Reprezentarea - reprezentarea ca proces si imagine mintala secundara

REPREZENTAREA

REPREZENTAREA CA PROCES SI IMAGINE MINTALA SECUNDARA

Informatiile perceptive care servesc direct la organizarea conduitei omului nu dispar fara urma. Ele sunt integrate si prelucrate prin procese psihice noi, complexe, intre acestea fiind si reprezentarea. Pentru oricine, o excursie la munte inseamna o bogatie de impresii senzori perceptive pe care apoi le poate recunoaste in amintirile de mai tarziu. Suntem deci in stare sa vedem cu ochii mintii imagini din copilarie, sa refacem mintal un drum parcurs, sa construim un adevarat film al intamplarilor relatate intr-o carte, sa prefiguram intr-o imagine datele unei probleme de geometrie sau fizica etc. Creierul uman dispune mecanisme prin care se pot evoca realitati care nu mai sunt prezente, adica este capabil de reprezentare.

Aceasta se defineste ca proces cognitiv-senzorial de semnalizare in forma unor imagini unitare, dar schematice, a insusirilor concrete si caracteristice ale obiectelor si fenomenelor, in absenta actiunii directe a acestora asupra analizatorilor

Imaginea, in reprezentare, pastreaza o mare asemanare cu cea perceptiva prin faptul ca ea cuprinde insusiri intuitive, figurative dar aceasta nu este o simpla urma a perceptiei, ci un proces psihic mai complex in desfasurarea caruia se implica si operatiile intelectuale. Formele mai complexe ale reprezentarilor apar numai atunci cand si operatiile mentale ating un anumit nivel de dezvoltare. Totusi, reprezentarea nu deriva automat din gandire. Sunt persoane care pot avea o gandire avansata, dar slabe capacitati de reprezentare.

Totodata, imaginea reprezentarii este secundara, in raport cu cea perceptiva, ea aparand pe baza perceptiei. Dar din punctul de vedere al valorii pentru cunoastere, reprezentarea este mai importanta. Bogatia experientei perceptive este numai o conditie pentru dezvoltarea reprezentarilor. Exista o diferenta usor sesizabila intre numarul perceptiilor, care este foarte mare intr-un interval considerat, si cel al reprezentarilor similare.

Apoi, reprezentarea nu este numai un simplu fapt de evocare din memorie. Mai ales daca avem in vedere reprezentarile generale, (cum sunt, de exemplu, figurile geometrice, schemele figurative de dispozitive tehnice etc.), carora nu le putem gasi un corespondent in realitate, ci sunt generate de procesul reprezentarii, sunt constructii si reconstructii mintale.

Procesul reprezentarii este puternic influentat de actiunile practice ale subiectului cu obiectele, in cadrul carora se realizeaza selectia unor insusiri si estomparea altora (acest fapt se reflecta in structura imaginii).

O alta conditie cu caracter de lege in formarea reprezentarilor este functia reglatoare a cuvantului, manifestata astfel : 1) cuvantul evoca re­prezentarea deja formata si ceruta de sarcini cognitive si practice ; 2) dirijeaza construirea unor imagini mai bogate sau mai schematice, mai fidele obiectului reprezentat sau mai indepartate ; 3) asigura inlantuirea si organizarea unei serii intregi de imagini ; 4) este instrument de organi­zare si transformare a imaginilor ; 5) prin cuvant, reprezentarile sunt in­tegrate proceselor de gandire si imaginatie.

Prin urmare, daca reprezentarile se aseamana sub raportul continu­tului cu perceptiile, din punctul de vedere al procesului de producere ele se apropie de gandire. In procesul reprezentarii se impletesc analiza si sinteza senzoriala, care urmeaza coordonatele actiunii directe cu obiec­tul, cu operatiile intelectuale si cu functia reglatoare a cuvantului. Repre­zentarea are o dubla natura : una intuitiva-figurativa si alta operational-intelectiva si, de aceea, face trecerea la procesele cognitive superioare.

CALITATILE REPREZENTARILOR

Ca sa relevam corect calitatile reprezentarilor, trebuie sa intelegem bine lo­cul lor in activitatea mentala. Autorii mai vechi, care au considerat reprezentarea doar ca o simpla urma a perceptiei, au caracterizat-o ca slaba, fragmentara, instabila. Psihologia contemporana considera insa reprezentarea ca pe o veriga importanta in procesul unitar si ascendent al cunoasterii umane, si de aceea ii subliniaza cali­tati superioare fata de perceptie.

