|
|
|
Metodologia predarii - invatarii cunostintelor elementare in cadrul ariei curriculare "limba si comunicare"
- greutati aparte intampinate de elevii deficienti mental in procesul invatarii limbii romane, ca disciplina scolara; explicarea cauzelor (psihologice) ale acestor dificultati si alegerea demersului metodologic vizand depasirea dificultatilor in:
- utilizarea metodei fonetice analitico-sintetice, in activitatea de instruire a citit-scrisului;
- exersarea citirii, corecte, constiente si expresive si a capacitatii de redare cu cuvinte proprii a celor citite;
- exersarea scrierii lizibile (caligrafice) si corecte (ortografice);
- exersarea exprimarii corecte (oral si in scris) respectand regulile gramaticale elementare;
- largirea si dezvoltarea vocabularului, accentuarea expresivitatii
orale, consolidarea pronuntiei corecte, etc.
Citirea la copilul cu deficiente mintale
Cititul si scrisul sunt activitati strans legate intre ele pe linia invatarii si a intelegerii
Insusirea cititului presupune trei etape:
1.Etapa preabecedara-perceperea unitatilor din care este alcatuit cuvantul in mod separat,mai intai litere si apoi silabe;
2.Etapa abecedara-perceperea globala a cuvantului,ulterior perceperea globala generalizandu-se la nivelul propozitiilor si frazelor;
3.Etapa postabecedara-analiza si sinteza textului pentru a se putea realiza decodificarea si intelegerea lui;
In folosirea exercitiului ca mod de invatare a tehnicii cititului se face foarte frecvent "cititul cu voce tare" si "cititul in gand".
Cititul cu voce tare reprezinta o necesitate pentru incepatori (copiii mici) in ceea ce priveste invatarea citirii, dar nu trebuie privit ca un scop in sine ,ci ca un mijloc, un anumit mod de lucru, ca o etapa necesara in procesul invatarii cititului.
La elevii mici si la deficientii mintali nu se pune problema unei citiri in gand in acceptiunea reala ce se da activitatii, deoarece citirea in gand presupune excluderea folosirii analizatorilor verbo-motor si auditiv ceea ce pentru aceasta categorie de elevi este imposibil de realizat. In cazul cand citirea insoteste procesul scrierii sunt prezente toate procesele limbajului:scrierea,vorbirea si audierea.
"Cititul presupune o dificultate mintala pe care o sesizam cu greutate.Cu ajutorul vederii trebuie percepute semnele verbale apoi interiorizate dupa care aceste perceptii vizuale sunt transformate in acte motrice prin intermediul organelor vorbirii." In plus ochiul trebuie sa se obisnuiasca sa urmareasca randul scris de la stanga la dreapta. Conexiunea tuturor acestor miscari presupune functii normale a sistemului nervos, a org. vederii si a org.fonoarticulator.
Din punct de vedere psihologic s-a stabilit ca procesul citirii in perioada de alfabetizare se sprijina in cele mai multe cazuri pe sesizarea sensului cuvintelor de catre copii.
In opinia lui C.Paunescu pentru citit sunt necesare urmatoarele:
-capacitatea de a organiza impulsurile vizuale periferice in perceptii structurale fata de fond, adica de a construi scheme perceptive;
-capacitatea de a memora aceste scheme perceptive si de a le recunoaste, adica de a organiza scheme vizuale ale cuvintelor;
-capacitatea de a da sens acestei scheme vizuale de cuvinte.
Cercetarile din domeniul psihologiei si pedagogiei au scos in evidenta ca in formarea deprinderilor cititului sunt implicate doua aspecte principale ce se intercaleaza,fara insa sa se confunde. Unul dintre aceste aspecte se refera la tehnica citirii, iar celalalte la intelegerea textului.
In insusirea citirii, elevii cu deficiente de intelect intampina greutati,care vizeaza ambele laturi ale procesului citirii atat tehnica citirii cat si intelegerea continutului celor citite.
