Educatia fizica ca activitate sociala

EDUCATIA FIZICA CA ACTIVITATE SOCIALA

• Originea educatiei fizice si sportului
• Esenta educatiei fizice si sportului
• Functiile educatiei fizice si sportului
• Idealul educatiei fizice si sportului
• Obiectivele educatiei fizice si sportului

Originea educatiei fizice si sportului
• Educatia fizica ca activitate deosebit de complexa, daca ne referim in primul rand la continutul, structura organizarea si desfasurarea sa.
• Atunci cand vrem sa analizam activitatea de educatie fizica ca fenomen social, trebuie sa avem in vedere multitudinea de componente pe care ea le implica:
1. exercitii fizice,
2. baza materiala specifica
3. instalatii si materiale specifice,
4. aspecte tehnice si organizatorice,
5. discipline stiintifice care o fundamenteaza,
6. cadre de specialitate
• Exercitiile fizice au aparut si s-au perfectionat continuu in concordanta cu comanda sociala. Aparitia si evolutia exercitiilor fizice au o conditionare clara de ordin social. Acestea nu sunt determinate de instincte, de factori biologici, etc. Contrar unor teorii, aparitia si evolutia exercitiilor fizice au fost determinate nu numai de latura materiala a vietii sociale ci si de alti factori; stiinta, nivel de cultura, religie, etc.
• Fundamentarea stiintifica a procesului de practicare a exercitiilor fizice s-a realizat de-a lungul timpului, cu aceleasi stagnari, regrese. Aceasta fundamentare, a preluat critic, deci a valorificat, unele idei, norme, reguli, apartinand antichitatii, renasterii, umanismului burghez, etc. Fundamentarea s-a accentuat odata cu aparitia 'Teoriei' si 'Metodicii' ca discipline stiintifice si a altor discipline care au abordat domeniul nostru din diferite unghiuri si puncte de vedere.
• Evolutia in timp a bazelor sportive din aer liber sau din interior, precum si a instalatiiilor sportive, a aparatelor si mai ales a materialelor, sportive este deosebit de elocventa.
• Diferenta semnificativa dintre performantele sportive remarcabile obtinute in zilele noastre si cele din perioadele anterioare se explica si prin nivelul calitativ superior al acestora.
• in contextul contruirii educatiei fizice ca activitate sociala, cadrele de specialitate s-au format mult mai tarziu. in Romania procesul de formare al specializarilor pentru domeniul practicarii exercitiilor fizice, a capatat un statut clar incepand cu anul 1922 cand s-a infiintat ANEFS.
• in etapa actuala procesul de pregatire al cadrelor de specialitate in educatie fizica si sportiva s-a amplificat si diversificat. A aparut si invatamantul particular in educatie fizica si sport.
• Perfectionarea cadrelor din domeniul s-a intensificat progresiv acordandu-se atentie deosebita examenelor de definitivat, gradul II si gradul I.

Esenta educatiei fizice


Esenta consta in aceea ca practicarea exercitiilor fizice vizeaza intotdeauna, indiferent de forma organizatorica si de formatiunea social-economica si politica in care se realizeaza perfectionarea dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice ale subiectiilor. Cu alte cuvinte , scopurile practicarii exercitiilor fizice. Au fost relativ diferite de la o formatiune social-economica si politica la alta, dar esenta a ramas mereu aceeasi.
Educatia fizica are un caracter predominant biologic si importante valente pe planurile social si cultural-educativ.
Practicarea exercitiilor fizice sub forma activitatii de educatie fizica a fost si este determinata si din necesitati de ordin recreativ, de destindere si emulatie.
Educatia fizica prin diferitele ei forme de organizare si datorita caracterului sau emotional, contributiei deosebite pe care o aduce la dezvoltarea spiritului creator , a spiritului de afirmare si de depasire sau de autodepasire, etc.
Practicarea exercitiilor fizice, dezvolta simtul estetic, simtul dragostei pentru gestul motric executat cu maestrie, simtul gestului pentru miscare.