Astfel, desi aparand in absenta obiectelor si avand o intensitate mai slaba in comparatie cu perceptia, insusirile importante pe care le semnalizeaza se im­pun in structura imaginii mentale. De exemplu, reprezentarea unui arbore este mai stearsa decat perceptia lui, dar cuprinde, in mod accentuat, toate componen­tele semnificative : radacina, tulpina, coroana.

Strans legat de aceasta particularitate este faptul ca reprezentarea constituie o imagine "panoramica', adica ea reconstituie in plan mental si apoi reda inte­gral si simultan toate informatiile despre un obiect, in timp ce perceptia cu­prinde numai acele insusiri care pot fi percepute din pozitia pe care o avem fata de acel obiect (numai ceea ce se poate vedea). Reprezentarea unui motor cu ardere interna contine toate elementele structurale si toate corelatiile functionale. Daca acelasi motor ar fi perceput, nimic din structura lui interna nu ar putea fi surprins. De asemenea, daca aceeasi informatie ar fi transmisa prin cu­vinte, ar trebui sa relatam succesiv despre fiecare componenta si despre fiecare legatura. Fara imaginea "panoramica' data de reprezentare, ar fi greu sa intele­gem functionarea acestuia. De aceea, manualele, tratatele, dictionarele descriu unele specte, prezentand, totodata, si imaginea, pentru a usura intelegerea.

Ca si perceptiile, reprezentarile, in cea mai mare parte, sunt figurative, adica semnalizeaza insusiri concrete intuitive de forma, marime, culoare. Numai ca, in timp ce perceptia le reflecta absolut pe toate, reprezentarea nu cuprinde detaliile, acestea fiind omise sau estompate, dar evoca, obligatoriu, insusirile, intuitive carac­teristice pentru un obiect sau pentru un grup de obiecte. Reprezentarea unui munte nu cuprinde amanuntele referitoare la forma exacta a crestelor, la vegetatie si nuantele coloristice diferite, dar reda cu claritate ascutimea crestelor, inaltimea lor deosebita, caracterul abrupt al pantelor etc., deci ceea ce este absolut ca­racteristic pentru aceasta forma de relief.

Apoi se stie ca percepem, de exemplu, o carte in acelasi timp cu momentul si locul in care se afla (se afla pe masa aceasta si in acest moment al zilei). Aceeasi carte poate fi, insa, reprezentata desprinsa de contextul spatio-temporal in care a fost perceputa, detasata deci de campul perceptiv. In reprezentare, aceasta detasare de camp poate fi totala. Mai mult chiar, obiecte si fenomene apartinand anumitor locuri si momente pot fi transpuse in altele, fara a perturba cunoasterea. Astfel de schimbari sunt insotite de constiinta absentei obiectului si reflectarea "trecutului ca trecut'.

De asemenea, daca in perceptie un obiect este reflectat cu toate nuantele sale cromatice, in reprezentare acestea se reduc la culorile fundamentale si acest fapt exprima un nivel mai ridicat de generalizare intuitiva. Pentru ca mintea omului sa foloseasca insusirea cromatica a vegetatiei nu mai are nevoie de varie­tatea tonurilor de verde. Dar daca activitatea desfasurata, cum este cea a pictorului, cere sa fie evocate variante cromatice, acest lucru poate fi realizat prin procesul reconstitutiv al reprezentarii.

Mai mult chiar, daca perceptiile reflecta obiectul respectand intru totul forma, marimea, pozitia, reprezentarile, mai ales cele generale, au o mai are libertate fata de schema structurala a obiectului individual putand-o modifica in functie de cerintele cunoasterii si practicii. Putem, astfel, sa reprezentam legarea in serie sau in paralel a unor becuri fara a mai respecta intocmai locul lor de pe panoul din laboratorul de fizica.

