|
|
|
Memoria este o functie psihica care permite inregistrarea, conservarea si evocarea informatiilor si a experientelor trecutului si a le confrunta cu datele prezentului. Este permanent activa deoarece informatiile primite in orice clipa vin sa intareasca sau sa modifice ansamblul elementelor stocate din copilarie.
Pentru functii normale, sunt necesare cel putin integritatea functionala a mai multor structuri care corespund la functii diverse:
1. formatiunea reticulata activatoare - necesara mentinerii vigilitatii si a atentiei si deci fixarii (memorarii dar si integrarii) si evocarii (rememorarii) amintirii. Rolul e evidentiat in amneziile care urmeaza unei come sau unei crize comitiale;
2. sistemul limbic, in particular circuitul Papez, considerat ca un circuit important al reglarii si expresiei emotionale. In domeniul memoriei, joaca un rol esential in activarea structurilor unde se opereaza stocarea (fixarea) engramelor sau traseelor elementare din ceea ce constituie amintirile. O distrugere bilaterala a uneia din structuri e evidenta in sd. Korsakov;
3. Cortexul - integritatea e necesara mentinerii stocarii informatiei, deci si evocarii lor. Ar fi vorba de un substrat protidic care ar fi suportul de stocare a engramelor elementare de informatie. Memorarea ar fi legata de reorganizarea acestor elemente sub actiunea unor solicitari specifice. Distrugerile difuze duc la pierderea treptata a stocului mnezic, distrugerile mai localizate la deficite mai specializate;
4. Factori care moduleaza activitatea mnezica - in afara oricarei leziuni cerebrale, capacitatea de memorare este supusa unui numar de factori:
nivelul de activare a vigilentei, a atentiei;
motivatia, care opereaza selectiv in functie de interesul pe care informatii de stocat il prezinta pentru organism;
stare afectiva participa la aceasta motivatie (cat si calitatea afectiva a informatiei);
repetarea invatarii, care e un factor de consolidare;
forma si natura informatiei (organizare logica, date verbale, vizuale, cifrate), cu memorizare diferita in functie de individ;
varsta e un factor important, maximum e la 20 de ani, apoi scade lent;
agenti farmacologici (amfetamine) stimuleaza memoria crescand vigilenta.
5. Evocarea si uitarea. Evocarea este un proces activ prin care gandul aduce in constiinta actuala informatia de care are nevoie, fie instantaneu fie din aproape in aproape. Uitarea e si ea un proces activ - o uitare fiziologica, pasiva, in absenta reactivarii, utilizarii sau a valorii afective. Exista si o uitare activa, asemanatoare cu evocarea. Poate fi constienta si voluntara lasand in afara memoriei prezente amanunte fara utilitate imediata sau e un proces involuntar si inconstient, in care rolul afectivitatii e preponderent.
Amnezia de fixare este incapacitatea de a integra informatii noi atunci cand informatiile vechi sunt pastrate. Lacuna de memorizare creste cu timpul, cel putin cat persista tulburarea de fixare - e amnezia zisa anterograda.
Amnezia de evocare este incapacitatea de a rememora o informatie care a fost fixata normal. Poate fi vorba de o distrugere a stocului mnezic (leziune corticala), o simpla incapacitate de memorizare sau uitari selective (de origine afectiva). Se califica drept amnezie retrograda imposibilitatea de a evoca amintiri anterioare debutului bolii.
Amnezia de conservare descrie stergerea definitiva a amintirilor normal fixate; ar fi legata de cele doua de mai sus.
Amnezia retroanterograda este o amnezie mixta, atat de fixare cat si de evocare. Se remarca totusi ca cele mai vechi amintiri sunt conservate cel mai mult (legea lui Ribot).
Amnezia lacunara se refera la o perioada net delimitata de timp. Examenul trebuie sa precizeze daca afectarea se refera la totalitatea functiilor cognitive si simbolice sau doar unele functii sunt afectate - limbaj, gnozii, praxii. Se va aprecia si atitudinea bolnavului fata de simptomele sale.