Functiile educatiei fizice
Functiile sunt destinatii constante ale unui fenomen si ele deriva din ideal, in sensul ca se subordoneaza acestuia.Prin functii se realizeaza idealul educatiei fizice, se face 'apropierea' fata de aceasta. Toate functiile educatiei fizice sunt foarte importante si isi dovedesc eficienta numai daca sunt indeplinite in 'sistem' influentandu-se si completindu-se reciproc. Functiile educatiei fizice sunt de doua feluri, specifice si asociate. Functiile specifice vizeaza cele doua coordonate ale obiceiului de studiu propriu Teoriei si Metodici : dezvoltarea fizica si capacitatea motrica. Functiile asociate intregesc efectele practicarii exercitiilor fizice asupra fiintei umane.
• Functia de perfectionare a dezvoltarii fizice face parte din categoria celor specifice si are rol prioritar mai ales in educatie fizica a tinerei generatii. Rolul dezvoltarii fizice armonioase , a unor indici superiori pe plan somatic si pe cel functional , pentru viata si activitatea oamenilor de toate varstele este prea binecunoscut si nu este negat sau contestat de nimeni.
• Functia de perfectionare a capacitatii motrice face parte tot din categoria celor specifice educatiei fizice. Prin aceasta functie sunt vizate cele doua elemente componente ale capacitatii motrice : calitatiile motrice, deprinderile si priceperile motrice. Rolul capacitatii motrice pentru un randament sporit pe toate planurile vietii si in intregirea personalitatii umane nu mai trebuie argumentat.
• Functia igienica face parte din categoria celor asociate si vizeaza cerinta fundamentala de mentinere a unei stari optime de sanatate a oamenilor. Prin educatia fizica se actioneaza prioritar preventiv pe acest plan. Se poate , cu ajutorul exercitiilor fizice sa se actioneze si pentru corectarea unor deficiente pe planul sanatatii.
• Functiia recreativa este o alta functie asociata pentru educatia fizica . Ea trebuie inteleasa cel putin in urmatoarele doua sensuri:
• - asigurarea , prin activitatea de educatie fizica a fondului de calitatii , deprinderi si priceperi motrice necesare ca oameni de diferite varste sa poata petrece in mod util si placut , adica recreativ timpul lor liber ( cotidian, sau in vacante si concedii ).
• -asigurarea conditiilor si dezvoltarea interesului pentru urmarirea, tot in timpul liber , direct sau prin mass-media , a intrecerilor motrice de buna calitate sau a unor activitatii motrice desfasurate necompetitiv.
• Functia de emulatie face parte tot din categoria celor asociate pentru educatia fizica. Aceasta functie trebuie sa se materializeze prin dezvlotarea spiritului competitiv care caracterizeaza in general fiinta umana, a dorintei permanentei de 'depasire' si 'autodepasire' dar numai in limitele regulamentare corecte si cu atitudine de fair-play. in acest sens se impune promovarea frecventa in educatia fizica a intrecerii prin jocuri de miscare sau jocuri sportive, stafete, parcursuri aplicative, concursuri, etc. Prin aceasta modalitate se dezvolta si creativitatea subiectilor, dorinta de a castiga, de a obtine victoria, de a se situa pe primele locuri, etc., aspecte deosebit de importante mai ales pentru elevi.
• Functia educativa este tot o functie asociata a educatiei fizice dar este considerata ca fiind mai complexa prin prisma influentelor asupra dezvoltarii personalitatii umane in integritatea sa. Influenta educatiei fizice este evidenta pe planul dezvoltarii laturii 'fizice' a personalitatii. in acelasi timp, insa sunt influente deosebite pe care le poate avea educatia fizica, bine conceputa si realizata asupra dezvoltarii celorlate laturi ale personalitatii umane: intelectuala, morala, estetica si tehnico-profesionala.
• Pe plan intelectal se pot desprinde cel putin urmatoarele doua directii evidente:
• inarmarea subiectiilor cu cunostinte de baza din domeniul fiziologiei si igiena efortului fizic, al biomecanicii de executie a actelor si actiunilor motrice, psihologiei activitatilor motrice, metodicii, etc., toate aceste cunostiinte, transmise conform si cerintelor principiului accesabilitatii, asigura fondul de baza pentru cunoasterea stiintifica a practicarii exercitiilor fizice pentru constientizarea acesteia.
• Contribuie in procesul direct de practicare a exercitiilor fizice la dezvoltarea unor trasaturi si calitati intelectuale foarte importante cum sunt: atentia, memoria, spiritul de observatie, imaginatia, rapiditatea gandirii, etc.
• Pe plan moral se poate realiza, de asemenea, o actionare eficienta prin toate activitatiile de educatie fizica. Accentul trebuie pus pe formarea unor deprinderi si obiceiuri de comportament corect in intreceri si competitii, in spiritul respectarii adversarilor si partenerilor de intrecere, al acceptarii deciziilor arbitrilor, a disciplinei in munca.
• Pe plan estetic, prin exercitiile tehnice si tactice, situate uneori la nivelul de maiestrie, se contribuie cu eficienta la educarea gustului pentru frumos. Practicarea exercitiilor fizice pe fond muzical, atat in lectiile de educatie fizica cat si in alte forme de organizare, sporeste evident influentele educatiei fizice asupra unor calitati si trasaturi de ordin estetic (ritm, armonie, gratie, etc.).
• Pe plan tehnico-profesional, contributia educatiei fizice este de asemenea evidenta. in primul rand este expresiv aportul la cresterea indicilor unor calitati motrice necesare exercitiului cu eficienta a profesiilor social-economice. De asemenea, acelasi aport este vizibil si in sensul asigurarii unor indici superiori de dezvoltare morfo-functionala si de capacitate cu temeinice deprinderi motrice de baza si utilitar-aplicative implicate in desfasurarea eficienta a majoritatii profesiilor.


