|
|
|
Scara Metrica a Inteligentei Binet-Simon
Scala de dezvoltare Binet - Simon a fost revazuta si adaptata in limba romana de Stefanescu-Goanga.
Atitudinea examinatorului fata de subiect trebuie sa fie in linii generale urmatoarea: fata de copiii mici o atitudine de joc, fata de copiii mai mari, desteptarea amorului propriu si a tendintei de emulatie, fata de cei mai mari si de adulti, o atitudine franca, prin explicarea rostului examinarii. Bineinteles, totul adaptat de la caz la caz, tinand seama de felul in care priveste subiectul examinarea.
Pentru examinare se pot utiliza orele obisnuite de lucru. Copilul sa nu fie luat de la orele sau activitatile care l-ar interesa mai mult decat testul, de exemplu, sa fie examinat in timp ce colegii sai se joaca sau au ore distractive etc. De asemenea, sa nu i se ia timpul liber daca se observa ca renunta greu la el. Se va evita examinarea copilului prea obosit de joc, de munca, lipsit de odihna sau de somn, si a copiilor bolnavi, indispusi, convalescenti etc.
Durata examinarii nu trebuie sa treaca de anumite limite in timp.
Terman face urmatoarele recomandari: pentru copiii de la 3-5 ani dureaza 25-30 minute; 6-8 ani, 30-40 minute; 9-12 ani, 40-50 minute; 13-15 ani, 50-60 minute; pentru adulti, 60-90 minute.
Daca examinarea nu s-a terminat in acest interval de timp, desi este recomandabil ca examinarea sa se faca intr-o singura sedinta, o intrerupem si continuam alta data sau facem o pauza de cca. 10 minute in care copilul este lasat sa se joace sau sa se plimbe pe afara.
Cand se examineaza copii de scoala, sa li se recomande sa nu comunice celorlalti elevi probele la care au fost supusi; pentru a exclude de la inceput orice posibilitate de ajutorare mutuala este recomandabil sa fie examinati mai intai copiii ceva mai putin inteligenti, care, chiar daca ar vrea, ar fi de putin ajutor pentru colegii lor mai inteligenti.
Tehnica examinarii
Prima conditie pentru examinarea obiectiva este respectarea riguroasa a normelor si instructiunilor date pentru fiecare test in parte.
Tonul in care sunt date instructiunile si atitudinea examinatorului trebuie sa fie cat mai naturale, dar nu se admite nici o abatere de la instructiuni.
Totdeauna se va utiliza testul complet, nu ne vom bizui niciodata pe memorie, desi este necesar ca instructiunile sa fie cunoscute pe de rost.
Materialul care se utilizeaza pentru examinare trebuie sa fie dinainte pregatit in ordinea in care va fi aplicat. In felul acesta se economiseste timp, iar pe de alta parte, subiectul nu este lasat sa astepte, ceea ce ar produce o scadere a atentiei si a interesului pentru test.
Fisa de cotare trebuie sa fie tinuta la o anumita distanta de subiect pentru a nu se vedea ce se scrie acolo, iar consemnarea rezultatelor sa se efectueze cat mai repede si pe cat posibil fara a atrage atentia subiectului.
In timpul examinarii vor fi consemnate numai datele absolut necesare, raspunsul intreg nu va fi decat in cazul in care nu se poate decide imediat asupra cotarii pozitive sau negative a raspunsului. In astfel de cazuri, stabilirea cotei se va face numai dupa terminarea examinarii, pentru a nu face copilul sa astepte.
In timpul examinarii urmarim atent miscarile copilului si comportamentul sau, dar nu-l privim prea insistent sau drept in ochi, pentru a nu-l intimida.
Examinatorul trebuie sa fie calm, sa nu fie grabit si sa nu faca miscari inutile. Daca un copil se incapataneaza si nu vrea sa raspunda, il reexaminam peste o saptamana, fara sa mai amintim de examinarea anterioara. Este recomandabil ca aceasta a doua examinare sa fie facuta de un alt examinator.
Cand un subiect este prea increzut si are o atitudine de persiflare a testelor, parandu-i-se prea usoare, ii dam cateva teste grele, la care esecul sa fie evident pentru subiect.
