Tulburari de comportament, tablou clinic, evolutie

Abordarea diferitelor posibilitati de incadrare nozografica a tulburarilor de comportament, tablou clinic, evolutie.

Comportamentul reprezinta nu numai modalitatea prin care isi face simtita prezenta in lume, ci si expresia relatiei omului cu lumea (Ghiran, 1994, 1998). Din aceasta perspectiva, comportamentul poate servi nevoilor adaptative ale individului, tinand cont atat de interesele proprii cat si de cele ale lumii la care se adapteaza, situatie in care are un caracter echilibrat, progresiv in perioada de dezvoltare, stand la baza procesului de realizare a echipotentialitatii psihogenetice si de implinire a personalitatii sale. Cand echilibrul cu lumea nu este corespunzator, comportamentul copilului are un sens regresiv, dezadaptativ, derapant, potrivnic intereselor lui de autoreglare si autodeterminare in procesul devenirii sale. Deoarece procesul adaptarii umane este atat de complex, cerintele atat de variate si factorii determinanti atat de numerosi, comportamentul are perspective multiple ce nu pot fi deduse una din alta. Acestea sunt de natura biologica, psihologica, psihopatologica, sociala, culturala, juridica, morala etc. Comportamentul mai tine si de situatia in care ne aflam, de rolul pe care il jucam in acel moment, de asteptarile celor din jur, ca si de propriile pretentii raportate la noi.
In esenta, comportamentul este expresia exterioara a trinomului bio-psiho-social reprezentat de personalitate. Sub aceasta incidenta, el exprima mai multe structuri determinante, ce se pot constitui in multiple mecanisme etio-patogenetice pentru tulburarile sale. Astfel, comportamentul exprima:
. Structura instinctuala a personalitatii, ce are un caracter prevalent, autonom, involuntar si inconstient, cuprinzand tendintele, trebuintele si pulsiunile elementare.
. Structurile afective, ce pot fi constientizate, dar sunt slab controlate volitiv.
. Structurile cognitive, ce sunt constiente si voluntare, cum ar fi cele gnozice -; perceptiile si cele praxice -; vointa si activitatea.
. Structurile simbolice, corespunzatoare activitatii si vietii intelectuale, cum ar fi imaginatia, memoria si gandirea.
Sub aceasta incidenta, comportamentul exprima atat toate structurile personalitatii in masura dezvoltarii lor, cat si campurile dinamice ale personalitatii, care se constituie frecvent -; asa cum se va vedea in continuare -; in surse majore ale devierilor comportamentale. Pot fi subliniate:
. Campul motivational -; ce structureaza motivele necesare actiunilor noastre.
. Campul atitudinal -; din care rezulta discernamantul necesar comportamentului adaptativ.
. Campul volitional -; menit sa ne confere decizia strict necesara trecerii la actiune.
In concluzie, comportamentul ne exprima in totalitate, dar nu toate elementele au aceeasi valoare pentru definirea individualitatii noastre..
CLASIFICAREA FENOMENOLOGICA A TULBURARILOR DE COMPORTAMENT
I. TULBURARI DE COMPORTAMENT NEEPISODICE
Acestea au caracter dezadaptativ, derapant, cu tendinta reala de agravare si complexare, cu durata mai mare de 6 luni, putandu-se exprima in cadrul familial sau in afara lui.
Formele clinice sunt reprezentate de:
. Neascultarea -; nesupunerea sau tulburarea opozitionala
. Agresivitatea -; verbala si fizica
. Minciuna
. Furtul
. Fuga si vagabondajul -; de acasa sau / si de la scoala.
II. TULBURARI DE COMPORTAMENT EPISODICE
Ele au mai mult valoare medicala si medico-legala si apar ca o intrerupere precipitata a stilului de comportament echilibrat anterior. Sub aspectul responsabilitatii asupra faptelor comise, al formelor de manifestare si al mecanismelor etiopatogenetice s-au descris urmatoarele forme clinice:
A. INHIBITII EPISODICE
. Narcolepsie
. Catalepsie
. Cataplexie
. Mutism
B. DEZINHIBITII EPISODICE
1.REACTII EPISODICE (Tulburari patologice)
. Nevroze
. Psihopatii
. Psihoze
. Epilepsie
. Insuficienta psihica -; primara & secundara
2. DISCONTROL EPISODIC
. Primar -; critic & instinctiv
. Secundar -; impulsiv & acting out. (Ghiran, 1998).
INCADRAREA MEDICALA A TULBURARILOR DE CONDUITA (ICD-10, 1994) cuprinde:
Tulburari hiperkinetice: (sindromul atentional deficitar)
Acest grup de tulburari este caracterizat prin: debut precoce; o combinatie intre un comportament hiperactiv slab modulat cu neatentie marcata si lipsa implicarii in activitati persistente cu scop si persistenta in timp a acestor caracteristici comportamentale.
Anomaliile constitutionale joaca un rol important in geneza acestor tulburari. S-a propus utilizarea termenului diagnostic de 'tulburare de tip deficit al atentiei' pentru aceste sindroame.
Tulburarile hiperkinetice apar precoce in dezvoltare (de obicei in primii 5 ani de viata). Caracteristicile lor principale sunt lipsa de persistenta in activitati ce cer o implicare cognitiva si tendinta de a se muta de la o activitate la alta fara sa duca la bun sfarsit nici una din ele, impreuna cu o activitate dezorganizata, neregulata si excesiva. Aceste probleme persista de obicei, dar multi indivizi afectati prezinta o ameliorare progresiva. Copiii hiperkinetici sunt frecvent necugetati si impulsivi, riscand accidente si avand probleme disciplinare din cauza incalcarii regulilor.
Tulburarile hiperkinetice sunt mai frecvente la baieti. Dificultatile de citire si/sau ale altor abilitati scolare sunt comune.
