|
|
|
Teorii privind geneza comportamentului deviant
Autorii care s-au preocupat de comportamentul deviant cauzele deviantei intr-o viziune cu profunde trimiteri la sociologie elaboreaza diverse teorii cu privire la aparitia formarea comportamentului deviant.
1. Teorii sociologizante
Teoria dezorganizarii sociale a fost de R. Shaw H. D Mckay care evidentiaza fenomenele de sociala, de urbanizare de exod rural favorizeaza aparitia deviantei, acestea conducand la diminuarea functiilor de socializare control pe care comunitatea o indivizilor la abandonarea traditiilor regulilor morale.
K. Cohen considera ca "dezorganizarea sociala"este rezultatul esuarii nepracticarii obiceiurilor unei comunitati si al formelor institutionalizate care in mod concret verifica actele de comportament ale membrilor societatii. Cohen enumera printre factorii care contribuie la prezenta aspectelor enumerate mai sus: ineficienta scolii, cresterea coruptiei, cresterea ratei somajului, nesiguranta zilei de maine, neconcordanta salariilor cu nivelul de viata si cu munca prestata. Aceste fenomene conduc cu siguranta la aparitia fenomenului de devianta, fiind prezente in perioada de tranzitie pe care o strabate societatea romaneasca astazi. Multe din situatiile criminogene isi gasesc cauzele in actiunile de disponibilizare masiva de personal, in mutarea unor categorii socio-profesionale din mediul in care au activat o perioada indelungata de timp intr-alta noua careia nu ii pot face fata, in cresterea ingrijoratoare a numarului somerilor, in criza de valori morale declansata de neintelegerea in mod corect a mecanismelor economiei de piata sau a regulilor dupa care se desfasoara concurenta.
Teoria anomiei sociale care a fost conceputa in forma ei clasica de E. Durkheim si care sustine teoria ca devianta este prezenta in orice societate. De aici, rezulta ca fenomenul de devianta are un caracter universal pentru ca nu exista societate care sa nu aiba in componenta ei persoane care sa nu se abata de la regulile colectivitatii si ca, dintre acestia sa nu manifeste porniri criminale.
"Prin termenul "anomie" E. Durkheim intelege o stare de dereglare totala a normelor sociale cauzata de unele schimbari bruste, de absenta unei definiri precise a valorilor si a scopurilor care orienteaza
Comportamentul social cand normele de baza isi suspenda temporar functionalitatea." (Albu. E., Aramis, 2002, pag.23)
Avand la baza teoria anomiei sociale, R. K. Merton afirma ca devianta, la modul general dar si delicventa, in particular pot fi catalogate drept reactii daca sunt raportate la lipsa de concordanta intre normele valorizate social si modurile in care individul sau grupul le pot realiza.
Teoria oportunitatii diferentiale apartinand lui R. A. Cloward si L. E. Ohlin evidentiaza faptul ca delicventa poate fi considerata o reactie la inegalitatea sociala. Astfel, delicventa are un caracter colectiv, iar mecanismul prin care este pus in valoare criminogeneza se bazeaza pe "structura de oportunitate" care este perceputa ca fiind totalitatea mijloacelor legitime si ilegitime de realizare a scopurilor valorizate social.
Teoria asocierilor diferentiale conceputa de criminologul american E. A. Sutherland constituie de fapt o aplicare a teoriei "invatarii sociale" in studierea delicventei cu scopul de a explica pe baza cunoasterii vietii individului a comportamentului sau criminal.
Conform investigatiilor lui Sutherland, comportamentul criminal este insusit in timpul comunicarii informale dintre indivizi. In activitatea de invatare, individul este dirijat spre actiunile dar si mijloacele de savarsire a infractiunii.
"O persoana la care determinarile ce o predispun la inculcarea legii ajung prevalente in raport cu inhibarile resimtite, optand in mod constient pentru modelele de comportament criminale in defavoarea celor non-criminale, devine delicventa in masura si pe calea asocierii la grupuri criminale." (Albu. E., Aramis, 2002, pag.24)
Sutherland, facand aceste afirmatii,nu ia in calcul motivatiile sau caracteristicile individuale, de fapt personalitatea delicventului.
De asemenea, in cercetarea criminalitatii este vizat si factorul cultura, respectiv raportul intre cultura si criminalitate.
Teoria conflictelor codurilor culturale a fost conceputa de T. Sellin si considera ca infractiunea si crima sunt rezultatele conflictelor aflate intre diferitele grupuri sociale. Grupurile sociale apar peste tot in lume si se caracterizeaza prin sisteme specifice de organizare si de valorizare. Existenta si diversitatea acestor grupuri, conduce inevitabil la declansarea de conflicte culturale greu de aplanat si care, de cele mai multe ori se finalizeaza cu acte de delicventa.
