|
|
|
MEMORIA
DEFINIRE SI CARACTERIZARE GENERALA
Prin procesele senzoriale de cunoastere, omul are posibilitatea sa traiasca mai ales in prezent, sa reflecte acele insusiri ale obiectelor care actioneaza nemijlocit, "aici' si "acum', asupra organelor de simt. Impresiile, imaginile, gandurile, emotiile, miscarile prezente, actuale, nu se pierd insa, nu se "volatilizeaza' fara a lasa nici a urma in creier, dimpotriva, ele se sedimenteaza, se cristalizeaza, pentru ca mai apoi sa fie scoase la lumina si refolosite, contribuind, in felul acesta, la amplificarea continutului vietii psihice; la desfasurarea normala si mai ales eficienta a activitatii umane. Acest lucru este realizat cu ajutorul memoriei. Memoria este procesul psihic de intiparire, stocare si reactualizare a informatiilor.
Memoria este o capacitate generala a intregii materii, fie ea vie sau nevie (organica sau anorganica). Astazi se vorbeste tot mai mult de "memoria masinilor', de capacitatea acestora de a stoca o anumita cantitate de informatii si apoi de a o furniza in vederea reutilizarii ei. Spre deosebire insa de memoria masinilor, memoria sistemelor biologice vii, indeosebi cea umana, capata forma unui proces psihic complex. Si animalul dispune de memorie, si el retine imaginile obiectelor dar abia la om putem vorbi de un apogeu al dezvoltarii functiei mnezice si de cea mai complexa organizare si ierarhizare a ei.
Memoria este o capacitate psihica absolut necesara, fara de care viata ar fi practic imposibila. Pentru a intelege aceasta caracteristica esentiala a ei, sa ne imaginam pentru o clipa ce s-ar intampla fara memorie. Omul ar trai intr-un continuu prezent, numai sub influenta datelor nemijlocite de reflectare, comportamentul sau fiind haotic, spontan, fara stabilitate si finalitate, fara durabilitate in timp ; toate obiectele care ar actiona din nou asupra lui i s-ar parea absolut noi, necunoscute ; el n-ar avea posibilitatea de a utiliza rezultatele cunoasterii, dimpotriva, aceasta ar trebui luata de fiecare data de la inceput ; gandurile si actiunile lui n-ar putea fi legate unele de altele ; n-ar putea intelege si invata, n-ar putea rezolva problemele ivite in calea lui.
Memoria se afla in stransa interactiune si interdependenta cu toate celelalte procese, insusiri si capacitati psihice, fiind influentata de ele si influentandu-le totodata.
Mare parte din materialul care se stocheaza si se pastreaza in memorie este, de fapt, materialul provenit, prin contactul organelor de simt cu realitatea inconjuratoare, fapt care ne evidentiaza legatura memoriei cu procesele psihice senzoriale ; memoria nu inseamna numai acumularea de informatii, ci si organizarea si chiar structurarea lor, prin aceasta ea raportandu-se la gandire, la operatiile ei care faciliteaza o asemenea interpretare; nu retinem si nu reactualizam orice, ci ceea ce ne place, ceea ce corespunde unor dorinte, aspiratii, fapt care releva legatura memoriei cu procesele afectiv-motivationale ; memoria implica si prezenta unui efort voluntar, realizandu-se astfel legatura ei cu vointa ; in sfarsit, trasaturile temperamentale si caracteriale isi vor spune cuvantul in ceea ce memoram sau actualizam (anumite aspecte ale realitatii vor fi retinute din lectura unui roman de un optimist, si altele de un pesimist).
Continutul informational al memoriei il constituie trecutul redat ca trecut. Totusi, desi memoria readuce trecutul in prezent, o face tinand seama de conditiile schimbate si actuale ale prezentului.
Memoria are o serie de caracteristici, care o individualizeaza in raport cu alte procese psihice. Ea este :
- activa, aduce modificari si transformari atat in subiectul care memoreaza, cat si in materialul memorat. Ea presupune nu doar o simpla inmagazinare de cunostinte, ci si o confruntare a lor cu necesitatile si cerintele actuale ale vietii individului, fapt care duce la o noua organizare si sedimentare a materialului, la restructurarea si asamblarea informatiilor intr-o forma noua, superioara celei anterioare, la evitarea erorilor comise in trecut, la eliminarea verigilor de prisos, la extragerea datelor relevante din experienta anterioara.