Idealul educatiei fizice

• Idealul este un model prospectiv spre care trebuie sa se intrepte intreaga activitate teoretica si practica specifica. El depaseste intotdeauna cerintele prezentului si vizeaza perspectiva. Se refera nu numai la educatia fizica ci si la toate activitatile motrice din domeniu.
• Idealul este determinat de comanda sociala, deci si de nivelul acestuia, de conceptia factorilor de decizie pe plan national in privinta practicari exercitiilor fizice. Teoretic exista in legi, decrete guvernamentale, intructiuni si alte acte normative, ideile fundamentale care definesc conceptia pe plan national privind acest fenomen.
• Rezumativ aceste idei fundamentale sunt urmatoarele:
• Educatia fizica, antrenametul sportiv, activitatea competitionala, etc., fac parte integranta din masurile privind dezvoltarea fizica armonioasa si mentinerea unei stari optime de sanatate pentru toate categoriile de populatie ale tarii noastre;
• Educatia fizica si celelalte activitati motrice fundamentale se subordoneaza pregatirii pentru munca si viata; trebuie urmarita cu prioritate afirmarea talentelor – mai ales pe planul activitatii competitional-sportive, atat la nivel national cat si la nivel international;
• Petrecerea timpului liber al oamenilor de diferite varste si profesii sa se realizeze in mod util si recreativ si prin practicarea exercitiilor fizice sub diferite forme organizatorice;
• Sa fie pus accent pe educatia fizica si sportiva a tineri generatii (mai ales cea scolara), premiza si pentru o activitate sportiva de calitate superioara;
• Asigurarea unei conduceri militare a fenomenului de practicare a exercitiilor fizice pe fondul unei autonomii in plina afirmare.
• Idelaul educatiei fizice si al celorlate activitati motrice trebuie sa fie in concordanta cu idelaul general educational al societatii. in consecinta el s-a modificat si se va modifica in functie de evolutia social-istorica a fiecarei societati, de succesiunea etapelor de dezvoltare specifice.

Obiectivele educatiei fizice si sportului
In orice activitate umana obiectivele sunt prioritati de diferite niveluri sau ranguri prin care se realizeaza functiile activitatii respective. Totul presupune insa actionare continua in timp. Deci, obiectivele educatiei fizice deriva din functiile sale specifice si asociate se subordoneaza acestora. Exista multeclasificari ale obiectivelor, majoritatea dintre ele fiind valabile si pntru educatia fizica. Cea mai raspandita clasificare este in functie de laturile procesului de practicare a exercitiilor fizice: instruirea si educatia.
Deci, avem doua tipuri de obiective: - de intruire
- de educatie
• O alta clasificare foarte raspandita a obiectivelor fizice este cea care le grupeaza in cognitive, psihomotorii, sociale si afective.
• Obiectivele generale ale educatiei fizice, adica cele considerate ca fiind de rangul I, sunt urmatoarele:
• Mentinerea unei stari optime de sanatate a participantilor (de diverse varste), a exercitiilor fizice si cresterea potentielului lor de munca si viata;
• Favorizarea proceselor de crestere si optimizarea dezvoltarii fizice a organismului celor care practica exercitiile fizice;
• Dezvlotarea calitatilor motrice de baza, in primul rand si a celor specifice unor ramuri sau probe de sport, pe plan secund;
• Formarea unui sistem larg de deprinderi si priceperi motrice de baza, utilitar-aplicative si specifice unor ramuri sau probe sportive;
• Formarea capacitatii si mai ales a obisnuintei de practicare sistematica si corecta a exercitiilor fizice, inclusiv sau mai ales in timpul liber;
• Contributia eficienta la dezvoltarea unor calitati si trasaturi morla-volitive si intelectuale a gustului pentru miscare si simtului estetic, a responsabilitatii sociale, etc.
• Obiectivele de rang 2, specifice fiecarui subsistem al educatiei fizice nu exclud pe cele generale, ci le presupun, le 'particularizeaza'/
• Obiectivele de rangul 3 sunt cele specifice fiecarei lectii sau altei forme de organizare a practicarii exerccitiilor fizice.
Notiuni principale ale teoriei si metodicii educatiei fizice si sportului