In privinta tehnicii citirii se remarca in general urmatoarele greseli:
-omiteri sau adaugiri de litere,silabe,cuvinte sau chiar propozitii;
-repetari ale unor elemente:litere,silabe,cuvinte sau chiar propozitii;
-inversiuni de litere,silabe,sau cuvinte;
-articulari gresite ale cuvintelor;
-ritm prea lent sau prea grabit;
-inlocuiri ale unor elemente cu altele presupuse sau asteptate de catre elevi sau sugerate de catre imaginile din text;
-camp perceptiv ingust care se mentine inca mult timp dupa invatarea abecedarului;
-necunoasterea cuvintelor citite;
In ceea ce priveste intelegerea continutului celor citite se remarca urmatoarele greseli:
-lipsa intelegerii sau intelegerea gresita a multor cuvinte si expresii dintr-un text;
-intelegerea cu greutate si deficitara a sensului propozitiilor citite, a ideii ,adesea constatandu-se o intelegere fragmentara incompleta a celor citite;
-posibilitatile reduse in privinta stabilirii legaturii intre ideile textului succesiunii acestora si mai cu seama a intelegerii legaturilor cauzale precum si a stabilirii corelatiei intre cele citite si experienta lor de viata;
-posibilitati reduse de reproducere a cuvintelor proprii a celor citite determinata atat de lipsurile de intelegere cat si de cele de retinere fidela in memorie precum si de saracia si imprecizia vocabularului.
O particularitate a citirii la incepatori o constituie tendinta lor de a reveni mereu asupra cuvantului sau textului citit,dat tocmai a greutatilor pe care ei le intampina in intelegerea sensului celor citite,simpla citire a unui cuvant sau text nefiind echivalenta cu sesizarea sensului sau in acelasi timp.
Cauzele ,greutatilor intampinate in insusirea actului citirii atat sub aspectul tehnicii citirii cat si al intelegerii celor citite sunt determinate de particularitatile procesului psihice,de lipsurile si tulburarile acestora:
-la nivelul perceptiei-perceperea fragmentara; perceperea nediferentiata.
-la nivelul memoriei- infidelitatea memoriei;
-la nivelul gandirii - dificultati ale procesului de gandire si mai ales capacitatea scazuta de analiza si sinteza; inertia proceselor nervoase care impiedica promta adaptare la situatii noi; restructurarea stereotipiilor formate anterior,lipsa de intelegere a continutului celor citite.
-la nivelul vorbirii-ritm lent sau prea rapid;
La elevii d.m.-citirea se realizeaza sacadat si nu legat datorita neintelegerii textului ce are la baza tulburari de vorbire,o dezvoltare deficitara a limbajului ,incapacitatea de a percepe intreaga structura grafica a cuvantului ,nerealizarea analizei si sintezei,iar acolo unde acestea se intalnesc este lacunara,pe baza perceperii numai a unei parti a structurii grafice a cuvantului.
De exemplu ,daca cuvantul ce urmeaza a fi citit a mai fost citit anticiparea sensului lui se realizeaza uneori chiar de la citirea primei silabe. Se intalnesc cazuri de elevi care dupa ce au sesizat sensul unui text oarecare fie ca inlocuesc unele cuvinte prin sinonimele lor ,fie ca adauga sau omit unele cuvinte pastrand insa aproximativ intelesul.
Pentru asigurarea sesizarii unui cuvant este necesar un vocabular cat mai bogat dar si ca procesul cititului sa decurga intr-un ritm optim , ritmul optim ,pentru aceasta categorie de copii este acela care este mai aproape de cel al vorbirii lor obisnuite.
De fapt,insusi obiectivul de baza al citirii il constituie intelegerea mesajului unui text. In acest sens jocul trebuie privit ca un valoros mijloc de instruire si educare ,insa poate fi si ca metoda eficienta in procesul instruirii educatiei,poate fi utilizat ca procedeu de educare si poate sa constituie o forma de organizare a activitatii si vietii copiilor.