- selectiva, in sensul ca nu retinem si nici nu reactualizam absolut totul, ci doar o parte din solicitarile ce vin spre noi. De obicei, retinem si reactualizam insusirile tari, mai puternice ale stimulului sau ceea ce corespunde varstei, sexului, gradului nostru de cultura, preocuparilor, dorintelor, intereselor noastre. Selectivitatea fiind foarte personala, esle mai putin indicat ca un elev sa ia notite dupa notitele altui coleg si nu direct din jnanual sau dupa expunerea profesorului ;
- situationala, adica in concordanta cu particularitatile de timp si spatiu ale situatiei, dar si cu starea interna a subiectului. Nu este tot una daca memoram dimineata, imediat dupa ce ne-am trezit din somn, sau seara, dupa o activitate indelungata, intr-o ambianta linistita sau in alta zgomotoasa, in conditii de sanatatesau de boala ;
- relativ fidela ceea
ce inseamna ca memoria nu este o copie fotografica, ca
nu retinem informatiile
exact in forma in care ne-au fost prezentate, ca nu le reactualizam exact in forma in care le-am
intiparit ci ca, dimpotriva, atat intiparirea
cat si reactualizarea se fac cu
o oarecare aproximatie. Aceasta deoarece intervin :
caracterul activ al memoriei si
pastrarii, trasaturile de personalitate ale individului, uitarea.
mijlocita, ceea
ce inseamna ca pentru a tine minta mai bine si pentru
a
reproduce mai usor ne servim de
o serie de instrumente care au rolul de a indeplini
functia unor autentice mijloace
de memorare: obiectele concrete
("nodul la batista'), cuvantul sau gandul. Cu ajutorul lor omul pune stapanire
pe propria sa conduita mnezica, el isi poate organiza si dirija
memoria.
- inteligibila, deoarece presupune intelegerea celor memorate si reactualizate, organizarea materialului memorat dupa criterii de semnificatie. Unele laturi ale ei implica judecata, sistematizarea, clasificarea, fapt care asigura nu doar legatura memoriei cu gandirea, ci si caracterul ei logic, rational, constient. Omul apeleaza la o serie de procedee logice, scheme rationale, planuri mnezice (de exemplu : impartirea unui text in fragmente, incadrarea fragmentelor miei in cele mari, realizarea asociatiilor etc), care pun in evidenta prezenta unei conduite inteligente.
Prin toate caracteristicile ei, dar mai ales prin ultimele doua, memoria devine un proces psihic specific uman, diferentiat aproape total de memoria animalelor, fapt care si justifica incadrarea ei in randul proceselor logice de cunoastere. Prin imensa valoare adaptativa, prin rolul ei enorm pe directia echilibrarii organismului cu mediul, memoria isi merita caracterizarea, de "conditie fundamentala a vietii psihice'
PROCESELE SI FORMELE MEMORIEI
Complexitatea memoriei deriva nu doar din caracteristicile ei reflectorii, ci si din aceea ca ea presupune o anumita desfasurare in timp, o multitudine de etape, faze, procese, din a caror succesiune se incheaga continuitatea ei.
a. Memorarea informatiilor cunoscuta si sub denumirea de intiparire, fixare, engramare, este primul proces pe care memoria il pune in functiune, de felul cum se realizeaza ea depinzand, in mare masura, intregul ciclu functional care va urma. Memorarea nu trebuie considerata ca un proces de tip pasiv, asa cum se intampla cu placa fotografica, cu banda de magnetofon, cu pelicula cinematografica. Dimpotriva, inca de acum intra in functiune caracterul ei activ si mai ales selectiv, capacitatea ei de a prelua si fixa informatiile in concordanta cu necesitatile vietii individului. Memorarea se produce diferentiat, fapt ce ne permite desprinderea mai multor forme ale ei.
Dupa prezenta sau absenta scopului, a intentiei de a memora, a efortului voluntar si a unor procedee de retinere se desprind doua forme esentiale de memorare si anume : memorarea involuntara sau neintentionata si memorarea voluntara sau intentionata.