1. Educatia fizica

In terminologia educatiei fizice si sportului se prezinta urmatoarea definitie pentru educatia fizica: 'activitatea care valorifica sistematic ansamblul formelor de practicare a exercitiilor fizice in scopul maririi in principal a potentialului biologic al omului in concordanta cu cerintele sociale.'
Educatia fizica este o activitate deliberat contruita si desfasurata in principal pentru perfectionarea dezvoltarii fizice si capacitatii motrice, ale fiintei umane in functie de particularitatile de varsta si sex, cerinte de intregare sociala, specificul unor profesii, etc.
Se atribuie educatiei fizice urmatoarele caracteristici fundamentale:
- este fiziologica prin natura exercitiilor
- este pedagogica prin metoda
- este biologica prin efecte
- este sociabila prin organizare
Educatia fizica se desfasoara in doua modalitati: a) ca proces bilateral
b) ca activitate independenta
Ca proces bilateral, educatia fizica se desfasoara in timp, permanent, continuu. Conducatorul procesului are raspunderi sau responsabilitati precise asupra unui proces. El trebuie sa fie competent, sa fie capacitat cu cunostinte si metodologie petntru a putea face o prlucrare cat mai corecta a celor intrati in procesul respectiv, adica a subiectilor. Subiectii, constituiti in grupuri, de diferite masuri (in educatia fizica scolara, grupul este clasa de elevi), trebuie sa fie pe receptie, sa fie atenti si sa incerce prin efort fizic si intelectual, sa insuseasca ceea ce este transmis de conducatorul procesul. Aceasta insusire trebuie sa fie dublata de participarea constienta si activa a subiectilor.
Ca activitate independenta, realizata individual sau in grup, educatia fizica se desfasoara uneori in timpul liber al subiectilor si in absenta fizica a conducatorului procesului, a profesorului in majoritateacazurilor. Aceasta activitate independenta de educatie fizica trebuie, insa, sa fie pregatita in cadrul procesului bilateral instructiv-Educativ.
Educatia fizica are obiective generale precis formulate specifice fiecarui subsistem al sau: educatia fizica a tinerei generatii (prescolara, scolara, studenteasca), educatia fizica militara, educatia fizica profesionala, educatia fizica a adultilor, educatia fizica a varstnicilor su auto educatia fizica, educatia fizica independenta. Intre aceste subsisteme exista legaturi logice determinate si de ontogeneza individului uman.
Alte cateva caracteristici ale educatiei fizice trebuie sa fie mentionate, mai ales pentru o analiza comparativa cu celelalte activitatii motrice fundamentale:
a) Educatia fizica este accesibila tuturor indivizilor umani, indiferent de varsta, sex, ocupatie, credinta religioasa, apartenenta politica, etc.
b) Educatia fizica are un pronuntat caracter formativ in sensul ca pregateste subiectii pentru viata. Ea se adreseaza cu precadere corpului uman (armonie, rezistenta, etc.), calitatilor motrice ale omului practicant, pentru un randament eficient in munca, deprinderilor si priceperilor motrice de baza si utilitar aplicative. Acest caracter predominant formativ nu exclude prezenta in educatie fizica a elementului competitiv, care se realizeaza pe baza de intrecere, respectandu-se unele reguli precise.
c) Educatia fizica dispune de un numar foarte mare de exercitii fizice. in diferitele sale forme de organizare educatia fizica 'opereaza' cu exercitii din diferite ramuri si probe sportive, exercitii pentru calitatile motrice, exercitii pentru influentarea dezvoltarii corpului executantilor.

2. Sportul este o notiune, un termen, un concept, o categorie, etc., cu care in ultimul timp, nu mai opereaza direct Teoria si Metodica educatiei Fizice. Informatiile principale despre aceasta notiune, care apartine Teoriei si Metodicii educatiei Fizice si sportului ca discipline generice – sunt necesare deoarece intotdeauna educatia fizica va fi legata si comparata cu sportul. in foarte multe situatii sportul este folosit ca mijloc al educatie fizice. Se apreciaza ca in asemenea situatii se sportivizeaza educatia fizica.
Folosirea sportului in activitatea de educatie fizica ca mijloc al acesteia, constituie argumentul principal de a denumi activitatea sportiva ca fiind educatie fizica si sportiva.
Sportul este un fenomen social aparut in istoria societatii dupa educatia fizica. El a capatat o amploare deosebita dupa reluarea Jocurilor olimpice in anul 1896 si sub impulsul acestora.
Sportul este deosebit de complex, atat sub aspectul structurii cat si al functiilor. ca structura remarcam cele patru subsisteme ale sale:
- sportul pentru toti
- baza de masa a sportului de performanta sau sportul la copii si juniori;
- sportul de inalta performanta.
Intre cele patru subsisteme exista legaturi evidente si logice, dar si Diferente specifice, inclusiv din punct de vedere al caracteristicilor competitiei.
Ca functii ale sportului mentionam urmatoarele:
• contributiile la dezvoltarea fizica armoniaosa a practicantilor (daca fenomenul este dirijat stiintific);
• contributie la dezvoltarea gustului specific si specializat al omului – practicant sau spectator – pentru miscare si practicare a unor ramuri sau probe sportive;
• contributie la integrarea sociala a practicantilor.
Sportul are ca trasatura fundamentala competitia.
El are prin aceasta un caracter preponderent competitiv, nefiind exclus insa caracterul formativ.
Competitia este prezenta in toate subsistemele sau esaloanele sportului, avand caracteristici diferentiale.
Sportul se clasifica in multe feluri, dupacriterii diferite si numeroase. Nici o alta clasificare nu poate si absolutizata si nu exista o ierarhizare a acestor clasificari. Iata de exemplu, cateva clasificari:
• sportul pentru barbati (asa cum au fost initial concepute), pentru femei (gimnastica ritmica, inotul sincron, etc.) si pentru ambele sexe;
• sporturi clasice, moderne si contemporane;
• sporturi olimpice si neolimpice;
• sporturi nationale (la noi oina si tranta) si internationale;
• sporturi individuale, pe echipe si mixte;
• sporturi cu carcater motric (majoritatea) si cu caracter amotric (sah, aeromodelism, etc.).

