|
|
|
Cum au evoluat sistemele de joc in fotbal
Stiati
care au fost marile etape din evolutia sistemelor de joc? Fotbalul,
'sportul rege' al Mapamondului, este de de
peste o suta de ani fidel aceluiasi principiu: ca o echipa
sa marcheze mai multe goluri decit adversarele sale. Dar
cum regulile jocului s-au schimbat de mai multe ori de-a lungul timpului,
si inovatiile tactice au adus modificari semnificative felului
in care evolueaza cei 22 de fotbalisti din arena.
Abilitatile individuale au dominat jocul de inceput alechipei
nationale a Angliei. Fotbalistul aflat in posesie se
arunca ofensiv spre poarta adversa, actiunile incheindu-se fie cu
gol, fie cu pierderea posesiei. Cei 3 jucatori care asigurau
defensiva, porneau de asemenea in dribling catre poarta adversa
dupa ce recuperau balonul, de aici rezultind
si scorurile astronomice inregistrate la partidele din perioada de
pionierat a fotbalului.
Scotia din anii 1870 (2-2-6)
Jocul scotienilor era unul bazat mai mult pe echipa si
structurat pe pasarea balonului. O a doua linie a
apararii era inchegata prin sacrificarea unui atacant. La prima
vedere, parea o formula mai defensiva, insa de fapt era un stil superior jocului de dribling al englezilor.
Sistemul piramida (2-3-5)
Crearea mijlocasului central cu rolul unui coordonator de joc cu
multa libertate a fost trasatura dominanta a sistemului
piramida in anii '80. El a oferit spatiu
si varietate, fiind utilizat la vremea respectiva de
Sistemul WM
Acest sistem a fost propus pentru prima oara de Herbert Chapman la Arsenal
in 1925, ca o solutie pentru evitarea legii ofsaidului. Formula a permis aparitia a doi mijlocasi defensivi
si a doi ofensivi, iar fundasii jucau in lateral pentru a contracara
amenintarea extremelor. Mijlocasii defensivi
se confruntau cu pericolul atacantilor de interior sting si drept
(creindu-se astfel 'lupta de la mijlocul terenului'). Extremele au devenit principalii declansatori ai atacurilor.
Sistemul WW (Ungaria anilor 1950)
Creat de antrenorul maghiar Marton Bukovi, sistemul WW avea rolul de a desface
WM-ul lui Herbert Chapman. Un atacant central foarte
avansat a fost retras in postura unui coordonator de la centru, permitind
atacantilor de interior sa forteze inaintarea si sa
exploateze spatiile. Deseori descris ca 3-5-2 sau 3-3-4, este privit ca un prototip pentru 4-2-4-ul campioanei
mondiale Brazilia din anii 1958 si 1970.
Catenaccio (1-4-3-2)
Parintele 'catenaccio' este Helenio Herrera, fostul antrenor de
legenda al lui Inter Milano. Al cincilea fundas, liberoul, a fost
introdus pentru a inchide apararea si pentru
a interveni in cazul in care un atacant reusea sa treaca de
zidul de patru fundasi din fata lui, responsabili fiecare cu marcajul
om la om.
Minunea fara aripi (4-4-2)
Sistemul a fost realizat prin renuntarea la extreme si retragerea
unui atacant in linia de mijloc. Aceasta noua formula avea sa conduca la o implicarea mai mare a
fundasilor la faza de constructie si la dezvoltarea unor
relatii de joc foarte eficiente.
Sistemul 4-3-3
Aceasta varianta aducea doi atacanti alaturi de virful
central si oferea o mai mare mobilitate defensivei de a trece la atac
si de a intra in linia de mijloc. In momentele de
presiune, mijlocasii puteau fi indemnati sa
atace prin pase lungi, in adincime.
Fotbalul Total (Olanda 1974)
Fotbalul total al Olandei genialului Johan Cruyff era dependent de mobilitatea
fizica, inteligenta tactica si de un grup de jucatori
talentati. Forta creativa din spatele acestei
desfasurari de forte consta in tesatura de pase,
in demarcarea si schimbarea pozitiilor. In aceasta
formula a evoluat liberoul.
Sistemul 3-4-3
Constatarea faptului ca nu erau necesari patru fundasi pentru a marca
doi atacanti a facut ca echipe ca unele echipe sa
aiba patru jucatori la mijloc, cu un atacant, sprijinit din spate de
doua extreme.
Sistemul 3-5-2
Formula in care au iesit campioane mondiale