Tulburari ale limbajului CITIT-SCRIS
Dislexia -este cea mai usor de corectat ,se inscrie in categoria tulburarilor de limbaj citit-scris alaturi de disgrafie.
Dislexia si disgrafia sunt deosibit de importante deorece influenteaza dezvoltarea psihica ,dar mai ales rezultatele la invatatura.
Tulburarile citit-scris provoaca modificari profunde in personalitatea copilului instalandu-se unele trasaturi negative cum ar fi : negativismul; descurajarea; dezinteresul pentru sarcina scolara; teama de insucces; izolarea
Cam 6-20 % dintre copiii din clasa I primara prezinta dificultati in procesul de invatare al scris-cititului, aceste dificultati se prelungesc in clasa a V a sau raman in permanenta sub forma dominanta.
Cauzele care stau la baza dislexiei si disgrafiei :
1.Afectiuni ale vazului si auzului (afectiuni corticale)
2.Defecte de percepetie si de motricitate in timpul dezvoltarii limbajului
3.Insuficientele functiilor in elaborarea limbajului ale schemei corporale si ale ritmului
4.Lipsa omogenitatii in lateralitate
5.Stangacia insotita de o lateralitate incrucisata
6.Tulburari spati-o temporale
7.Influenta ereditatii
8.Factorii pedagogici neadecvati
DISLEXIA SI DISGRAFIA -se manifesta la scolar prin incapacitatea sa paradoxala mai mult sau mai putin accentuata de a-si insusi citirea si scrierea prin metode pedagogice obisnuite.
In cazul acesta au loc:
1-inversiuni
-omisiuni de litere,silabe, cuvinte si chiar propozitii
-adaugiri de litere,silabe, cuvinte
Greselile apar mai ales in copiere si in timpul dictarii.
2-confuzii si repetari de litere ,silabe,cuvinte
3-au greutati in a combina cuvintele in unitati mai mari de limbaj( cand latura motorie este afectata)
Tulburari ale lizibilitatii si ale laturii semantice ( nu respecta spatiul,literele sunt disproportionale,scrierea pastrand parametrii unui continuum ca si citirea ( nu exista semne de punctuatie).
Grafemele sunt plasate defectuos in spatiul paginii ,sunt inegale ca marime si forma.
Textul este: scurt; lacunar; fara unitate logica-datorita neindemanarii de a scrie.
Din cauza neintelegerii celor citite si chiar a propriului scris,redarea la dislexici si la disgrafici este lacunara , plina de omisiuni sau adaugiri de elemente ce nu figureaza in textul respectiv (citirea se realizeaza "pe ghicite",mai ales in cazul combinarii mai complexe ce necesita mai mult efort de gandire ,o mai mare concentrare a atentiei.
In literatura de specialitate ( E.Verza) dislexicii sunt grupati in patru categorii,sub aspectul constientizarii tul burarilor pe care le poseda.
1.Cei care nu-si dau seama de deficienta respectiva nici la ei si nici la ceilalti;
2.Cei care sesizeaza deficienta la altii ,dar nu si la el;
3.Cei care isi dau seama de deficienta respectiva dar sunt incapabili de a o inlatura;
4.Cei care manifesta sensibilitate la deficienta si fac progrese evidente in corectare.
Daca handicapul persista ,corectarea dislexiei si disgrafiei se face greu,se vor accentua tulburarile comportamentale intre care domina scaderea interesului in activitatea scolara.
La nevazatori ,care scriu in Braille manifestarile disgrafiei prezinta unele particularitati specifice dar caracteristicile generale sunt asemanatoare cu ale disgraficilor ce scriu in alb-negru.
