|
|
|
Problemele psihologiei sportive
Psihologia activitatii sportive, ca ramura a stiintei psihologiei, studiaza procesele intelectuale si educationale ale omului angajat in activitatea fizica si sportiva, comportamentul acestuia, precum si modalitatea de manifestare motrica a sportivului in scopurile profesionale ale specialitatii.
Aceasta ramura a psihologiei abordeaza problemele sale specifice in patru directii: metoda experimentala dirijata, tema de teren dirijata, tema scolara dirijata si conceptele dirijate.
abordarea experimentala dirijata se desfasoara pe baza datelor experimentale ale domeniilor care stau la baza psihologiei activitatii sportive. Datorita unor astfel de cercetari se obtin date asupra timpului de reactie, evaluarea personalitatii ce vor fi raportate la date informative obtinute prin tehnici speciale;
studiul dirijat are o sarcina delimitata si se desfasoara intr-un cadru de referinta determinat: cum se joaca hochei, baschet;
cel de-al treilea tip de studiu, tema scolara dirijata, din punct de vedere al sarcinilor primordiale, este similar cu cea de a doua metoda, cu diferenta ca sarcinile sunt grupate in clase. Se studiaza si se intentioneaza elaborarea unor observatii sau diagnoze asupra unui sector sau domeniu de situatii posibile, de exemplu: jocul cu mingea, jocul in echipa,
in studiul centrat pe un concept exista intentia de a identifica variabilele psihice fundamentale ale comportamentului uman care se aplica in diverse situatii. Aceste concepte fundamentale sunt utilizate pentru a orienta observatiile sportivului de performanta si a spori eficienta diagnozei si prognozei: functia de comunicare, functia de relaxare, motivatia, stari de limita.
Psihologia activitatii sportive se preocupa atat de factorii psihologici care influenteaza participarea si performanta in sport si exercitii fizice, cat si de consecintele psihologice derivate din acestea. Psihologii cerceteaza motivatia, personalitatea, agresivitatea si violenta, conducerea, dinamica echipei, motricitatea si forma psihica, procesele intelectuale si afective, alte dimensiuni ale participarii in activitatea sportiva, menite sa imbunatateasca executia, sa ridice calitatea sportului si a maiestriei antrenamentului.
Psihologia aplicata a sportului se concentreaza asupra identificarii si intelegerii teoriilor psihologice si a tehnicilor ce pot fi aplicate in sport si in exercitii, in vederea imbunatatirii performantei si a cultivarii capacitatilor celor implicati in activitatea fizica. Scopul antrenamentului psihologic este sa invete sa se creeze consecvent tensiunea mentala ideala care impulsioneaza acele calitati fizice ce permit sportivilor sa dea tot ce este mai bun.
Pentru a raspunde obiectului de studiu sunt aduse in prim-planul interesului stiintific o serie de probleme:
Caracteristicile psihologice ale activitatii sportive;
Caracteristicile psihologice ale antrenamentului; cerintele antrenamentului fata de sportiv; contributia antrenamentului la dezvoltarea si educarea psihica a sportivului; aspecte psihologice ale factorilor antrenamentului; P. antrenorului;
Caracteristicile psihologice ale concursurilor sportive; psih. sportivului in concurs; pregatirea psihologica pentru concurs;
Caracteristicile psihologice ale diferitelor sporturi;
Asistenta psihologica a sportivului;
Probleme psiho-sociale ale sportului;
Psihopatologia sportului;
Refacerea psihica a sportivului.
Scopul cercetarii in domeniul personalitatii sportivului este sa gaseasca informatii corecte si credibile despre diferentele individuale in sport si implicatiile acestor diferente in performanta si comportamentul sportiv. in acest sens, discutiile asupra teoriilor generale despre personalitate, cercetarile psihologiei sportive a caracteristicilor personalitatii si ale comportamentului sportiv sunt de mare actualitate.
O explicatie biologica a personalitatii cu credibilitate in psihologia sportiva este teoria constitutionala a lui Sheldon. Sheldon a dezvoltat un sistem foarte cunoscut pentru evaluarea fortei tipului somatic. Tipurile somatice implica evaluarea fizicului unei persoane in functie de cele trei dimensiuni: endomorfa (rotunjime), ectomorfa (liniaritate) si mezomorfa (masculinitate). Sheldon a apreciat ca fiecare dimensiune este asociata cu un set distinct de caracteristici: endomorfia este caracterizata de afectiune, sociabilitate si relaxare; ectomorfia este caracterizata de incordare, introversiune si o preponderenta a tipurilor artistic si intelectual; mezomorful, cu o constructie tipic atletica, are caracteristici de genul agresivitatii, dominanta si indrazneala, asumarea riscurilor.