Memorarea involuntara pare a fi la prima vedere simpla, intamplatoare, neeficienta. In realitate ea dispune de o structura complexa, competitiva cu cea a memorarii voluntare. Este adevarat ca ea are uneori un caracter intamplator, ca este mai putin organizata si sistematizata decat cea voluntara, ca este dependenta de particularitatile mai deosebite ale stimulilor care se impun de la sine. Tot atat de adevarat este insa si faptul ca, in ciuda acestor imperfectiuni, ea joaca un rol imens in viata omului. Diversi autori sunt de parere ca acestei forme de memorare ii datoram cea mai mare parte din experienta achizitionata. In memorarea involuntara conteaza nu atat faptul cai individul nu-si propune dinainte scopuri mnezice, ca el nu se mobilizeaza expres pentra a memora, ci conteaza gradul de interactiune cu activitatea pe care o desfasoara, modul de implicare si angajare in desfasurarea ei. De asemenea, memorarea involuntara isi creste productivitatea atunci cand informatiile cu care venim in contact corespund intereselor, necesitatilor profesiunii noastre.
Memorarea voluntara este organizata, sistematica, productiva, intrand in functiune mai ales in activitatile grele, dificile, monotone, neinteresante. Foarte importante in memorarea voluntara sunt.: stabilirea constienta a scopului (cercetarile au aratat ca memorarea este de 5-6 ori mai buna atunci cand scopul este cunoscut) ; depunerea unui efort voluntar in vederea realizarii scopului (memorarea unui text pentru a fi redat cu "cuvinte proprii' este mai productiva decat memorarea lui "pe de rost') ; utilizarea unor procedee speciale pentru a facilita memorarea (stabilirea planului textului sau a unor puncte de sprijin, comparatia, clasificarea, confruntari comutative, repetitii etc.)
In functie de prezenta sau absenta gandirii, a intelegerii, a unor asociatii logice, desprindem memorarea mecanica (efectuata in lipsa intelegerii) si memorarea logica (bazata pe intelegerea si descifrarea sensurilor, implicatiilor, semnificatiilor materialului memorat).
Memorarea mecanica implica simpla repetare a materialului, folosirea asociatiilor de contiguitate (coincidenta) in timp si. spatiu. Ea duce la invatarea formala (adica doar a formelor verbale, dar nu si a continutului logic) este aparent sau momentan eficienta, in -esenta fiind insa ineficienta. Situatinal, conjunctural ea se soldeaza uneori cu succes dar efectele ei sunt de suprafata, inautentice, fara durabilitate in timp. Din acest punct de vedere, memorarea mecanica trebuie combatuta. In anumite situatii memorarea mecanica este necesara. Se stie ca numerele de telefon, numele de persoane, datele istorice, denumirile geografice, formule-le, denumirile latinesti ale plantelor etc. sunt retinute de cele mai multe ori pe baza memorarii, mecanice. Chiar si in aceste situatii insa individul "introduce' singur in material o serie de semnificatii, il leaga de experienta sa, foloseste tot felui de procedee de memorare pentru usura retinerea.
Memorarea logica, bazata pe intelegere, pe dezvoltarea gandirii si a operatiilor ei, care devin premise absolut 'necesare, asigura realizarea unei invatari autentice, utilizabila in practica, cu mari posibilitati operationale si de transfer in cele mai diverse situatii. Ea inlatura invatarea formala corespunzand rationalitatii omului. Este superioara memorarii mecanice prin : autenticitate (reuneste intr-un tot organic continutul logic si forma verbala) ; economicitate (in cazul ei, numarul repetitiilor este mult mai mic decat in cel al memorarii mecanice), productivitate (frazele se retin cu o productivitate de 25 de ori mai mare decat cuvintele izolate - de aici necesitatea ca in invatarea limbilor straine cuvintele sa fie invatate in fraze, nu izolat).
b. Pastrarea informatiilor sau conservarea, stocarea lor este acel proces al memoriei care presupune retinerea pentru un timp mai scurt sau mai indelungat a celor memorate. Este, prin excelenta, un proces activ, dinamic, deoarece implica organizarea si reorganizarea informatiilor memorate, includerea lor in sisteme de noi legaturi, ca urmare, obtinerea unor efecte relativ deosebite.
In functie de durata, desprindem pastrarea de scurta durata (pana la 8-10 minute) si pastrarea de lunga durata Uneori materialul se pastreaza exact in forma in care a fost memorat, alteori el este supus fie unui proces de diminuare (pana la trecerea lui sub pragul constiintei), destramare si disparitie, fie unuia de amplificare, inchegare si intarire.