Pentru stabilirea diagnosticului problemele comportamentale caracteristice trebuie sa aiba un debut precoce (inainte de varsta de 6 ani) si o durata lunga. Totusi, inainte de varsta intrarii in scoala, hiperactivitatea este greu de recunoscut din cauza limitelor largi ale normalitatii; numai manifestarile extreme trebuie sa fie diagnosticate la copiii prescolari.
- Tulburari ale activitatii si atentiei.
- Tulburare hiperkinetica de conduita.
- Alte tulburari hiperkinetice.
- Tulburare hiperkinetica nespecificata.
2. Tulburari de conduita
Se caracterizeaza printr-un pattern repetitiv si persistent de conduita disociata, agresiva sau sfidatoare. Astfel de comportament, cand are un caracter extern pentru individ, duce la incalcarea asteptarilor sociale corespunzatoare varstei, fiind astfel mai sever decat obraznicia copilului sau 'razvratirea' adolescentului. Actele disociale sau infractiunile nu sunt prin ele insele baza de diagnostic, acesta implicand un pattern persistent (stabil) de comportament.
Tulburarea de conduita limitata la contextul familial include tulburari de conduita ce implica un comportament agresiv si disocial (si nu numai opozant, sfidator sau dezorganizat), limitat in intregime sau aproape in intregime la domiciliu si/sau la interactiunea cu membrii familiei de origine (nucleare) sau din cadrul imediat al locuintei. Tulburarea necesita ca toate criteriile de la F91 sa fie intrunite; chiar relatiile sever perturbate nu sunt prin ele insele suficiente pentru diagnostic. Pot exista furturi din casa, frecvent de bani sau bunuri apartinand unuia sau maximum a doi indivizi. Aceasta se poate insoti de un comportament destructiv deliberat, adeseori centrat pe un anumit membru al familiei, ca de exemplu distrugerea jucariilor si podoabelor, taierea hainelor, distrugerea mobilei sau distrugerea obiectelor pe care persoana respectiva le pretuieste. a) Tulburarile de conduita de tip rau socializat -; sunt tulburari care se valideaza intr-un comportament disocial sau agresiv persistent (raspunzand criteriilor generale citate la F91), comportament care nu se limiteaza la unul opozitional, provocator sau perturbator, ci se asociaza cu o alterare semnificativa si globala a relatiilor cu alti copii.
- Tulburare de conduita limitata la contextul familial.
- Tulburare de conduita nesocializata.
- Tulburare de conduita socializata.
- Tulburare de sfidare, opozitionala.
- Alta tulburare a conduitei.
- Tulburare de conduita nespecificata. b) Tulburarile de conduita de tip socializat -; sunt tulburari ce se manifesta printr-un comportament disocial sau agresiv la copii frecvent bine integrati in grupa lor de varsta.
. Delincventa de grup
. Delincvente comise in grup
. Fuga de la scoala
. Tulburari de conduita de tip 'in grup '
. Furt in grup.(OMS-ICD-10, 1994)
Delncventa juvenila este un termen juridic ce presupune abateri de la normele morale acceptate de o anumita comunitate, pentru o anumita varsta, fiind in dezacord cu legile statului respectiv. In psihiatria adolescentului se efectueaza expertize medico legale tinerilor infractori care au varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani. Comisia de expertiza medico-legala include un psihiatru, psiholog, medic legist. Ea este chemata sa stabileasca daca infractorul este suferind de o boala psihica, daca area discernamantul general, corespunzator unei varste mintale minime de 14 ani si daca discernamantul fapei a fost prezent. In ultima vreme exista urmatoarle tendinte:
. Deplasarea ponderii actelor de delincventa de la grupuri mai mari spre grupuri mai mici de varsta
. Cresterea globala a numarului infractiunilor
. Depasirea limitei ce caracterizeaza un act antisocial comis de un minor numai ca devianta sau predelincventa
. Accentuarea caracterului de gravitate al unor delicte comise de catre adolescenti -; omor, talharie, viol etc.
. Cresterea fenomenului de recidiva in randul unor categorii de adolescenti
. Implicarea tot mai mare a sexului feminin, care s-a constatat ca amplifica mult agresivitatea grupului
. Cresterea marcata a incidentei delictelor sexuale
. Aparitia si inregistrarea unui numar mare de delicte comise sub influenta drogurilor.

SUMAR
Tulburarile de conduita se caracterizeaza printr-un pattern repetitiv si persistent de conduita disociata, agresiva sau sfidatoare. Astfel de comportament, cand are un caracter extern pentru individ, duce la incalcarea asteptarilor sociale corespunzatoare varstei, fiind astfel mai sever decat obraznicia copilului sau 'razvratirea' adolescentului. Actele disociale sau infractiunile nu sunt prin ele insele baza de diagnostic, acesta implicand un pattern persistent (stabil) de comportament.
Delncventa juvenila este un termen juridic ce presupune abateri de la normele morale acceptate de o anumita comunitate, pentru o anumita varsta, fiind in dezacord cu legile statului respectiv. In psihiatria adolescentului se efectueaza expertize medico legale tinerilor infractori care au varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani. Comisia de expertiza medico-legala include un psihiatru, psiholog, medic legist. Ea este chemata sa stabileasca daca infractorul este suferind de o boala psihica, daca area discernamantul general, corespunzator unei varste mintale minime de 14 ani si daca discernamantul fapei a fost prezent.