3. Antrenamentul sportiv

Antrenamentul sportiv este o notiune fundamentala a Teoriei si Metodicii educatiei Fizice si Sportului. De acest termen se ocupa in detaliu, inclusiv de procesul pe care il desemneaza, o disciplina specializata ulterior: Teoria si Metodica Antreamentului Sportiv.
Educatia fizica ca proces intructiv-educativ este comparata frecvent cu antrenamentul sportiv sau invers.
Antrenamentul sportiv, este in majoritatea situatilor proces intructiv-educativ bilateral. Relatia dintre cei doi factori implicate in acest process este relativ asemanatoare cu cea din educatia fizica. Note specifice: pot fi si doi antrenori, sportivii sunt mai putini ca numar fata de elevii unei clase, relatia dintre cei doi factori este mai puternica fiindca antrenamentul sportive se desfasoara cu o frecventa mult mai mare fata de educatia fizica scolara.
In Terminologia educatiei fizice si sportului, se mentioneaza ca antrenamentul sportive este procesul instructiv-educativ desfasurat sistematic si continuu, gradat de adaptare a organismului omenesc la eforturile fizice si psihice intense, in scopul obtinerii de rezultate inalte intr-una din formele de practicare competitiva a exercitiilor fizice.
in procesul de antrenament sportiv sau in antrenamentul sportiv independent se realizeaza pregatirea pentru evolutia in competitiile sportive.
Deci antrenamentul sportiv se subordoneaza sportului este un fel de laborator pentru sport, neconfruntandu-se cu acesta.
Antrenamentul sportiv are la dispozitie pentru fiecare ramura sau proba sportiva un numar mult mai mic de exercitii fizice, comparativ cu educatia fizica. Aceste exercitii fizice sunt, insa executate la un nivel ridicat pe plan tehnic si tactic, nu volum, intensitate si complexitate mult mai deosebite fata de exercitiile fizice folosite in educatia fizica.

4. Cultura fizica

Este o componenta deosebit de importanta si interesanta a culturii universale. Cultura universala sintetizeaza toate valorile materiale si spirituale puse in slujba dezvoltarii personalitatii umane.
Cultura fizica sintetizeaza toate valorice (elgitati, categorii, institutii, bunuri materiale si informationale, etc.), menitea fructifica exercitiile fizice in scopul perfectionarii petentialelor biologic, spiritual si motric al omului.
Sfera culturii este deosebit de larga.
In aceasta fera, dupaopinia majoritatii specialistilor, intra urmatoarele categorii de valori:
- valori create in scopul organizarii superioare a practicarii exercitiilor fizice de-a lungul istoriei sociale, concretizate in discipline stiintifice in domeniu, regulamente competitionale, imbunatatite permanent, performante, maestria tehnica si tactica, etc.
- Valori create in dezvoltarea filogenetica a omului, concretizate in : armonioasa dezvoltare fizica a acestuia, idealul despre dezvoltarea armonioasa corporala, reflectat in unele opere clasice, cum este de exemplu Discobolul lui Miron, etc.
Nu tot ceea ce cuprinde cultura fizica se creaza in procesele concrete de educatie fizica, antrenament sportiv, activitate competitionala, activitate recuperatorie. Exista si creatii adica valori in ultima instanta de ordin spiritual, ganduri si reactii scrise (teorii, idei, cursuri, etc.) despre practicarea exercitiilor fizice. La acestea se pot adauga unele proiecte de baze sportive materiale sau instalatii sportive si alte idei sau realizari pentru domeniul sportiv.

5. Capacitatea motrica
• Capacitatea motrica mai este denumita si 'capacitate fizica' sau capacitate psiho-motrica.
• Prin capacitatea motrica se intelege ansamblul posibilitatilor motrice naturale si dobandite prin care se pot realiza eforturi variate ca structura si dozare. Capacitatea motrica este un potential uman dinamic (progresiv sau regresiv) dat de unitatea dialectiva dintre calitatile si deprinderile sau priceperile motrice. Capacitatea motrica este – logic si legic – influentata de 'sarcina' de indeplinit si de o multitudine de alti factori, intre care se remarca procesele psihice, procesele biochimice si nivelul indicilor de dezvoltare fizica. Faptul ca acesti factori o influenteaza, 'o conditioneaza', nu inseamna, nu presupune ca ei sa intre obligatoriu in definitia capacitatii motrice.
• Din definitie rezulta ca avem doua tipuri de capacitate motrica: - generala
- specifica
Capacitatea motrica generala este formata din calitatile motrice de baza si din deprinderile si priceperile motrice de baza si utilitar aplicative.
Capacitatea motrica specifica este formata din calitati motrice specifice unor sporturi sau unor profesii si din deprinderi si priceperi motrice specifice.
In educatia fizica la toate esaloanele sau subsistemele sale, imbunatatirea capacitatii motrice generale se constituie intr-un element al obiectivelor de rangul I.



6. Miscarea omului


- Se mai numeste si motricitatea omului, adica capacitatea de a se efectua miscari, acte si actiuni care implica un predominant efort fizic. Este reprezentata de totalitatea miscarilor efectuate de om pentru intretinerea relatiilor sale cu mediul natural sau social in care exista, inclusiv prin practicarea unor sporturi. Trebuie precizat ca este vorba numai de acele miscari care se realizeaza cu ajutorul muschilor scheletici, nu de cele realizate cu ajutorul mijloacelor mecanice.
- Miscarea omului este de diferite tipuri (ciclica, aciclica, voluntara, involuntara, automata, activa, pasiva, uniforma, neuniforma, etc.) si are caracteristici spatiale, temporale, energetice, etc.
- Ea se concretizeaza in urmatoarele elemente componente:
- Actul motric, care este un fapt simplu de comportare realizat prin actiunea muschilor scheletici in mod voluntar, pentru realizarea unei actiuni sau a unei activitati motrice. Termenul poate sa indice si alte reflexe, instinctuale si automatizate. Un act motric special este exercitiul fizic.
- Actiunea motrica, care este un ansamblu de acte motrice asftel structurat incat realizeaza un tot unitar in scopul realizarii unor sarcini imediate. Actiunea motrica este o deprindere, cu un mecanism de baza bine pus la punct (mersul, alergarea, saritura, etc.)
- Activitatea motrica, care este un ansamblu de actiuni motrice, incadrate intr-un sistem de reguli si forme de organizare in vederea obtinerii unui efect complex de adaptare a organismului uman si de perfectionare a organismului uman si de perfectionare a dinamici acestuia. Cele mai reprezentative activitati motrice sunt: educatia fizica, antrenamentul sportiv si activitatea competitionala.


