|
|
|
Psihopatologia specifica in sport
In aceasta categorie sunt incluse formele psihopatologice care se instaleaza la personalitati predispuse dar sunt determinate de cauze legate de activitatea sportiva. Cauzele psihice patogene se asociaza cu cele doua situatii emotionale care decurg din orice competitie: infrangerea sau victoria care voi genera sindromul fricii de insucces si sindromul fricii de succes.
Sindromul fricii de insucces deriva din teama de a nu putea incorona cu victorie incarcatura emotiva care sustine confruntarea competitionala. Se manifesta sub forma de:
Sindromul precompetitional este o tulburare psihica de tipul reactiei psihogene de anxietate. Subiectul 'simte' concursul, in general aproape cu o saptamana inainte, uneori cu mai mult cu o intensitate care ajunge maxima in ajunul concursului si care dispare la inceputul probei. Caracteristicile acestui sindrom sunt: o tulburare a ideatiei ca incapacitate de a se elibera de gandul concursului si de a se distrage, insomnie, inversarea ritmului somn-veghe, lipsa poftei de mancare, controlul slab al sfincterelor, labilitate afectiva cu tendinte spre tonusuri neplacute ale temperamentului, scaderea timpilor de reactie;
Sindromul campionului : o manifestare evolutiva, determinata, in mod psihogenetic comprehensibil si logic, de elemente ale personalitatii si de circumstante ambientale. Sportivul are o inclinatie accentuata spre intrecere, agresivitate, autoevaluare. Cu ajutorul circumstantelor din ambianta aceste tendinte se dezvolta si primesc un rol de prima importanta in viata psihica, influentand tot mai mult imaginatia si comportamentul subiectului, astfel incat acesta isi asuma atitudini de superioritate, de tupeu, hiperautoevaluare, admiratii exagerate, megalomanie (delir de grandoare), fanatism.
Sindromul fricii de succes (Nikefobia)
Este, aparent, incomprehensibil ca un sportiv, in toiul confruntarii sportive poate sa se teama de victorie. Totusi, acest fenomen este frecvent intalnit sub forma urmatoarelor manifestari:
-Depresiunile de succes sunt manifestari paradoxale care urmeaza dupa un succes obtinut sau dupa realizarea unui avantaj mai mult sau mai putin neasteptat. Este intalnit in cazurile in care un sportiv care abia a cucerit un titlu important acuza o 'inexplicabila' scadere a formei si a dispozitiei care il constrange sa abandoneze scena sportiva sau sa nu mai figureze cu rol de superioritate. Este vorba de o senzatie de nesiguranta generata, in mod inconstient, de responsabilitatea legata de urmarile succesului. Este cazul diletantilor care au inceput practica sportiva pentru a-si satisface un hobby sau de cerinta unei evadari placute de la responsabilitatile de munca si care au fost selectionati pe neasteptate, in reprezentative nationale. Acestia nu rezista la ritmul impus de evenimente
Inhibitiile de succes se datoreaza unor senzatii latente de culpa care pretind un proces de considerare a succesului nu numai ca un premiu nemeritat, ci simbolul realizarii dorintelor inconstiente temute si frustrate ale super-Eului.
Tulburari de acest gen sunt prezente la acei sportivi care fac eforturi mari in antrenament, irosesc ocazii banale de succes, se simt emotionati si nelinistiti in timpul concursului si, de aceea, se situeaza sub posibilitati.
