;
• Trecerea de la simplu la complex, in care functioneaza prioritar
criteriul indemanarii necesare pentru efectuarea actelor motrice, actiunilor
motrice.
• Trecerea de la cunoscut la necunoscut, adica de la elemente deja
insusite la altele noi, care sa se bazeze pe cele insusite de catre subiecti.
4. Principiul sistematizarii si continuitatii
Acest principiu are mare importanta mai ales pentru elaborarea corecta si
eficienta a lelementelor de planificare a activitatii de educatie fizica.
Principalele cerinte necesare pentru respectarea acestui principiu sunt
urmatoarele:
- materialul de invatat trebuie sa fie grupat, ordonat si programat in
concordanta cu logica interna pe care o impune fiecare componenta a modelului
de educatie fizica. intotdeauna materialul nou predat trebuie sa sprijine pe
cel insusit de subiecti in activitatea anterioara si sa pregateasca pe cel care
va fi predat in activitatea care urmeaza.
- Continutul procesului de insstruire trebuie sa fie astfel programat incat sa
se asigure o legatura logica nu numai intre lectii sau alte forme de
organizare, ci si intre etapele de pregatire (trimestre, semestre, sezoane,
etc.), sau intre anii de pregatire, ciclurile de invatamant, etc., in ordinea
lor crescanda.
- Participarea ritmica a subiectilor la procesul de instruire. Intreruperile,
deci absentele de la pregatire produc perturbari in insusirea materialului
predat.
5. Principiul legarii instruirii de cerintele activitatii practice
Acest principiu subliniaza faptul de a nu transforma instruirea in scop de
sine, adica de a nu insusi subiectii unele elemente de continut doar de dragul
instruirii. Tot ceea ce se insuseste, sau aproape tot, trebuie valorificat in
viata, in activitati practice sau special-competitive.
Deprinderile si priceperile motrice care se invata trebuie sa fie transferabile
in activitatile practice de timp liber dsu special organizate, sa aiba valoare
practica, sa poata fi folosite ori de cate ori este nevoie. De aceea in
educatia fizica una din componentele modelului structural este capacitatea de
generalizare, deci de aplicare in conditii variate, a ceea ce a fost insusit in
procesul de instruire. Aceasta capacitate de generalizare se dezvolta
folosindu-se ca principale mijloace jocurile sprtive bilaterale, parcursurile
sau traseele aplcative, unele jocuri de miscare.
6. Principiul insusirii temeinice
Cerintele pe care le implica respectarea acestui principiu sunt urmatoarele:
a) asigurarea unui numar eficient de repetari a actiunilor motrice, ata in
fiecare lectie, dar si in timp, intr-o succesiune de lectii sau alte forme de
organizatorice. Numai printr-un numar mare de repetari se pot realiza
obiectivele stabilite pe planul dezvoltarii fizice, al imbunatatirii indicilor
calitatilor motrice sau al insusirii priceperii motrice.
b) Intr-o perioada scurta de timp sa nu se porgrameze si sa se incerce insusirea
unui volum prea mare din materialul invatat. Deci, este preferabil sa se
insuseasca mai multor elemente, care nu poate fi facuta temeinic din cauza
perioadei scurte de timp.
c) Pentru cunoasterea permanenta a nivelului de insusire a materialului predat,
deci indirect si a calitatii predarii, trebuie ca in mod ritmic sa se faca
verificarea pregatirii subiectilor prin probe de control, inclusiv concursuri
sau competitii sportive.
