ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA LABORATORULUI DE PSIHOSOCIOLOGIE AL INTREPRINDERII

Psihologul nu poate lucra fara un laborator de psihosociologie dotat cu instrumentele necesare, de aceea obtinerea unui astfel de laborator este unul dintre primele demersuri pe langa conducere. Trebuie sa fie un laborator psihosociologic datorita faptului ca natura muncii psihologului va fi de factura socio-umana, intervantiile asupra oamenilor care sunt constituiti in formatii, echipe, compartimente, sectii vor avea un continut psihosocial.

Diagramele de relatii ale laboratorului psihosocial.

In interiorul intreprinderii.

Din punct de vedere functional laboratorul de psihosociologie este subordonat compartimentului de resurse umane sau personal. Pentru operativitatea informatiilor si a deciziilor trebuie sa existe si o relatie directa, nemijlocita cu conducerea unitatii astfel psihologul isi va putea manifesta statutul de asistent al conducerii in probleme socio-umane.

Laboratorul de psihosociologie va avea relatii directe cu toate comportamentele functionale (aprovizionae, desfacere, administrativ, etc) cu sectiile de productie, sindicat, manageri, etc.

Laboratorul de psihosociologie si personalul se afla intr-o situatie organizatoric-relationala privilegiata care asigura contact nemijlocit cu toate  elementele intreprinderii.

In exteriorul intreprinderii.

Laboratorul de psihosociologie trebuie sa aiva relatii permanente cu o serie de institutii din afara societatii comerciale:

-Institutul de Psihologie al Academiei Romane- pentru indrumare teoretica si metodologica

-alte laboratoare de psihosociologie din alte intreprinderi- pentru schimb de informatii

-Directia judeteana-protectia sociala

-Institutul de protectia muncii al Ministerului Muncii- in cazul accidentelor de munca

-Institutul de Sanatate Publica al Ministerului Sanatatii-profilaxia bolilor profesionale

-legaturi cu facultati de psihologie, cu Asociatia psihologilor din Romania

Aceste legaturi nu presupun contacte permanente ci doar contacte ocazionale dictate de problemele din intreprinderile.

Organizarea laboratorului:

-la inceput laboratorul poate functiona si cu un singur specialist licentiat in psihologie si un tehnician cu pregatire medie.

-in cazul in care psihologul este stagiar cu vechime intre 0-3 ani de la absolvire, trebuie sa efectueze stagii de formare in activitati de teren.

-personalul laboratorului de psihosociologie va putea fi completat cu 1-2 psihologi, 1 sociolog, 1 asistent social, 2-3 psihotehnicieni, in total 10 persoane.

Dotarea laboratorului.

-2 incaperi separate de sectiile de productie, in corpul administrativ al intreprinderii in conditii de microclimat corespunzatoare

-sa fie asigurata linistea si facilitarea accesului diferitelor persoane la laborator

-in sala pentru examinari psihologice colective vor fi 15 mese cu paravane despartitoare, 30 de scaune, o tabla, un panou de afisaj, 2 dulapuri pentru materiale

Testele psihologice si aparatura de laborator:

-instrumentele de lucru, testele psihologice si aparatura de laborator vor fi procurate treptat in functie de necesitatile intreprinderii si de posibilitatile financiare

Programul de desfasurare a activitatii laboratorului de psihosociologie va fi cel al unitatii in care functioneaza administratia fiind examinarile psihologice apoi cercetari de teren si asistenta psihologica.

Planul de desfasurare a implementarii laboratorului de psihosociologie:

-personalul de specialitate va fi incadrat- un psiholog si un tehnician

-acordarea unui interval de timp de 3 luni pentru cunoasterea intreprinderii

-elaborarea unui plan detaliat de actiune pentru laborator

-in perioada de informare psihologul si psihotehnicianul se vor ocupa de: obtinerea spatiului necesar si dotarea lui, procurarea instrumentelor de lucru, procurarea materilalului documentar pentru biblioteca, stabilirea de relatii in interiorul si exteriorul intreprinderii.

Psihoprofesiograma psihologului industrial

Apare intrebarea: cine poate sa faca fata multiplelor probleme care apar? Ce fel de persoana, ce calitati trebuie sa aiba psihologul industrial?

Descrierea profesiunii

Pofesiunea de psiholog implica desfasuraea unei munci stiintifice sustinuta, imporavandu-l pe cel care o practica, afectiv si intelectual cu probleme serioase sau grave ale oamenilor si grupurilor umane. Psihologul trebuie sa fie o persoana cu un interes stiintific fata de problemele social-umane si fata de cunoasterea vietii sufletesti a oamenilor imbinate cu dorinta de a veni in ajutorul acestora.

Bogathy schitand psihoprofesiograme de psiholog arata ca psihologii se deosebesc de ceilati oameni prin obiectul munci lor, conditiile de lucru, specificul meseriei, metodele si tehnicile pe care le folosesc prin cerintele psihologice fata de persoanele care exercita aceasta profesie.

Obiectul muncii psihologului practician il constituie pastrarea, apararea, corectarea sau restabilirea sanatatii sufletesti, a persoanlitatii omului care desfasoara activitati de munca, optimizarea si redarea dispozitiei sale de munca.

Omul trebuie sa fie privit in contextul relatiilor sale sociale scopul psihologului fiind acela de sporire a eficientei sociale a oamenilor. Aspectele individuale si sociale se interconditioneaza.

Conditiile muncii psihologului. Sunt foarte variate in functie de domeniul de activitate in care lucreaza. Din punct de vedere al mediului fizic psihologul isi desfasoara activitatea in laborator dar si in intreprindere si chiar afara uneori.