Durata si forma pastrarii sunt in stransa dependenta de conditiile in care a avut loc memorarea, de particularitatile materialului de memorat. Materialul cu sens (inteligibil) este pastrat mai bine si mai mult timp decat cel fara sens. Chiar materialul cu sens se pastreaza diferit in functie de felul in care a avut loc memorarea : textuala sau pe baza ideilor principale.
c. Reactualizarea informatiilor consta in scoaterea la iveala a celor memorate si pastrate in vederea utilizarii, valorificarii lor. Ea se realizeaza prin recunoasteri si reproduceri. Diferenta dintre ele consta in faptul ca recunoasterea se realizeaza in prezenta obiectului, iar reproducerea in absenta lui. Ele se aseamana prin aceea ca dispun de forme involuntare si voluntare. Atat recunoasterea, cat si reproducerea dispun de grade diferite de precizie. Astfel, ele pot fi foarte precise, riguroase, dar si vagi, imprecise sau chiar eronate, dependent de conditiile memorarii si pastrarii.
FACTORII, LEGILE SI OPTIMIZAREA MEMORIEI
Procesele memoriei se realizeaza mai usor sau mai greu, mai repede sau mai incet, cu un consum mai mare sau mai mic de energie si timp, cu o eficienta crescuta sau scazuta in functie de o serie de factori.
. Natura materialului (intuitiv-obiectual sau abstract; descriptiv sau explicativ-rational; semnificativ sau lipsit de sens logic si utilitar-pragmatic pentru subiect). Materialele intuitiv-senzoriale, verbal-semnificative se intiparesc si se reactualizeaza mai usor decat cele simbolic-abstracte sau verbal nesemnificative (imaginile mai usor decat cuvintele, cuvintele mai usor decat silabele, cuvintele asociate mai usor decat cele izolate etc). Varsta modifica insa aceasta legitate, studentii reproducand mai usor cuvintele abstracte decat imaginile intuitive.
.Organizarea si omogenitatea materialului (materialele structurate logic se retin mai bine decat cele neorganizate si nestructurate; cele omogene, cu elemente similare, mai greu decat cele cu un grad mai mare de neomogenitate) ;
.Volumul materialului (materialul, extins ca volum, presupune un numar mai mare de repetitii pentru a putea fi memorat;
Familiaritatea
materialului (materialele familiare
subiectului vor
fi retinute si reactualizate
mai usor decat cele nefamiliare sau cu un
grad scazut de familiaritate).
Modul de prezentare a materialului (simultan sau secvential, serial). Este mai dificila retinerea materialului prezentat simultan decat a materialului prezentat serial.
Locul
ocupat de material in structura activitatii subiectului (de
scop, de conditie sau mijloc
pentru atingerea scopului). Materialul care
reprezinta scopul principal al
activitatii este mai bine retinut decat acelasi material care face parte din mijloacele de
realizare a ei. Materialele care constituie mijloacele derealizarea scopului sunt mai bine retinute, daca au semnificatie
pentru subiect.
. Pozitia materialului in structura seriei (inceputul si sfarsitul unei serii se retin mai bine decat mijlocul).
Ambianta in care se prezinta stimulul (stimulatoare, inhibitoare,
indiferenta). O ambianta stimulatoare faciliteaza memorarea.
Starea generala a subiectului (odihna, oboseala, boala, sanatate, experienta anterioara,motivatie, atitudini, interese, inclinatii etc). Se retin mai usor materialele care sunt in acord cu atitudinile subiectului decat cele care intra in dezacord cu ele. Materialele agreabile se retin mai usor decat cele dezagreabile, care se retin mai bine decat cele indiferente.
Analiza acestor factori ne arata ca memoria nu actioneaza, haotic, la intamplare, ci se conduce dupa o serie de legi. Cunoscand aceste legi, individul poate lua masuri in vederea facilitarii efectelor lor pozitive si a contracararii celor negative.
Optimizarea functionalitatii memoriei (a proceselor, formelor, legilor ei), in vederea sporirii gradului de eficienta, se poate face apeland la o serie de modalitati si procedee actionale. Iata cateva.
. Intensificarea interactiunii
dintre subiect si materialul de memorat,
apelul la
diverse mijloace de prelucrare a lui. Simpla citire a unui text, chiar si repetata, nu este
suficienta pentru memorarea lui.
Apeland insa la diferite mijloace, cum ar fi alcatuirea planului
textului, fractionarea lui in
parti, desprinderea punctelor inteligibile, stabilirea
asemanarilor si
deosebirilor etc. vom grabi procesul de retinere.
. Stabilirea unor repere, a unor puncte de sprijin, a unor mnemoscheme sau mediatori: "nodul la batista', crestaturile pe un raboj, scrisul pictografic, asociatiile, sublinierea textelor, rezumatele, schemele grafice, stenograma, fotograma, imaginea interioara a unei scheme grafice, etc.