Fenomenele comune sunt:
-omisiuni de litere,silabe,cuvinte-substituiri si deformari -propozitii
-contopiri de cuvinte
-substituiri de grafeme,adaugiri de grafeme si cuvinte
-randuri libere sau suprapuse .
In insusirea citirii ,elevii cu deficienta de intelect intampina numeroase greutati atat in tehnica cititului cat si in intelegerea continutului celor citite.
In privinta tehnicii citirii
-omiteri sau adaugiri de litere,silabe,cuvinte sau chiar propozitii
-inversiuni de litere,silabe si cuvinte
-repetari
-articulari gresite de cuvinte
-ritm prea lent sau prea grabit
-camp perceptiv-ingust care se mentine inca mult timp dupa invatarea abecedarului
-necunoasterea cuvintelor citite
In privinta intelegerii continutului celor citite
-intelegere fragmentara si incompleta a celor citite
-posibilitati reduse in privinta stabilirii legaturii intre ideile textului,succesiunea acestora si mai cu seama a intelegerii legaturilor cauzale si a stabilirii corelatiei intre cele citite si experienta lor de viata
-posibilitati reduse de reproducere cu cuvinte proprii a celor citite.
Cauzele atat in privinta tehnicii citirii cat si in cea a intelegerii continutului celor citite sunt determinate de particularitatile proceselor psihice,de lipsurile si tulburarile acestora.
DISGRAFIA MOTRICA -conduce la scrierea defectuoasa ,la tulburari caligrafice; este o tulburare motorie.
Motricitatea este aceea care determina numeroase tipuri grafice caracterizate prin: ilizibilitate; ritm extrem de lent.
Scrisul copilului disgrafic difera net de cel al copilului copilului cu h. mintal .
Exista 5 tipuri de disgrafie motrica in functie de caracteristici ale semnelor grafice si ale motricitatii copiilor cu:
a) proasta organizare a paginii(text dezorganizat)
-textul nu are o unitate este dezorganizat
-spatiul prea spatializat
-spatiul fie prea inghesuit
-apare dansul cuvintelor
-rand frant
b) neindemanare
-grafisme retusate
-inaintarea grafica este sacadata
c)erori de forma si de proportie
-litere deformate
-sens exagerat de mare sau exagerat de mic
-scris labartat sau inghesuit
In functie de aceste caracteristici s-au stabilit 5 tipuri de disgrafie motrica:
1.Scris : rigid; crispat; indreptat spre dreapta baza cuvintelor sau a elementelor de legatura sunt in V ascutit; intre randuri nu exista spatiu; miscarile sunt necontrolate; desenele executate cu multe erori
2. Scris: deformat mic, rotund; literele sunt apropiate ,cuvintele "danseaza "pe linie; labartat; neregulat; ritm lent de scriere
3.Scris: dinamic; impulsiv, precipitat,lipsit de control; anumite miscari bruste si neregulate; forme neprecise; organizarea proasta a paginii; coexista curbele si V
4.Scris: stangaci; neindemanatic; grafisme retusate,inaintarea grafica sacadata, forme neproportionate; cuvintele "danseaza"pe linie; legaturi infantile; forme greoaie
5.Scris:lent, precis; predilectie pentru "buna forma a literelor"; pagina organizata bine, respecta liniile spatiale; literele sunt bine conturate.
Formarea deprinderilor de citit scris- exercitii
Formarea deprinderilor de citit-scris depinde de o serie de factori printre care cei mai importanti se refera la dezvoltarea psihica generala si in primul rand dezvoltarea intelectului,dezvoltarea motrica generala si a chinesteziei mainii in special, de nivelul achizitiilor verbale si calitatea conduitei verbale,motivatia pentru activitatea respectiva si interesul subiectului de a-si insusi cat mai repede noile achizitii.
Succesul in formarea deprinderii de scris este influentat si de exercitiile pregatitoare.