7. Dezvoltarea fizica

- Este o notiune deosebit de importanta pentru Teoria si Metodica educatiei fizice si sportului, perfectionarea dezvoltarii fizicului a dezvoltarii corpului omului fiind una din cele doua laturi ale obiectivului lor de studiu, de cercetare.
- Dezvoltarea fizica este frecvent confundata cu pregatirea fizica sau conditia fizica. De cele mai multe ori se include in dezvoltarea fizica si calitatile motrice (fizice), o greseala cu efecte negative in planul practicii domeniului.
- In Terminologia educatiei fizice si sportului se face precizarea ca prin dezvoltare fizica se intelege rezultatul, precum si actiunea indreptata spre influentarea cresterii corecte si armonioase a organismului uman, concretizata in indici: morfologici (somatici) si functionali, cat mai apropiati de valorile atribuite in acest sens organismului sanatos la diferite varste. Dezvoltarea fizica presupune deci, doua categorii de indici: somatici, morfologici (care se vad, se observa cu ochiul sau se obtin prin masurare, inaltimea corporala, perimetrele sau diametrele la anumite niveluri, greutatea corporala, lungimea segmentelor corpului, etc.) si functionali, fiziologici, care nu se vad cu ochiul liber dar care constituie motorul organismului, frecventa cardiaca, frecventa respiratorie, capacitate vitala, tensiune arteriala, timolul, etc.
- Nivelul dezvoltarii fizice umane este multifactorial determinant. Acest nivel este un rezultat cumulativ al factorilor ereditari si de mediu ( natural, ambiental si social). Practicarea exercitiilor fizice daca se realizeaza pe baze stiintifice (in antrenamentul sportiv, de foarte multe ori se actioneaza in detrimentul unor indici de dezvoltarefizica si cu scopul imediat de obtienre doar a performantelor maxine). Organismul uman se dezvolta, creste – pana la o anumita vartsa – odata cu derularea ontogenezei. Aceasta crestere poate fi influentata in sens de accelerare si mai ales de armonizare prin practicarea speciala a exercitiilor fizice. De aceea se foloseste frecvent expresia :Dezvoltare Fízica Armonioasa.


8. Exercitiul fizic


In educatia física, ca si in antrenamentul sportiv sau in activitatea competitional sportiva, exercitiul fizic se constituie in mijlocul specific de baza. exercitiul inseamna a deschide, a elibera, a permit miscarea.
- Exercitiile fizice sunt modele operationale, cele mai frecvente cu care se lucreaza se opereaza pentru realizarea obiectivelor educatiei fizice la diferitele sale niveluri. Ele structureaza intr-o imbinare optima, influentele instructiv-Educative programate de conducatorul activitatii.
- Prin exercitiu se intelege: repetarea sistematica si constienta a unei actiuni in scopul formarii sau perfectionarii unei priceperi sau deprinderi.
- Repetarea exercitiului fizic intr-un mod stiintific este conditia fundamentala pentu obtinerea eficientei optime pe linia indeplinirii obiectivelor educatiei fizice. ca atare, repetarea respectiva trebuie insotita de reguli metodologice riguroase in functie de scopurile propuse.
Exercitiul fizic isi are originea in actul motric general al omului efectuat pentru ca acesta sa poata avea o relatie cu mediul in care exista si activeaza.

8.1. Continutul exercitiului fizic

Exercitiul fizic, repetat constient si sistematic are efecte pe toate planurile personalitatii umane, nu numai in planurile biologic si motric.
Continutul exercitiului fizic primeste doua interpretari:
- Totalitatea elementelor, miscari globale sau segmentare care il compun;
- Influentele asupra organismului influente usor de determinat daca se au in vedere urmatoarele: - sa se tina seama ca efectele se obtin doar in timp, nu de azi pe maine;
- sa se respecte particularitatile colectivelor de subiecti si in consecinta prevederile unor documente oficiale (programe, instructiuni, etc.)
- sa se urmareasca toate obiectivele educatiei fizice, adica polivalenta exercitiilor fizice in scopul realizarii obiectivelor specifice.
Elementele care reprezinta Esenta continutului fizic sunt urmatoarele:
o Efortul fizic solicitat de actul motric respectiv care poate foarte bine sa fie apreciat prin cele trei elemente specifice (volum, intensitate si complexitate) sau 'parametrii' efortului fizic.
o Miscarile corpului sau ale segmenteleor acestuia care sunt subordonate scopurilor urmarite si sunt conditionate de prevederi regulamentare nationale sau internationale.
o Efortul psihic depus pentru efectuarea actelor sau actiunilor motrice respective. Nu poate exista efort fizic fara implicarea si a unor elemente de efort psihic. Nu se poate contracta nici un muschi fara participare psihica, fara participarea scoartei cerebrale.