Se disting patru mari categorii de tulburari:
I.2.1. Amnezii organice tranzitorii
Forma cea mai pura este realizata de ictusul amnezic. Apare brutal, e marcat de o uitare ce este in contrast cu conservarea limbajului si a capacitatii de a efectua gesturile si actele vietii curente, pe care nu le tine minte. Se asociaza o amnezie retrograda pe o perioada de cateva zile inainte de acces si o dificultate in evocarea faptelor mai de demult. Tulburarea dispare in cateva ore lasand o amnezie lacunara pe durata episodului. Etiologie presupus vasculara.
Amnezii posttraumatice, care succed comei, au caracteristici asemanatoare. E vorba de o amnezie anterograda cu uitare - oublis à mesure (incepe cu confuzia mentala postcoma, se prelungeste cateva saptamani sau luni, apoi se estompeaza iar capacitatea de fixare se amelioreaza), apoi o amnezie retrograda pe luni sau ani preTCC dar care scade ca intindere in timp pe masura ce fixarea se amelioreaza, ramane lacuna pentru ore, zile precoma si pe zile sau saptamani dupa coma.
Se pot intalni amnezii tranzitorii in confuziile mentale (indiferent de etiologie - mai frecvent toxica sau metabolica, dupa o criza GM sau in perioada de efectuare a ECT). Dupa ECT, tulburarile de evocare dispar in cateva saptamani dar poate persista o lacuna totala sau partiala pe perioada tratamentului.
I.2.2. Amnezii organice definitive
Realizeaza un sindrom Korsakov prin leziuni ale circuitului limbic sau amnezii mixte, retroanterograde, prin atingere corticala.
Sd. Korsakov - amnezie de fixare cu conservarea memoriei imediate dar uita a mesure orice informatie noua ceea ce duce la o amnezie anterograda, apoi un oarecare grad de deficit retrograd, o anosognozie, o tendinta la fabulatii compensatorii. Adaptarea la situatiile din prezent ramane partial posibila in masura in care aceasta nu cere achizitii noi. Dar eficienta globala, viata sociala, activitatile curente sunt deosebit de afectate. Pe langa alcool, in etiologie sunt frecvente encefalitele intre care cea mai caracteristica este encefalita necrozanta herpetica.
Amneziile mixte cu atingere corticala. Sunt cele mai frecvente si cele mai putin caracteristice in patologia organica. Tulburarile de memorie privesc atat fixarea cat si evocarea si sunt in general asociate altor deficite neurologice in functie de zona afectata.
I.2.3. Amnezii functionale si afective
Survin in afara oricarei leziuni cerebrale si privesc numeroase fenomene:
Fluctuatiile emotionale;
Amneziile selective (elective) - cel mai important in starile nevrotice - amnezii ale copilariei, amnezii lacunare la isterici, disocieri mnezice la isterici, amnezii posttraumatice ca in nevroza de lupta, patologia de catastrofa, agresiuni, dolii;
Amneziile schizofrenilor - au distorsiuni haotice ale memoriei cu diverse uitari (care arata indiferenta sau perplexitatea), modificari ale amintirilor, infiltrate de elaborari imaginare si de constructii delirante, neglijarea privind domenii sau persoane importante din viata lor alaturi de o prolixitate de detalii foarte precise dar putin comprehensibile.
Exaltarea evocarii amintirilor, insotita de accelerarea proceselor de gandire in stari de excitatie. Se mai intalneste la subiecti cu o dezvoltare deosebita a capacitatilor mnezice, selectiva (pentru cifre, litere, cuvinte) si fara o corelare cu inteligenta (vezi oligofreni). Exista si la cei cu inteligenta sclipitoare sau personalitati patologice de tip obsesional sau paranoiac (hipermnezie limitata la investitia particulara a subiectului).
