Notiuni generale privind incetarea raportului de munca contractual, Principiile care guverneaza raportul de munca

Notiuni generale privind incetarea raportului de munca contractual

Raportul de munca contractual, sau contractul de munca civil, este reglementat de Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, lege care reglementeaza raporturile de munca pe baza economiei de piata bazata pe cerere si oferta, pe principiul liberei concurente.

Raportul de munca se bazeaza pe contractul individual de munca prin care o persoana fizica se obliga sa depuna forta sa de munca unei persoane fizice sau juridice care se obliga sa creeze conditii pentru desfasurarea muncii si pentru a o remunera.

Caracteristica centrala a contractului de munca individual este consensualismul, acordul de vointa al celor doua parti.

Codul muncii confera numai cadrul general, dreptul si obligatii generale ale salariatilor si angajatorilor, acestia avand libertatea de a stabili conditiile concrete de incheiere a contractului individual de munca.

Contractul individual de munca se poate incheia pe perioada de timp nedeterminata, pe perioada de timp determinata, cu timp de lucru partial, la domiciliu etc. Acesta se incheie in forma scrisa avand conditie ad probationem[1]

Incetarea raporturilor de serviciu a personalului contractual poate inceta astfel[2]:

a) de drept;

b) ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea;

c) ca urmare a vointei unilaterale a uneia dintre parti, in cazurile si in conditiile limitativ prevazute de lege.

Principiile care guverneaza raportul de munca

Necesitatile sociale care impun reglementarea contractului de munca pot fi intelese in baza principiilor care guverneaza aceasta institutie.

Raportul de munca isi are singura sursa in contractul de munca[3] . Dreptul la munca nu poate fi ingradit.Alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere( art.38 alin.1 din Constitutie).Dreptul persoanei de a-si alege profesia si locul de munca presupune in mod necesar si dreptul acestei persoane de a hotara incetarea contractului.Astfel, unul din principiul sub semnul caruia a luat nastere contractul este principiul libertatii muncii.

Orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseria sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze.In aceiasi masura, nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca sau intr-o anumita profesie.

Incalcarea acestor percepte este echivalent cu incalcarea unor norme de ordine publica si se sanctioneaza cu nulitatea absoluta.

Tot in cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii.

Codul muncii reglementeaza imperativ ca orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, aparenta nationala, rasa, culeare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, aparenta sau activitate sindicala, este interzisa.[4]

Reglementari similare regasim si in Legea nr. 188/1999[5] privind Statutul functionarilor publici la art.36.