Exercitii: mazgalituri,zig-zaguri in forma de linii drepte,de linii frante,de rotunduri,de folosire a pensulei ,folosita in scopul de a-l obisnui pe copil sa-si relaxeze musculatura pentru a realiza grafemul sau cuvantul dintr-o singura trasatura.
Controlul permanent exercitat de profesor-invatator,asigura reusita scolara in general si scris-cititului in special. Cu cat chinestezia mainii este mai dezvoltata cu atat au loc coordonari mai precise in executarea grafemelor,a desenului,a activitatii manuale si in general fenomenul de oboseala nu se mai instaleaza atat de repede.
Cu cat programul in dezvoltarea motricitatii este mai mare cu atat se formeaza mai rapid abilitati ale scrisului.Un rol deosebit de important il are dezvoltarea miscarilor fine ale degetelor si chiar ale mainilor ,deoarece in felul acesta,sunt antrenate grupe intregi de muschi si ligamente care fac posibila realizarea sincron ica si economicioasa a miscarilor.Copiii care au o buna dezvoltare motorie nu numai ca scriu mai rapid si mai frumos, dar nici nu obosesc asa de repede. Ca atare ei manifesta o atitudine pozitiva fata de activitate.
Coordonarile cinetice ca si cele neduro-motorii se inscriu in categoria factorilor fundamentali ce concura la dezvoltarea actului grafic,iar deficienta lor dezvoltata,cauza,de cele mai multe ori ,a tulburarilor de citit-scris.
In insusirea lexiei si grafiei trebuie sa avem in vedere : nivelul dezvoltarii psihice; nivelul de dezvoltare a limbajului in general; relatia dintre motricitate si limbaj; nivelul motricitatii si al limbajului; specificul dominantei si al lateralitatii; caracterul perceptei auditive si vizual kinestezice; specificul orientarii spatio-temporale
Si in raport de care adoptam metodele si procedeele cele mai adecvate.
Metode si procedee cu caracter general
Multe dintre aceste metode si procedee se pot efectua sub forma de joc ,in functie de varsta subiectului, sau li se pot imprima un caracter de distractie-relaxare si de inlaturare a oboselii.
Exercitiile pentru dezvoltarea musculaturii degetelor si a mainii,au o importanta deosebita pentru formarea musculaturii fine ale degetelor si mainilor ,ceea ce contribuie la o mai buna tinere a instrumentului de scris, evitarea oboselii si alunecarea facila pe foaia de scris,iar ca efect adaptarea unei scrieri silentioase. De obicei,exercitiile respective sunt imbinate cu adaptarea pozitiei corecte de scris si de relaxare ,nu numai a degetelor si mainilor ,dar a intregului corp.Aceste exercitii sunt cu atat mai necesare cu cat avem in vedere si marea varietate a deficientelor motorii,a celor psihomotorii determinate de leziunile SNC,a dereglarilor cinetice si tonice,a dezorganizarii miscarilor si modificarea sincineziilor.
EXERCITIILE de dezvoltare a musculaturii degetelor si a mainii le desfasuram in forme variate ,incepand cu miscari ritmice de intindere si strangere a a degetelor ,ori de intindere a bratelor si scuturarea lor, astfel incat sa se transmita vibratia pe intreaga fibra musculara-la cele mai complexe forme ce se utilizeaza in terapiile de relaxare. In functie de varsta copilului,se poate introduce jocul cu scopul de a stimula efectuarea exercitiilor respective.Astfel,prinderea si apucarea mingii,mentinerea pe o perioada de timp atarnat de o bara ori franghi,trasarea cu degetul a unor contururi precise intr-o lada cu nisip,intinderea corpului paralel cu podeaua si sprijinirea pe maini si varful picioarelor pentru executarea flotarilor.
Putem utiliza o serie de exercitii mai specializate pe directia dezvoltarii musculaturii mici a degetelor si
mainii concomitent dezvoltandu-se si capacitatea perceptiva si cinetice.
