|
|
|
Directii probabile ale evolutiei psihodiagnosticului in deceniile urmatoare
Evolutiile din ultimele decenii in domeniul psihologiei teoretice si in ramurile ei aplicative sunt de natura a ne perimite schitarea unor directii probabile in care va evolua psihodiagnoza.
Este de asteptat ca odata cu informatizarea si cibernetizarea mai tuturor domeniilor activitatii umane ponderea pregatirii scolare si profesionale sa ocupe din ce in ce mai mult spatiu in durata medie de viata. Ca atare rolul psihodiagozei educationale este de asteptat sa joace un rol tot mai important in ameliorarea randamentului scolar si in general in cresterea nivelului de adaptatbilitate la exigentele scolare. Mobilitatea din ce in ce mai crescuta a profesiilor, generata de cautarea permanenta a unor noi surse de rentabilitate si a noi nise de piata, va spori cerintele de adaptare rapida, de reconversie profesionala, de intretinere continua a competentei profesionale, solicitari care nu vor ramane fara ecou asupra echilibrului psihic general, asupra sanatatii mentale. Prin urmare va creste tot mai mult rolul psihodiagnozei de consiliere a persoanelor pe tot parcursul vietii pentru a spori ceea ce americanii numesc competenta de viata (to cope with life). Accentuarea discrepantelor sociale si educationale, pe durata tranzitiei prelungite catre economia de piata va spori ponderea minoritatii dezavantajate cultural si educational in ansamblul populatiei tarii noastre. Psihodiagnoza va trebui sa raspunda provocarii de a ramane impartiala, gratie unei metodologii adecvate, in domeniul activitatii de orientare selectie si plasare in munca a acestor categorii sociale. Nu mai putin adevarat este ca dezvoltarea societatii romanesti pe coordonatele economiei de piata, unde optiunea liberala pune accent pe valoarea individuala, pe competitie, va argumenta in plan ideologic rolul elitelor iar in planul realitatii educationale vor trebui stimulate varfurile. Psihodiagnoza va trebui sa fie pregatita pentru astfel de provocari acordandu-si metodologia imperativului decelarii cazurilor de supradotare si continuarii eforturilor de proiectare a unui mediu educational diferentiat.
Intr-un alt sens, modificarile in structura solicitarilor, in privinta raportului dintre implicarea planului psihomotor, in scadere, si a celui cognitiv, in crestere, din ultimele decenii si cele din viitor care nu sunt greu de intrevazut, indica tendinta de accentuare a rolului prognostic al substructurilor cognitive si afective al calitatilor integrative ale personalitatii pentru succesul ocupational. Prin urmare este de asteptat sa creasca in continuare rolul metodelor de psihodiagnosticare a aptitudinilor cognitive, in special al inteligentei, precum si al metodelor pentru investigarea personalitatii. In legatura cu aceste doua directii este necesar sa mai facem in continuare cateva precizari.
Privitor la evolutia din ultimele decenii a tehnicilor de masurare a inteligentei trebuie evocate o serie de studii care s-au centrat pe directii cu totul noi, deosebite de tehnica scarilor metrice. Ele sunt sintetizate in lucrarea editata de Eysenck (1982) si a lui Vernon (1987, 1990) . Lucrarea se refera la introducerea in masurarea inteligentei a unor corelate biologice ca indicatori valizi ai ceea ce este indeobste masurat prin testele traditionale (Matarazzo, 1992). Acestea sunt marimea medie a potentialului evocat (average evoked potential- abr. AEP) obtinut cu EEG, complexitatea AEP, timpii de reactie simpli si complesi, variatia (deviatia standard) a timpilor de reactie individuali, viteza de metabolizare a glucozei la nivelul tesutul nervos ultimul fiind un indicator fidel al consumului energetic in timpul rezolvarii unor sarcini intelectuale. Toti acesti parametri neuropsihici au corelat inalt semnificativ cu o serie de indici masurati cu testul Wechsler. Comentand aceste rezultate Matarazzo face predictia ca in urmatoarele decenii corelatele biologice se vor substitui testelor clasice de inteligenta. Noi privim cu circumspectie aceasta predictie chiar daca ea se intemeiaza pe cerectarile unui prestigios cercetator, o adevarata institutie a psihodiagnosticului contemporan - l-am numit pe psihologul englez H. Eysenck. Credem mai degraba ca aceasta directie isi va dovedi utilitatea prin caracterul sau expeditiv, dar principial dezvoltarea unei chimii, a gandului, a simbolului, a imaginii, a inteligentei ramane o perspectiva indepartata, caci creierul este suportul material al psihismului nu si cauza lui. Asupra acestei chestiuni vom reveni mai pe larg in cursul de psihologie experimentala.
O alta precizare este referita la directiile actuale in care evolueaza investigarea tehnicilor de psihodiagnoza a personalitatii. Ele sunt legate de evolutia insasi a teoriilor despre personaliate pe care M. Zlate le-a precizat cu multa subtilitate in 1988. Ele evolueaza catre o viziune integrativa, holista, umanista si care accentueaza drept caracteristica fundamentala a personalitatii, eficacitatea. In acord cu acesta tendinta credem ca pe viitor testele proiective vor fi la fel de utile. De asemenea multiplicitatea trasaturilor umane va fi serios rationalizata la cateva caramizi fundamentale asa cum face orientarea Big-Five.
Legat de aceste evolutii previzibile, este de asteptat ca rolul psihologului psihodiagnostician, in contextul provocarilor adresate psihologiei, sa se amplifice tot mai mult.