Teoria subulturilor delicvente initiata de E. A. Cohen aduce in centrul atentiei existenta "subculturilor delicvente" care sunt prezentate ca grupari lipsite de privilegii, marcate de o situatie precara, de izolare, de nerealizare sociala si personala si care din dorinta de a se afirma in plan social protesteaza fata de legile stabilite recurgand la mijloace dintre cele mai violente. Astfel, aceste grupuri apeleaza la acte de infractionalitate pentru a-si dobandi locul in societate. Factorul cultural, alaturi de factorii sociali, economici, politici si psihologici joaca un rol important in geneza comportamentului deviant.
Teoria reactiei etichetarii sociale creata de H. Secker, K. Erikson si F. Tannenbaum afirma ca de fapt devianta si delicventa nu exista de fapt, ci doar in cazul in care societatea sau anumite grupuri aflate la conducerea ei ii recunosc prezenta. Astfel, definirea delicventei este marcata de relativitate si subiectivism.
F. Tannenbaum reliefeaza ca modalitatile cele mai des utilizate de a produce delicventa si delicventi sunt cele de "stigmatizare" sau "dramatizare" a raului. Indivizii sunt fortati sa recunoasca si sa se comporte in conformitate cu stigmatizarea facuta si care ii va conduce inevitabil spre acte de delicventa.
2. Teorii psihologizante
Teoriile sociologizante nu ofera o imagine de ansamblu, o viziune completa referitoare la cauzele deviantei comportamentale deoarece nu iau in consideratie si caracteristicile psihice ale individului care manifesta inclinatie spre conduite indezirabile.
La extrema cealalta a teoriilor sociologizante se afla teoriile psihologizante care sunt centrate pe individ. La baza elaborarii teoriilor psihologizante ale genezei deviantei comportamentale se afla psihanaliza lui S. Freud care a descoperit legatura dintre inconstient si devianta si a considerat frustrarea, respectiv agresivitatea ca rezultat al rezolvarii nefavorabile a conflictului oedipian din familie. Dramele copilariei apar la varsta adolescentei contribuind la aparitia unei crize de identitate care poate conduce la comportamente deviante si care directioneaza agresivitatea spre cei din jurul lor.
Teoria frustrarii sociale este elaborata de M. B. Clinard care afirma ca actele antisociale apar datorita sentimentelor de frustrare pe care le manifesta diferite persoane. Este binecunoscut faptul ca fiecare dintre noi dispunem de o anumita capacitate si structura psihica ce ne permite sa suportam frustrarea fara a ajunge la expresii si gesturi indezirabile. "Gradul si intensitatea tolerantei ii influenteaza sensibil comportamentul, actionand fie ca un factor favorizant, fie ca un obstacol in realizarea intereselor pe cai legitime sau ilegitime. Aceasta stare oarecum normala, nu produce nici un fel de stres sau de conflict la majoritatea oamenilor, in timp ce la altii poate declansa anxietate, nevroze si comportamente agresiv-violente." (Albu. E., Aramis, 2002, pag.27)
Teoria rezistentei la frustrare conceputa de W. Reckless si considerata ca o completare a teoriei lui M. B. Clinard, isi doreste sa prezinte un model al delicventei care sa excluda din criminologie notiunea de cauza.
Reckless nu este de acord cu relatia dintre frustrare si agresivitate avand in vedere ca atat individul cat si societatea dispun de actiuni care demonstreaza capacitatea acestora de a fi "rezistenti la frustrare" evitandu-se astfel nerespectarea normelor sociale si asigurand o descarcare a tensiunii emotionale indivizii nu mai ajung la devianta comportamentala. Fiinta umana este dotat cu "o structura sociala externa si o structura psihica interioara care joaca rolul de "tampon" intre frustrare si agresivitate, protejand astfel indivizii contra seductiilor, impulsurilor, tentatiilor si presiunilor ce ii imping la devianta. Actionand astfel, ca mecanisme de protectie, aceste "tampoane" fac ca frustrarea sa nu sublimeze in agresivitate. Cele doua "tampoane de rezistenta" isi gasesc suportul intr-o serie de elemente care definesc societatea si personalitatea." (Albu. E., Aramis, 2002, pag.27 apud S. M. Radulescu, D. Banciu, 1990, pag.63)
Rezistenta externa este reprezentata de familie, rude, prieteni, la care se adauga si scoala care dispune de un potential formativ foarte mare. Toti acesti factori contribuie la obtinerea unui statut la aparitia sentimentului de identificare a grupului la care se afiliaza, la cunoasterea mijloacelor prin care urmaresc realizarea unor scopuri. Rezistenta interna este formata din componentele Eului care sunt reprezentate de imaginea favorabila despre sine, constiinta identitatii de sine, gradul mare de "toleranta la frustrare", normele morale intens constientizate. Daca Eul si supra eul se caracterizeaza printr-un nivel inalt de dezvoltare comportamentul este supus unui control riguros. Cand o parte din aceste elemente lipsesc, individul este tentat sa incalce normele socio-juridice si sa savarseasca acte infractionale.
Daca intre rezistenta externa si rezistenta interna exista o armonie, individul va respecta in comportamentul sau normele stabilite si va avea intotdeauna o conduita corecta si normala.