Toate caracteristicile relevate mai sus pun in evidenta nivelul inalt al generalizarii in reprezentare. Este o generalizare (schematizare) intuitiva, superioara celei perceptive pentru ca este sustinuta de operativitatea gandirii si semnificatiile verbale. Ea duce la retinerea insusirilor configurative caracteristice pentru o grupa de obiecte, pe care o poate inlocui, in plan mental, fiind astfel un "simbol ge­neralizat'.

Reprezentarea pregateste, astfel, generalizarea conceptuala, fara insa a se confunda cu aceasta.

CLASIFICAREA REPREZENTARILOR

Omul dispune de o mare varietate de reprezentari. Clasificarea lor s-a facut dupa mai multe criterii, cel mai des folosite fiind : a) dupa analizatorul dominant in producerea lor ; b) dupa gradul de generalizare ; c) dupa nivelul operatiilor implicate in geneza lor. Gele mai importante reprezentari, dupa primul criteriu, sunt urmatoarele :

Reprezentarile vizuale sunt cele mai numeroase in experienta fiecarei per­soane. Ele exprima cel mai bine multe din calitatile generale ale reprezentarilor. Astfel, reprezentarea vizuala este detasata de fond si proiectata pe un ecran in­tern uniform, este degajata de detalii cromatice, culorile reducandu-se la cele fun­damentale. Reprezentarea vizuala este mai ales bidimensionala. Cea tridimensio­nala, a corpurilor, este mai greu de realizat, necesitand o dotare mai speciala si un exercitiu mai indelungat.

Reprezentarile vizuale sunt prezente in foarte multe activitati ale omului, dar au o dezvoltare deosebita la pictori, arhitecti si la inginerii proiectanti. Insusirea diferitelor discipline scolare necesita dezvoltarea reprezentarilor specifice pentru acestea, asa cum sunt reprezentarile geografice, geometrice, tehnice etc.

Reprezentarile auditive reproduc atat zgomotele, cat si sunetele muzicale si verbale singulare si mai ales structurile melodice sau verbale. O melodie este re­prezentata sub aspectul ritmului, al variatiei de intonatie sau al varfurilor de inal­time. Reprezentarile verbale se refera la ritmuri, intensitati, particularitati fone­tice; in general, reprezentarile auditive tind sa reduca succesivitatea specifica per­ceperii sunetelor la simultaneitate. Reprezentarile verbale sunt deosebit de utile in procesul insusirii limbilor straine, intrucat modelul pronuntiei sau al accentuarii, pastrat in reprezentare, regleaza vorbirea in curs de desfasurare. Cele melodice au un rol asemanator in munca dirijorilor si compozitorilor.

Repezentarile chinestezice constau in imagini mentale ale propriilor miscari. In timpul reprezentarii chinestezice se produc micromiscari in grupurile de muschi corespunzatoare. Sunt actele ideomotorii, care pregatesc desfasurarea viitoa­relor miscari. Pe aceasta se bazeaza realizarea antrenamentelor ideomotorii care presupun doar reprezentarea miscarilor. Rezultate importante s-au obtinut pe aceasta cale in activitatea sportiva. Cei care au realizat mai inainte un antrena­ment ideomotor si-au elaborat apoi mai repede si mai bine deprinderile necesare.

Dupa cel de-al doilea criteriu, gradul de generalizare, distingem reprezentari individuale si reprezen­tari generale.

Reprezentarile individuale sunt ale acelor obiecte, fiinte, fenomene deosebit de semnificative pentru o persoana. Fiecare pastreaza in minte reprezentarea pa­rintilor, a casei parintesti, a scolii etc.

Intalnirea repetata cu acel obiect face ca si in asemenea reprezentari sa se produca o oarecare generalizare senzoriala.

Alteori, ceva ce este de un deosebit interes sau produce o puternica emotie poate fi intalnit doar o singura data, iar reprezentarea se formeaza repede si este usor de evocat. In genere, aceasta categorie de reprezentari cuprinde multe detalii, iar insusirile caracteristice nu se detasaza prea usor si evident.

Reprezentarile generale cuprind, in structura lor, mai ales insusirile comune pentru o intreaga clasa de obiecte si pe baza acestora orice nou exemplar poate fi recunoscut ca apartinand aceluiasi grup. Gradul de generalitate poate fi diferit. Unele reprezentari, cum sunt cele geometrice, ating cel mai inalt grad de genera­litate si sunt foarte aproape de concept. Ele au cea mai mare importanta in for­marea conceptelor.