Un loc deosebit il ocupa realtiile psihologului cu specialistii si managerii intreprinderii. Psihologul trebuie sa fie pregatit sa desfasoare o munca grea, deseori fara satisfacii imediate. De aceea el trebuie sa fie o persoana echilibrata, rezistenta la stress, harnic si organizat in munca, exigent cu sine si obiectiv fata de altii, deschis colaborarilor.

Specificul muncii psihologului.

Este de factura intelectuala insa cu numeroase activitati de rutina. Activitatea psihologului practician nu este unidirectionala, el trebuie sa poata aborda in mod competent aspecte organizatorice, tehnice, financiare, igienice, de personal, si de securitatea muncii, cunostinte pe care trebuie sa le dobandeasca intr-un timp cat mai scurt. Psihologul cu simtul de prevedere si perspicacitate dobandite prin experiente trebuie sa intervina inainte ca situatia sa se deterioreze. Psihologul practician trebuie sa dovedeasca multa sensibilitate a gandirii si operativitate pentru gasirea solutiilor necesare.

Psihologului practician i se confera o autoritate neformala datorita unicitatii sale profesionale in cadrul unitatii. Activitatra psihologului practician are si un caracter social prin interventiile sale in viata muncitorilor.

Uneori apar situatii in care etica psihologului este pusa la incercare, confidentialitatea relatiei psiholog-muncitor poate fi afectata, depasirea unor asemenea situatii necesita din partea psihologului prezenta unui deosebit simt al realitatii, tact, rabdare, capacitatea de acomodare rapida in orice situatie, tarie morala si fermitatea opiniilor.

Metodele, tehnicile si instrumentele de lucru utilizate de psihologi

Aproape in orice domeniu psihologul efectueaza examinari cu ajutorul testelor psihologice. Metodele de aplicare ale testelor se invata in facultate, abilitatea in folosirea lor se capata insa prin practica. Unele teste pot fi invatate repede altele necesita o pregatire speciala. Se mai utilizeaza chestionare pentru investigatiile psihosociologice, de aceea psihologul trebuie sa cunoasca regulile elaborarii, adminstrarii si interpretarii acestora.

Psihologul trebuie sa aleaga din probele existente pe cele mai potrivite situatiei si persoanelor. De aceea el trebuie sa fie bine pregatit profesional si sa aiba practica de experimentator, capacitate de orientare rapida, de adoptare a unor decizii cerute, simt critic si de raspundere dezvoltat. Psihologul mai lucreaza si cu aparate de laborator pentru masurarea vitezei de reactie, a tipurilor de atentie, etc.

Psihologul trebuie insa sa manifeste prudenta in folosirea instrumentelor de lucru, sa nu devina robul lor si sa-si dezvolte intuitia psihologica care adesea il poate ajuta mult in munca sa.

Cerintele profesiunii.

Sunt numeroase si vizeaza diferite compartimente ale inzestrarii si pregatirii individuale

Cerintele intelectuale

Psihologul trebuie sa aiba o inteligenta generala dezvoltata deasupra nivelului mediu, sa poata realiza cu usurinta operatiile gandirii, sa dispuna de structuri operationale algoritmice si euristice bine dezvoltate. Memoria vizuala si auditiva a persoanelor si spiritul de observatie, imaginatia reproductiva si creatoare sunt necesare in desfasurarea activitatii psihologului practician.

Curiozitatea si spiritul stiintific in tratarea problemelor trebuie sa-l caracterizeze pe psiholog. Pe langa domeniul sau trebuie sa se intereseze de tot ceea ce se intampla in jurul sau. Psihologul trebuie sa-si insuseasca limbajul diferitelor domenii pentru a fi capabil sa transmita concluziile activitatii sale celor interesati.

Psihologul trebuie sa aiva o dictie clara, un timbu placut, un bagaj de cuvinte bogat pe care sa stie sa-l valorifice, utilizand cu maiestrie functiile limbajului. Trebuie sa cunoasca cel putin o limba straina de mare circulatie internationala.

Psihologului trebuie sa-i placa munca cu oamenii, sa fie obiectiv, sa reziste la presiunile simpatiilor si antipatiilor. Psihologul are nevoie de o capacitate dezvoltata de a intra in contact cu oamenii, de empatie si trebuie sa-si pastreze controlul intelectual pentru a evita subiectivismul si influentabilitatea.

Din cauza solicitarilor intelectuale si afective intense, psihologul practician nu trebuie sa fie: neurastenic, cu tendinte obsesiv-fobice, schozoide sau paranoide, labil afectiv, instabil comportamental, impulsiv, egocentric.

Psihologul practician trebuie sa poata trece cu usurinta de la un ritm de munca la altul in functie de specificul activitatii. Este necesar si o mare rezistenta la oboseala, sa fie rezistent la monotonie, sa aiba o sanatate buna din punct de vedere somatic si psihic.

Deontologia profesiunii de psiholog.

Orice profesiune presupune respectarea unor reguli profesionale si comportamentale care sa asigure eficienta demersurilor specifice in raport cu principiile eticii.

Valorile eticii profesionale: respectul, demnitatea persoanei, a vietii particulare, a intereselor si libertatilor sale.

1961-Societatea Franceza de Psihologie-codul deontologic al psihologilor:

-cand se loveste de conficte si dificultati de interpretare a normelor etice psihologul se raporteaza la etica profesiunii sale

-necesitatea de a fi obiectiv si circumspect cand in activitatea sa intervin notiuni relative la normal, anormal, dezadaptat

-psihologul este supus regulii secretului profesional

-psihologul nu trebuie sa se foloseasca de mijloacele sale profesionale pentru a-si asigura autonomia in folosirea tehnicilor sale

-nu trebuie sa accepte conditii de munca ce ar afecta independenta sa profesionala impiedicandu-l sa aplice principiile deontologice ale profesiunii de psiholog.