Fixarea unor scopuri cat mai diferentiate. Important este sa stim nu doar ca trebuie sa memoram, ci si pentru cat timp, cat de precisa trebuie sa fie memorarea si reactualizarea, care este ordinea de memorare.
Sistematizarea cunostintelor, a informatiilor. Daca acestea sunt legate unele de altele, dupa criterii de rationalitate si verificabilitate, daca sunt ordonate si clasificate, ierarhizate si integrate in sistemul notional, daca sunt segmentate pe unitati de sens, daca sunt organizate pe baza unui plan unitar si coerent etc, vor fi mai bine si mai usor retinute.
Sistemul motivational si atitudinal al individului afecteaza, in egala masura, capacitatile mnezice. Trebuintele, motivele, interesele, aspiratiile individului asigura atat caracterul selectiv al memoriei, cat si trainicia ei. Emotiile mai intense se memoreaza mai bine ; activitatile intrerupte sunt retinute mai bine decat cele duse la capat, in primele persistand o oarecare tensiune, in celelalte producandu-se descarcarea ei.
In procesul memoriei, alaturi de anele actiuni mnezice (intiparire, pastrare, reactualizare), au loc si o serie de actiuni cognitive. In timp ce memoreaza, omul citeste, vede, aude, spune, face ceva, clasifica, ordoneaza, seriaza etc, ceea ce va influenta in mod diferit capacitatea sa de memorare. Pe masura ce actiunile cognitive sunt mai complexe, creste si productivitatea memoriei. De aici, necesitatea implicarii acestor actiuni in actul memoriei, fie ca mediatori latenti, fie ca mediatori manifesti.
DIFERENTELE INDIVIDUALE SI CALITATILE MEMORIEI
Nu toti oamenii memoreaza, pastreaza si reactualizeaza experienta anterioara la fel. Specializarea poate fi intalnita la urmatoarele niveluri : la nivelul proceselor memoriei (unii intiparesc mai usor, altii mai greu ; unii pastreaza informatiile un timp mai indelungat, altii un timp mai scurt; la unii reactualizarea se produce aproape imediat, la altii cu mari dificultati) ; la nivelul organelor de simt (fapt care ne permite sa vorbim despre o memorie vizuala, auditiva, gustativa, olfactiva etc.) ; la nivelul continutului activitatii psihice (unii dispun de o memorie predominant verbal-logica: retin idei, notiuni, ganduri, altii de una imaginativa; la unii, ea este afectiva, la altii, motorie, deoarece retin cu usurinta miscarile). Diferentierile se datoreaza existentei unor predispozitii innascute ale organelor de simt, ale diferitelor particularitati de personalitate, dar si experientei de viata concrete a individului, activitatii, profesiunii lui. Este bine ca fiecare sa foloseasca exact acel tip de memorie care il avantajeaza cel mai mult sau sa-si formeze si dezvolte acel tip de memorie pe care il solicita profesiunea sa. Numai folosirea adecvata a lor, in functie de imprejurari si solicitari, se va solda cu succes.
Cele mai importante dintre calitatile memoriei sunt:
volumul memoriei, cantitatea de material cn c'are putem opera (pe care il retinem, pastram, reactualizam). Unii oameni ne uimesc prin cantitatea mare de informatii de care dispun, dand impresia unor adevarate "enciclopedii ambulante!' ;
elasticitatea, mobilitatea sau supletea memoriei, capacitatea de a acumula cunostinte mereu noi, de a le organiza si reorganiza pe cele vechi, de a le depasi sau uita pe cele necorespunzatoare ;
. rapiditatea intiparira exprima faptul ca engramarea se realizeaza repede, cu mare economie de timp, de efort si de repetitii ;
trainicia pastrarii consta in aceea ca cele memorate sunt
conservate corect,
intr-o forma acceptabila; pentru o perioada indelungata de
timp ;
. exactitatea sau fidelitatea reactualizarii celor memorate indica gradul de precizie, de corectitudine si acuratete a recunoasterii si reproducerii ;
promptitudinea reactualizarii, adica realizare rapida, prompta a recunoasterii si reproducerii, imediat dupa stimulare.
Important este de stiut ca toate aceste calitati pot fi educate, modelate, ridicate la noi niveluri functionale. Cunoscand care este acea calitate a memoriei care ii lipseste sau care este insuficient dezvoltata, omul poate lua masurile corespunzatoare in vederea formarii ei.