8.2. Forma exercitiului fizic

Forma exercitiului fizic este modul particular in care se succed miscarile componente ale fiecarui exercitiu, precum si legaturile ce se stabilesc intre acestea de-a lungul efectuarii actiunii motrice in cauza. Forma este, deci, aspectul exterior, observabil al unui exercitiu, al unei miscari.
In aprecierea formei exercitiului fizic trebuie sa se tina seama de urmatorii factori:
- pozitia corpului, fata de obiect sau aparat;
- directia miscarii;
- amplitudinea si relatia intre segmente;
- tempoul miscarii; ritmul miscarii;
- sistemul de dispunere in spatiul de practicare a exercitiului fizic, in functie de adversar sau de partener.
Sintetizand apreciem ca exercitiul fizic are patru categorii de caracteristic:
- spatiale (pozitii, directii, amplitudine, distanta, etc.)
- temporale (ritm, tempo, durata)
- spatiu-temporale (determinate de vitezele cu care se efectueaza)
- dinamice (determinate de fortele interne si externe – care influenteaza executia).
Relatia dintre continutul si forma exercitiului fizic. Intre cele doua aspecte fundamentale ale exercitiului fizic trebuie sa fie o unitate. Forma apare sau nu element de legatura intre continut si scop.
Relatia dintre cele doua aspecte este de tip dialectic: continutul are rol determinant, dar forma poate si trebuie sa influenteze in mod activ continutul. Deci, ele se influenteaza reciproc. Mentinerea unei forme depasite, invechite in contradictie cu noul continut este un aspect pe care specialistii il numesc formalism.

Clasificarea exercitiilor fizice

Clasificarea este necesara pentru a selectiona exercitiile fizice in functie de obiectivele urmarite, prin efectuarea lor. Dintre criteriile de clasificare a exercitiilor fizice pot fi mentionate urmatoarele:
- dupa criteriul anatomic : exercitii fizice pentru segmentele corpului (membre superioare, membre inferioare, trunchi, cap-gat, etc.)
- Dupa pozitia fata de aparate, exercitii fizice la aparate, exercitii fizice cu aparate, exercitii fizice pe aparate, etc.
- Dupa calitatile motrice pe care le dezvolta preponderent : exercitii fizice pentru viteza, exercitii fizice pentru indemanare, exercitii fizice pentru rezistenta, exercitii fizice pentru forta, exerciti fizice pentru mobilitate, etc.
- Dupa componentele antrenamentului sportiv pe care le vizeaza : exercitii fizice pentru tehnica, exercitii fizicepentru tactica, exercitii fizice pentru pregatirea fizica, etc.;
- Dupa tipul deprinderilor motrice care se invata : exercitii fizice pentru deprinderile motrice de baza si utilitar-aplicative si exercitii fizice pentru deprinderile motrice specifice ramurilor si probelor sportive.
- Dupa caracterul succesiunii miscarilor componente : exercitii fizice ciclice, exercitii fizice aciclice si exercitii fizice combinate;
- Dupa intensitatea efortului fizic : exercitii fizice supramaximale, maximale, submaximale, exercitii fizice de intensitate medie si mica.
- Dupa natura contractiei musculare: exercitii fizice statice, exercitii fizice dinamice si exercitii fizice combinate sau mixte.

9. Calitatile motrice

Se mai numesc si calitati fizice. Ele sunt insusiri ale organismului uman. Ele nu se dobandesc, nu se capata pe parcursul autogenezei. Indivizii umani se nasc cu anumiti indici ai calitatilor motrice. Acesti indici se dezvolta in autogeneza de la sine datorita vietii, pana la o anumita varsta si apoi incep sa scada intr-un ritm diferentiat de multe variabile. Prin proces special de intruire se poate accelera dezvoltarea indicilor calitatilor motrice, fenomen denumit educarea calitatilor motrice.
Calitatile motrice sunt de doua feluri:
- calitati motrice de baza: viteza, indemanarea, rezistenta si forta;
- calitati motrice specifice : cele implicare in practicarea unor probe sau ramuri sportive;

La varste mici se educa toate calitatile motrice, dar se pune accent pe viteza si indemanare. La varsta de peste 14-15 ani se pune accent pe forta si rezistenta.
Calitatile motrice sunt in stransa legatura cu deprinderile si priceperile motrice. intelegerea corecta a acestei legaturi este foarte importanta in educatia fizica si contribuie la eliminarea unor confuzii (cel mai frecvent se confunda viteza cu alergarea de viteza si rezistenta cu alergarea de rezistenta.
Calitatile motrice pot fi dezvoltate / educate in orice perioada a omului.
Fiecare calitate motrica isi are elementele sale caracteristice. Totusi se apreciaza ca elementul predominant ar fi:
- pentru viteza: repeziciunea;
- pentru indemanare: complexitatea;
- pentru rezistenta: durata;
- pentru forta: incarcatura;

