|
|
|
Inceputul baletului romanesc
In tarile romane, reprezentantii dansului au apǎrut tarziu din cauza conditiilor istorice de vasalitate si exploatare apasǎtoare, incepand cu secolul al XVI-lea, cand puterile turcesti au fost silite sa se supunǎ, panǎ spre mijlocul secolului al XIX-lea.
Primele spectacole au fost sustinute de trupele straine, iar cea mai veche mentiune o avem despre trupa lui Livio Cinti, care a dat in cursul anului 1772 cateva reprezentatii la Sibiu.
Cativa ani mai tarziu o trupa germana se opreste la Iasi, iar in anul 1806 compania italiana a lui Gaetano Madji sustine spectacole in capitala Moldovei .
In Transilvania reprezentantii au apǎrut prin 1815. In anul 1837 Joseph P. Hette, aduce in Bucuresti, impreunǎ cu J. Faureax, o trupǎ de balet iar ansamblurile de operǎ strǎina care veneau si dǎdeau spectacole in Bucuresti sau la Iasi, se succedau in numǎr tot mai mare. Concomitent apar si autori romani, care insǎ nu scriau balete propriu-zise:Ion Eliade Rǎdulescu si Gheorghe Asachi scriu pastorale cu cantece si dansuri. Actiunea baletului imbinǎ elementele reale cu cele fantastice si aminteste trasǎturi din legendele cu"Vila si silfidele". Creatiile de balet se inmultesc in anii ce urmeazǎ, fǎrǎ a avea o valoare deosebitǎ. De exemplu:"Ielele" cu libret de Edgar Aslan, "Sǎrbǎtoare in sat", "Cantecul pǎstorului". In 1904 Constantin Grigoriu infiinteazǎ Compania Liricǎ de operǎ cu sediul la Parcul Oteleseanu. El incearcǎ sǎ intemeieze o scoalǎ de balet si sǎ alcǎtuiascǎ un corp de dansatoare si dansatori bine pregatiti. Se asociazǎ cu Oscar Schmidt cu care deschide o scoalǎ de coregrafie in anul 1908 pe Calea Victoriei 1907. Aceasta reiese din cartea postalǎ trimisǎ de Oscar prin care el este foarte ingrijorat din cauza cǎ nu mai reprezintǎ nici o fatǎ pentru scoala de balet si cǎ nu a anuntat angajarea de iarnǎ pentru stagiunea de iarnǎ la Teatrul Liric.
In epoca aceea, cand Diaghilev se pregǎtea sǎ producǎ celebra sa"expozitie artisticǎ"la Paris, la noi in tarǎ nu existǎ nici profesiunea de dansator clasic, nici posibilitatea de a trai din ea, desi se scrisese numeroase tablouri, scenete sau intermedii coregrafice. Acestea au fost interpretate de amatori, dar la un nivel artistic foarte scǎzut.
In 1916 Leon Popescu infiinteaza o companie de opera cu Coma Lucia, Dragulinescu Stinghe, Romulus Vrabiescu, Istraty, Niculescu-Basu. Peste trei ani, in 1919 opera"Artisti asociati" se transforma in Societatea Lirica Romanǎ, avand ca dirijor pe Egizzio Massini. Stagiunea incepe in 17 martie 1920 cu opera "Aida". La 1 aprilie 1921 se infiinteazǎ institutia romaneascǎ" Opera Romanǎ". In acelasi an, la 25 mai are loc deschiderea festiva a Operei Romane din Cluj-Napoca, tot cu "Aida".
Reprezentatiile Operei Romane din Bucuresti se dau la Teatrul Liric, in frumoasa clǎdire construita de Leon Popescu. Opera isi incepe activitatea intr-un local propriu , anuntand primele spectacole de mare succes. Premierea are loc la Opera Lohengrin sub conducerea muzicala a lui George Enescu. Pentru divertismentul din opera "Aida", Societatea Lirica Romanǎ invitase de la Viena pe maiestrul Godlevski, care soseste la noi in tarǎ cu saisprezece balerine. Repretoriul s-a largit odata cu infiintarea Operei Romane , unde era nevoie de tot mai multe persoane pentru formarea unui ansablu de balet permanent. Neexistand inca scoli de specializare , viitoarele balerine erau recrutate de personalul teatrelor de reviste si operete bucurestene. Pentru montǎri au fost invitati tot maestrii coregrafi din strainǎtate. Dupa Godlevski soseste chiar din primul an de activitate maestrul de balet Roman Romanov care pune in scenǎ "Faunul", "Nimfa" si "Arlechiniada". Panǎ in 1925 Florica Bǎlanescu conducea intreaga activitate pedagogicǎ.
Ea fusese dansatoare , si in ciuda faptului ca nu avea o calificare inaltǎ
se dedicǎ acestor probleme, ramanand pentru mult timp profesoara de balet la clasele de copii de pe langǎ operǎ.
Anul 1924 este un an de cotiturǎ in istoria baletului romanesc prin venirea in tarǎ a lui Anton Romanowski ca maestru de balet si conducator al tanǎrului colectiv de dansatori de la Opera Romanǎ. Maestru de balet pune in scenǎ "Chopiniana", "Silfidele" si "La Manevre". La Opera Romanǎ , Anton Romanowski monteaza"Invitatie la vals" si "Seherezada"de Rimski Korsakov. In trupa de balet al operei erau numeroase dansatoare, cum ar fii:Mia Apostoleanu, Tamara Caap, Eugen Dobietki, Josefina Crainic, Eleonora Dobietka, Marie-Jeanne Livezeanu Dobrinskaia, Josefina Sternfeld, Carol Apostolescu, Eugen Coziar, Simion Siomin si Bela Blogh. Sustinut de acest grup de artisti ai dansului, Anton Romanowski pune in scena "Petruska"de Igor Stravinski.
In 1932 ea monteaza spectacolul"Lacul Lebedelor"fiind unul dintre cele mai reprezentative si dificile lucrǎri ale repertoriului universal.
Vera Carally a lasat in cea mai mare parte coregrafia neschimbata, intervenind numai acolo unde numarul dansatorilor din ansamblu nu corespundea cu cerintele coregrafice. Se poate constata ca numai dupa cativa ani de la infiintarea baletului din Bucuresti, aparitia pe afis a spectacolului:"Lacul Lebedelor"dovedeste existenta unei promotii de balerine care posedau scoala clasicǎ.
Lacul lebedelor
O altǎ realizare de scenǎ a fost montarea baletului in trei acte, numit"Taina"pe muzicǎ de Mihail Andricu, care are la bazǎ povestea romaneascǎ"Cele trei fete de impǎrat si merele de aur". Cu toatǎ incercarea de a i se da coloritul unei povesti romanesti, coregrafia a fost inspiratǎ de iconografia bizantinǎ si exprimatǎ in forma veche a baletului clasic. De fapt, numai primul act se petrece intr-un vechi castel romanesc.