Teoria disonantei cognitive apartine lui L. Festinger care cercetand mecanismele psihologice ale frustrarii si influentele acesteia asupra actului deviant ajunge la concluzia ca socializarea care are loc in cadrul familiei sau in alte grupuri sociale este cel mai des insotita de fenomene tensionale care sunt cunoscute sub denumirea de "disonanta cognitiva" si "afectiva" si care se manifesta ori de cate ori o dorinta a individului devine nerealizabila datorita diversitatii judecatii morale, comunicarii interpersonale defectuoase sau a relatiilor care se stabilesc intre un membru al grupului si grupul din care face parte. Dezamorsarea tensiunii sau diminuarea disonantei se poate realiza prin modificarea convingerilor si atitudinilor individului in raport cu cele ale majoritatii grupului din care persoana face parte, prin impunerea propriilor idei celorlalti membrii ai grupului sau prin respingerea comportamentelor corecte si practicarea unor comportamente deviante. Teoria socieatii criminogene si a personalitatii criminale reprezinta o viziune neobisnuita a criminalitatii autorul ei fiind J. Pinatel care considera ca infractiunea este in exclusivitate rezultatul ocaziei sociale.
Ultima teorie a genezei deviantei se caracterizeaza prin modernitate si ne prezinta o explicatie sociologizanta dar si psihologizanta a crizei morale care este prezenta in societatea romaneasca dar, si in intreaga lume. Esenta acestei teorii o constituie prezenta binomului societate inchisa - societate deschisa. Aceste categorii teoretice create de K. R. Popper au valoroase trimiteri in educatia morala.
"In societatea inchisa, dominata de credinte si de tabuuri imuabile si de necontestat, orice interventie umana, orice libertate individuala considerata a fi perturbatoare si demolatoare este inecata in fasa de un colectivism care nu lasa loc asumarii responsabilitatii personale. In schimb, societatea deschisa respinge autoritatea absoluta a traditiei, oamenii se pot raporta critic la tabuuri, putandu-si intentia deciziile pe autoritatea propriei inteligente. Evolutia spre acest nou tip de societate are ca suport ideea ca viata si viitorul nostru depind de alegerile, de hotararile si de actiunile individului. De aceea, intr-o societate deschisa, democratica, sursa fundamentala a edificarii fiecarui destin o constituie libertatea personala." (Albu. E., Aramis, 2002, pag.28)
Important este felul in care fiecare opteaza pentru o anume libertate si cum intelege sa o foloseasca.
In conditiile "automizarii societatii", fenomenul de izolare si de instrainare a individului par a fi aspecte inevitabile. Suntem pusi in permanenta in situatia de a face un efort continuu in actele de discernamant pe care trebuie sa le intreprindem, de a ne supraveghea si de a ne asuma responsabilitati, de a nu ne satisface nevoile emotionale. Toate aspectele prezentate mai sus vor duce cu siguranta la angoasa. Psihicul uman va fi invadat de teama, nesiguranta si neliniste. In astfel de cazuri, oamenii, din dorinta de a se simti in siguranta oamenii evita riscurile sau isi vor rezolva problemele conformandu-se la norme.
Trecerea de la societatea inchisa la societatea deschisa este marcata de degradarea si erodarea personalitatii umane si a moralei. O multitudine de fenomene sociale conduc la disparitia spiritului din fiinta umana. Dintre factorii cu mare impact asupra spiritualitatii umane amintim:
- birocratia care transforma unicitatea fiintei umane, convertind-o si limitand-o la dosare, hartii, semnaturi, stampile;
- rutina care ii face pe oameni sa adopte un ritual plictisitor din dorinta de a avea un confort psihic. Cu timpul rutina degenereaza in plictiseala, iar oamenii din dorinta de a schimba aceasta situatie vor opta pentru placeri, distractii care s-ar putea sa-i conduca spre comportamente deviante.
- urmarirea in chip obsesiv a averilor, a puterii si a prestigiului devine tot mai acerba in societatea zilelor noastre care este predispusa in a modifica ierarhia valorilor morale care va afecta dimensiunile culturale, spirituale si psihice ale personalitatii.
Aflat in imposibilitatea de a-si dezvolta personalitatea, omul se lasa infrant de viata. Acumuland mereu neimpliniri si frustrari, el provoaca celor din jur frustrari devenind rau, lipsit de independenta, invidios, deceptionat, asuprit, egoist.
Individualismul sau se manifesta in doua directii contradictorii: una care satisface placerile imediate si care conduce spre un individualism neadaptat si alta care se manifesta obsesiv in domeniul profesionalismului, calitatii si performantei.
"Problema educativa fundamentala a epocii contemporane este tocmai incurajarea individualismului responsabil in paralel cu inhibarea si descurajarea celui iresponsabil, dezorganizator, multiplu implicat in geneza si in proliferarea conduitelor deviante, a delicventei si a crimei in ultima instanta." (Albu. E., Aramis, 2002, pag.29)