Dezvoltarea / educarea calitatilor motrice se realizeaza – spre deosebire de insusirea cunostintelor de specialitate – pe baza mobilizarii resurselor energetice ale organismului, deci prin efort sistematic de tip nervos (atentie, memorie, etc.) si muscular.
Eforul implica cele trei elemene ale sale prin prisma carora este planificat, analizat si reconsiderat : volum, intensitate si complexitate.
Volumul reprezinta cantitatea de lucru mecanic si se apreciaza prin numar de repetari distante parcurse, kilograme ridicate, etc., totul raportat la timp. Din aceasta raportare apare densitatea, un aspect fundamental pentru efort.
Intensitatea reprezinta gradul de solicitare a organismului subiectului. Ea se exprima prin procente, fata de posibilitatile maxime (70%, 80%, 90%, etc.)tempo de executie (2/4, z, 4/4, etc.), numar de executii pe unitatea de timp, etc.
Complexitatea reprezinta modul concret de inlantuire, de asociere a tuturor elementelor pe parcursul efortului. Complexitatea creste cand apar adversari sau chiar coechipieri.
Raportul intre volum si intensitate este de regula invers proportional. in cadrul acestui raport un rol deosebit il au pauzele intre repetari si natura acestora. De regula, ca durata se recomanda:
- dupa efort maximal (90-100%), pauza de 3-5;
- dupa efort submaximal (75-85%), pauza 1 si 30 – 3;
- dupa efort mediu (60-70%), pauza 45 – 2;
- dupa efort mic (40-50%), pauza 15-30.
In evaluarea la educatia fizica calitatile motrice ocupa un rol central, deoarece ele dau o evidenta nota de obiectivitate a acestui proces. Calitatile motrice fac parte din capacitatea motrica a individului uman. Ele dau esenta pregatirii motrice.(stare continua) si a conditiei fizice (stare de moment).
Nu exista limita inferioarade varsta pentru inceperea dezvoltarii educarii calitatilor motrice. Exista doar metode si mijoace adecvate, perioade de educare mai intensa, ami putin intensa, sau de relativa stagnare.
Deprinderile si priceperile motrice sunt componente ale modelului de educatie fizica, care se formeaza, se dobandesc in ontogeneza. Ele trec prin cele patru faze specifice procesului de invatare motrica : insusire primara (initiere), consolidare, perfectionare si verificare.

10. Priceperile motrice

Priceperile motrice denumite si 'abilitati' pot sa preceada – in autogeneza – deprinderile motrice. Priceperea motrica este capacitatea indivudului uman de a receptiona, de a 'percepe' ceva nou (de exemplu o deprindere care urmeaza sa se invete). daca 'perceperea' se realizeaza intr-un timp scurt se zice ca subiectul este mai 'priceput' decat altii care realizeaza 'priceperea' intr-un timp mai lung.
Realizarea priceperilor motrice trebuie sa fie scopul final al procesului de intruire. Priceperile motrice sunt componente neautomatizate ale activitatii motrice voluntare umane deoarece sunt dependente de conditii variabile, nestandardizate.
Priceperile motrice sunt conditionate in primul rand de volumul de deprinderi motrice cunoscute, stapanite de individul uman, adica de experienta motrica anterioara.
Nivelul priceperilor motrice exprima maiestria practica in situatii variabile, necunoscute, imprevizibile, ceea ce reprezinta scopul final al procesului de practicare a exercitiilor fizice. Acest nivel de manifestare este conditionat si de plasticitatea scoartei cerebrale.

11. Deprinderile motrice

Se insusesc in practica vietii, mai ales in copilarie sau in proces de instruire special organizat : educatia fizica scolara, antrenamentul sportiv, etc. Deprinderile motrice se formeaza intr-un timp relativ lung prin repetarea sistematica si continua, deci prin multe repetari. Rezultatul acestor repetari este formarea legaturilor temporare, a stereotipurilor dinamice, formandu-se deci reflexe conditionaet in baza fenomenului fiziologic al conexiunii temporare dintre anumiti centrii din scoarta cerebrala.
Dupa ce se cosolideaza (fixeaza) prin repetari multiple, deprinderile motrice se executa cu indici superiori de precizie, stabilitate, cursivitate, expresivitate, coordonare, usurinta si rapiditate. Toate aceste elemente implica un consum redus de energie.
Metodica educatiei fizice considera ca etapele invatarii motrice si principalele lor obiective sunt urmatoarele:
A. etapa initierii in bazele tehnicii de executie a deprinderii motrice cu urmatoarele obiective: formarea unei reprezentari clare asupra deprinderii respective, formarea ritmului general de executie, preintampinarea sau corectarea greselilor tipice de executie. in prima etapa predomina volumul efortului fizic.
B. Etapa consolidarii deprinderii motrice, cu urmatoarele obiective: formarea tehnicii de executie, exersarea deprinderii in conditii relativ si predominant constante, proritate acordata corectarii greselilor individuale de executie. in aceasta etapa creste rolul intensitatii efortului fizic.
C. Etapa perfectionarii deprinderii motrice, cu urmatoarele principale obiective: sporirea variantelor de executie a fiecarei deprinderi, desavarsirea procedeelor tehnice specifice, exersarea deprinderii cu precadere in conditi cat mai variate si apropiate de cle intalnite in practica.