Dupa cel de-al treilea criteriu, nivelul operatiilor implicate in geneza lor reprezentarile sunt reproductive si anticipative. Cercetarile asupra acestor categorii de reprezentari au fost facute de J. Piaget si colaboratorii sai.

Imaginile reproductive evoca obiectele sau fenomenele percepute anterior. Aceste evocari pot fi foarte simple, cum sunt cele denumite statice, care reflecta obiectul in nemiscare, asa cum se vede o bila asezata pe suprafata unei mese. Cele care reflecta miscarea au fost numite cinetice; exemplu, rostogolirea bilei. Daca re­flecta schimbarile pe care le-a suferit, efectiv, obiectul, se numesc de transformare. In cazul discutat, daca bila ar fi din plastilina, ea s-ar putea alungi sau turti. Imaginile reproductive cinetice si de transformare sunt posibile incepand cu varsta de 7-8 ani.

Imaginile anticipative sunt mult mai complexe. Ele se refera la miscari sau schimbari care inca nu au fost percepute. Sunt rezultatul interventiei operatiilor gandirii si procedeelor imaginatiei. Sunt, la randul lor, statice, cinetice si de transformare. Apar, de asemenea, mai tarziu, adica in jurul varstei de 7-8 ani. Sunt deosebit de importante in activitatea mentala si trebuie special sprijinita formarea lor.

Alte criterii folosite in clasificarea reprezentarilor sunt: tipul de activitate in care se integreaza (reprezentari literare, istoripe, geografice etc.) ; procesul psihic mai complex in care se integreaza (reprezentari ale memoriei, reprezentari ale imaginatiei) ; dupa prezenta sau absenta intentiei si a efortului voluntar (reprezen­tari involuntare, reprezentari voluntare).

ROLUL REPREZENTARILOR IN ACTIVITATEA MINTALA

In primul rand, reprezentarile indeplinesc o functie de prezentare, adica readuc in minte imaginile obiectelor si fenomenelor care nu mai sunt prezente, permitand gandirii sa prelucreze in mod complex o multi­tudine de date ale experientei anterioare. Aceste imagini nu sunt obiec­tele insele, ci simbolurile figurative ale acestora. Asa au si fost numite reprezentarile : simboluri figurative.

Reprezentarea poate fi un sprijin necesar in construirea sensului cu­vintelor. De aceea, dictionarele enciclopedice definesc cuvintele, dar dau si imaginile pentru ca acestea aduc informatii care nu pot fi redate prin cuvinte.

Cuprinzand in structura lor insusiri comune si caracteristice, repre­zentarile pregatesc si usureaza generalizarile din gandire. Formarea no­tiunii de dreptunghi, la elevii mici, porneste, de obicei, de la identifica­rea, in mediul inconjurator, a suprafetelor cu o astfel de forma si numai dupa ce perceptiile repetate si dirijate verbal au dus la formarea repre­zentarii, se poate trece la insusirea notiunii. Generalizarile cuprinse in reprezentare, desi nu sunt inca insusiri esentiale (care sunt specifice notiu­nii), cuprind in ele generalitatea, ceea ce reprezinta un pas considerabil in trecerea spre notiune.

In multe activitati de gandire, reprezentarea constituie un punct de plecare si suport intuitiv pentru desfasurarea sirului de rationamente in vederea rezolvarii unor probleme Adesea, in geometrie, a face figura in­seamna a rezolva pe jumatate problema. Gandirea tehnica este sustinuta si favorizata de capacitatea de a avea reprezentari dinamice si este tinuta pe loc de imaginile statice.

Multe din generalizarile gandirii sunt verificate logic, dar sunt con­trolate si prin aplicarea la situatiile reprezentate. Adesea, acest control il anticipeaza pe cel logic

O functie foarte importanta o au reprezentarile in cadrul procesului complex al imaginatiei atat in cea reproductiva, cat si in cea creatoare. Actele imaginative constau in combinarea si recombinarea imaginilor din experienta anterioara. De aceea, nivelul de dezvoltare al reprezentarilor, bogatia si varietatea lor sunt o conditie favorabila pentru activitatea min­tala in general.