Stabilirea nivelului mintal
In mod obi,nuit, examinarea poate incepe cu un an sau doi sub etatea cronologica a subiectului, afara de cazurile cand este evidenta o stare de inapoiere sau debilitate mintala, in care cazuri examinarea va incepe cu un an sau doi sub varsta mintala presupusa. Daca insa subiectul nu rezolva chiar numai un singur test de la etatea cu care am inceput, ne coboram la testele de la etatea mintala imediat inferioara, sau, daca este nevoie, ne coboram si mai mult pana ajungem la etatea la care subiectul rezolva toate testele.
In sus continuam cu examinarea pana la etatea la care subiectul nu mai rezolva nici un test; peste aceasta etapa nu mai continuam.
Cand un test revine la varstele urmatoare sub o forma mai grea continuam cu acest test pana la etatea la care subiectul nu-l mai poate rezolva. Exemplu: daca un copil rezolva toate testele de la etatea de 5 ani, trei teste de la etatea de 6 ani, doua teste de la etatea de 7 ani si un test de la etatea de 8 ani, etatea sa mintala va fi de 6 ani mintali, caci la cei 5 ani de baza am adaugat cele 6 teste rezolvate la celelalte varste si care au fiecare o valoare de cate doua luni mintale.
Cunoscand etatea mintala si pe cea cronologica a persoanei examinate putem stabili coeficientul de inteligenta, care se obtine impartind etatea mintala prin etatea cronologica si inmultind rezultatul cu 100. Intrucat inteligenta inceteaza a se mai dezvolta, in medie generala, peste etatea de 15 ani, pentru toti subiectii care trec de aceasta varsta se va utiliza in calcul valoarea coeficientului de inteligenta - etatea cronologica de 15 ani - care este etatea mintala a omului adult. Prin urmare, daca un subiect oarecare de 40 de ani etate cronologica are etatea mintala de 7 ani, el este inapoiat in ceea ce priveste inteligenta nu cu 33 de ani, ci numai cu 8 ani mintali.
Coeficientul de inteligenta il vom obtine impartind etatea mintala prin cea cronologica si inmultind cu 100. Pentru a vedea ce valori trebuie sa acordam diferitilor coeficienti, dam clasificarea de mai jos:
Q.I. si categoriile diagnostice traditionale:
0-22 Idioti
23-49Imbecili
50-69Moroni
70-79Marginiti
80-89Prosti
90-109 Normali
110-119 Destepti
Aplicarea testelor se va face conform indicatiilor date in capitolul "Instructiuni speciale".
Examinatorul se va tine in mod riguros de aceste instructiuni pe care este bine sa le cunoasca pe de rost pentru a inlatura caracterul de artificialitate si rigiditate al examinarii si pentru a o face cat mai expeditiva. Pentru aceasta este necesar ca orice examinator, inainte de a face o examinare cu scop de diagnoza exacta a nivelului mintal, sa examineze cca 20-30 de subiecti in scop de exercitiu.
Rezolvarea data de subiect fiecarui test va fi consemnata in fisa de cotare, utilizandu-se semnele de + si - si, numai in cazul in care reusita sau nereusita unui test nu poate fi apreciata imediat, se va nota raspunsul intreg care va fi apreciat + sau - la sfarsitul examinarii.
Pentru fiecare varsta este dat si un test alternativ. Acest test se va utiliza numai in cazul in care unul din testele de la acea etate, din motive tehnice sau din alte motive, nu a putut fi aplicat in conditii satisfacatoare, deci se va inlocui cu un alt test bine aplicat, dar pe care subiectul nu l-a
putut rezolva.
Observarea conduitei in timpul examinarii
Scopul testelor individuale verbale, ale caror instructiuni de intrebuintare le dam aici, este sa masoare gradul de dezvoltare a inteligentei. In cursul examinarii, un observator atent poate sa adune date foarte utile cu privire la trasaturi sociale, de temperament si de caracter.
Asa, de exemplu, se poate vedea daca subiectul este timid sau indraznet, daca ii place sa stea de vorba (sociabilitate), daca lucreaza constiincios sau nu, daca persevereaza sau renunta usor la o proba care i se pare grea etc.
Din acest motiv se anexeaza la scala, in afara de fisa de cotare a nivelului mental, si o fisa de observare a conduitei, de trasaturi sociale, de temperament si caracter, care pot fi observate in timpul examinarii. Pentru fiecare intrebare din fisa, privitoare la cate o trasatura, se dau raspunsuri posibile dintre care examinatorul alege pe aceea care crede ca se potriveste mai bine persoanei examinate.