Amintim:
-inchiderea si deschiderea alternativa si ritmica a pumnului;
-apropierea si in departarea alternativa si ritmica a degetelor;
-miscarea degetelor prin imitarea cantatului la fluier ori la pian;
-trasarea cu degetul in aer a formelor geometrice;
-decuparea si colorarea literelor ,cifrelolr;
-trasarea cu degetul pe o sticla a literelor;
-strangerea ritmica a unei mingi de cauciuc;
-desenarea grafemelor dupa conturul -model;
-desenarea diferitelor figuri geometrice ori trasarea conturului lor;
-modelajul din lut sau plastilina
Aceste exercitii sunt folosite cu scopul de a prevenii eventualele tulburari lexo-grafice si de a pregati mana pentru scris ca si pentru evitarea oboselii.
Reeducarea psihomotricitatii se desfasoara pe compartimente:
-motricitate
-schema corporala si lateralitate
-organizarea spatio-temporala
-miscare in special educarea marimii dominante
Toate aceste compartimente sunt implicate direct in realizarea scrierii propriu-zise,in realizarea actului grafic.
Lilian Lurcat arata ca a invata scrisul inseamna a invata sa organizezi miscari in vederea reproducerii unui model si ca invatarea scrisului este efectul conjugarii a doua activitati,a activitatii vizuale de identificare a modelului cu a activitatii motrice de realizare a formei.
Deci - pregatirea motrica (grafomotrica),
-pregatirea perceptiv-motrica,
-pregatirea mintala = sunt conditii ale formarii educarii psihomotice ,care trebuiesc sa preceada scrierea.
Dezvoltarea motorie generala determina organizarea activitatii de coordonare si sustinerea miscarilor specifice in executarea semnelor grafice si in raport de acestea ,o mai fina diferentiere intre semnele trasate.Organizarea si dezvoltarea temporo-spatiala devine o conditie a perfectionarii si discriminarii in senzatiile vizuale,auditive,cinetice si tactile ce stau la baza formarii abilitatilor de scris-citit.
Tehnici negrafice
Exercitii destinate sa amelioreze finetea ,precizia,coordonarea ,rapiditatea si controlul mainii si degetelor
1. Decuparile cu foarfecele sau cu mana,a unor benzi din reviste sau a unor figuri desenate in prealabil. Decuparea figurilor colorate extrase din reviste ne-a dus la ideea de a propune copiilor un exercitiu care le
place, exercitii de motricitate fina,de scriere si totodata de organizare a unei povesti.
Faza I cautarea imaginilor intr-o revista;
II decupare
III organizarea figurilor decupate pe o coala mare de hartie alba astfel incat sa corespunda unei prime istorisiri
IV lipirea fig. pe hartie
V scrierea povestirii pe care a elaborat-o in mare parte numai din imaginatie.
2.Indoirea foilor de hartie
- de-a lungul unei axe ,a 2 axe
-imitand cutele burdufului de acordeon
aa3. Jocurile cu bile
4. Exercitiile cu cartile de joc ofera prilejul de a exersa supletea si finetea gesturilor ca si coordonarea celor 2 maini. Poate invata o serie intreaga de miscare.
5. Manuirea marionetelor este un exercitiu de motricitate, ea ofera copilului in acelasi timp ,posibilitati de exprimare ce favorizaza reeducarea.
6. Exercitiile cu plastilina ,un material foarte adecvat pentru dezvoltarea supletei si totodata fermitatii gesturilor fine,fara sa opuna prea mare rezistenta. Exercitiile libere ,case,arbori. Se pot folosi si materiale. Copilul se poate distra confectionand persoane imbracate si scene complete.
7.Exercitii cu bratele si cu mana fara materiale ajutatoare
-subiectul loveste masa cu varful fiecarui deget pe rand ,rar si apoi mai repede;
-se atinge succesiv degetul mare cu varful fiecaruia din celalalte degete.