Una dintre cele mai importante curente de abordare ale personalitatii este clasa teoriilor orientate clinic care include teoriile psihodinamice si teoriile organice. Aceste abordari sunt clase distincte de teorii dar amandoua realizeaza viziuni clinice primare care implica analiza interioara a unui individ.
Cea mai notabila abordare psihodinamica este teoria psihanalitica a lui Freud si a neofreudienilor. Teoria psihanalitica afirma ca rezolutia conflictelor in faza de inceput a vietii reprezinta aspectul fundamental pentru personalitatea adultului In timp ce individul progreseaza de-a lungul treptelor de dezvoltare, Eu-l arbitreaza intre dezvoltarea primara inconstienta a identitatii si valorile, aptitudinile si constiinta Super-Eului.
Teoriile organice, cum ar fi teoria actualizarii Eu-lui proprie lui Maslow, sunt mai optimiste si mai umane decat abordarile freudiene. Dincolo de concentrarea asupra instinctelor si a conflictelor timpurii, teoriile organice concep personalitatea ca fiind format de intregul camp de forte si afirma schimbarea si cresterea ca reprezentand trasaturi centrale. Fata de teoriile psihanalitice, teoriile organice ofera putine predictii testabile despre relatiile in cazul comportamentelor sportive specifice. Chiar daca psihologii care au studiat personalitatea sportivilor au adoptat idei psihodinamice sau organice, aceste abordari, orientate clinic, nu au jucat un rol semnificativ in studiul personalitatii sportive.
Abordarea preferata azi este cea interactionista care apreciaza rolurile interrelationale ale factorilor personalitatii si a celor situationali ca fiind determinanti ai comportamentului. Caracteristici particulare ale personalitatii sunt considerate a fi relevante sub aspectul prezicerii comportamentului in anumite situatii.
Formula R = f (P<->S), exprima abordarea interactionista: orice comportament, cum ar fi comportamentul agresiv intr-un joc de hochei pe ghiata, este in functie de particularitatile personalitatii in relatie cu factori externi: un anume factor, cum ar fi insulta unui adversar, poate provoca un raspuns agresiv la un jucator dar nu la altul intr-o situatie identica, dupa cum nici la acelasi jucator intr-o situatie diferita.
Studierea trasaturilor si a profilurilor sportivilor este una dintre cele mai importante arii abordate in cercetarea sportiva. O serie de cercetari au fost analizate de Mortens care a clasificat problemele personalitatii sportive in trei categorii: conceptuale, metodologice si interpretative.
Problemele conceptuale au legatura cu teoria sau judecatile care fundamenteaza un studiu, cercetarea fiind conceputa pentru a raspunde intrebarilor Importante, pornind de la un cadru teoretic determinant. Cu alte cuvinte, cercetatorul ar trebui, mai intai, sa ia in consideratie comportamentul sportiv si, pe baza teoriilor existente si a rezultatelor empirice, sa determine variabilele personalitatii relevante pentru performanta sportiva.
Probleme metodologice. Odata ce cercetatorul a identificat o problema relevanta, testabila, metodologia cercetarii poate fi asigurata si designul si procedurile trebuie sa asigure ca raspunsul cercetarii sa fie elaborat fara a se introduce variabile confundabile.
Probleme interpretative. Chiar daca un studiu este conceptual si metodologic reusit, cercetatorul trebuie sa fie atent in interpretarea rezultatelor. Cea mai comuna greseala de interpretare este generalizarea pripita. Relatiile gasite la un grup de sportivi nu trebuie generalizate pentru toti participantii din alte activitati sau programe.
Psihologia activitatii sportive o concepem ca o ramura aplicativa a psihologiei, care cerceteaza caracteristicile personalitatii sportivilor, fundamentele psihologice ale invatarii motrice, ale pregatirii generale pentru concurs, asistenta psihologica, orientarea si selectia sportivilor, psihologia grupurilor, psihologia diferitilor sportivi, ca si psihologia si antrenamentul competitiei.
1. Caracteristicile psihologice ale activitatii sportive.
Psihologia aplicata a sportului se concentreaza asupra identificarii si intelegerii teoriilor psihologice si a tehnicilor ce pot fi aplicate in sport si in exercitii, in vederea imbunatatirii performantei si a cultivarii capacitatilor celor implicati in activitatea fizica. Scopul antrenamentului psihologic este sa invete sa se creeze consecvent tensiunea mentala ideala care impulsioneaza acele calitati fizice ce permit sportivilor sa dea tot ce este mai bun.
Psihologia activitatii sportive o concepem ca o ramura aplicativa a psihologiei, care cerceteaza caracteristicile personalitatii sportivilor, fundamentele psihologice ale invatarii motrice, ale pregatirii generale pentru concurs, asistenta psihologica, orientarea si selectia sportivilor, psihologia grupurilor, psihologia diferitilor sportivi, ca si psihologia si antrenamentul competitiei.
