HENRY MAC MURRAY

Tot printre neo- freudieni se inscrie si Henry Mac Murray ( 1893- 1988), cel care, impreuna cu Cristiana Morgan, a elaborat cunoscutul T.A.T. ( Test de Aperceptie Tematica). Originaliatea lui consta mai ales in elaborarea unei liste a trebuintelor umane si sintetizarea principiilor de baza ale personologiei.

Aceste principii sunt:

*Procesele psihice depind de procesele fiziologice (" fara creier nu exista personalitate"); atunci cand ceva se modifica in fiziologia creierului se modifica si personaliatea [ un drog sau un accident vascular altereaza personalitatea, spre exemplu];

*Modificarea tensiunii psihice este forta motivationala primordiala [ idee care amendeaza conceptul clasic de reducere a tensiunii psihice];

*Personaliatea se dezvolta in timp sub influenta tuturor evenimentelor vietii;

*Fiecare personalitate este unica, desi contine elemente comune cu ale altor oameni.

*Nevoile ( trebuintele) umane explica motivarea si directionarea comportamen tului; ele au o baza fiziologica si prin starea de tensiune pe care o genereaza directioneaza procesele intelectuale si abilitatile perceptive ale subiectului; sursa lor poate fi procesele interne ale organismului sau evenimente din mediul extern. Indiferent de origine, trebuintele cresc nivelul de activism si determina organismul sa le reduca prin satisfacerea lor.

Lista trebuintelor ( nevoilor ) umane majore:

Dominanta- nevoia de a controla mediul, de a-i influenta si controla pe ceilalti prin sugestie, seductie, persuasiune sau comanda;

Deferenta- nevoia de a admira sau sustine o pesoana considerata superioara ( a pretui, a onora, a elogia, a respecta);

Autonomia- nevoia de a rezista constrangerilor, de a fi liber si independent, de aevita conventiile si dominatia altora;

Agrsivitatea- nevoia de a depasi opozitia celorlalti; nevoia de lupta si de revansa; de a se opune prin forta, de a pedepsi, de a deprecia, umili, ridiculiza;

Supunerea- nevoia de a se lasa dominat in mod pasiv de forte externe, de a admite propria inferioritate, cautarea si satisfactia obtinuta din durere, pedeapsa, boala, nesansa;

Realizarea- nevoia de valorizare prin sarcini dificile, prin depasirea de obstacole si rivalizare cu ceilalti; adica a stapani, manipula, organiza persoane, idei, obiecte;

Stimularea- nevoia de a cauta si obtine satisfactii prin impresii senzoriale;

Exhibitionismul ( nevoia de a iesi in evidenta)- a fi vazut, auzit, de a fascina, soca, amuza;

Nevoia de joc ( ludica)- de a face ceva fara un scop anume ; a rade, a glumi, a dansa, a frecventa petreceri si locuri;

Afilierea- nevoia de a fi aproape, de coopera cu alte persoane cu care seamana sau il agreeaza; de obtine afectiunea, de a adera si a fi fidel, loial cuiva;

Respingerea- nevoia de exclude, a rejecta sau a ramane indiferent fata de persoane considerate inferioare sau apreciate negativ;

Nevoia de suport- de a fi gratificat, ajutat, sustinut, iertat, consolat, incurajat;

Nevoia de nursuranta ( nursa= bona, doica)- de a ajuta persoane slabe, bolnave, lovite de viata; de a gratifica persoane neajutorate;

Evitarea inferioritatii- nevoia de a iesi din situatii jenante, ridicole si de a evita esecul;

Nevoia de aparare a Ego-ului- autoaparare de critici, atacuri, blamare; a justifica o actiune gresita, un esec, o umilinta;

Nevoia de contracarare- trimite la repararea unui esec prin contraactiune si revansa, de a reprima teama, a mentine autorespectul si mandria;

Nevoia de evitare a durerii- luarea masurilor de precautie, de preintamtinare a pericolului;

Nevoia de ordine- a pune in ordine lucrurile, a fi in echilibru;

Nevoia de intelegere- interesul pentru probleme teoretice, nevoia de a analiza si generaliza evenimentele;

Nevoia sexuala- de a initia si mentine o legatura, o relatie erotica.

Murray precizeaza ca nu este obligatoriu ca toate trebuintele de baza sa se manifeste la o singura persoana sau toate sa fie permenent activate. Ele se diferentiaza prin urgenta sau insistenta, pot fi complementare, pot fi trecute in susidiar, pot avea o tema comuna si sa poarte acelasi vector comportamental etc.

O alta tema abordata este cea a stadiilor evolutiei personalitatii. Ca si Freud, apreciaza rolul decisiv al experintelor din copilaria timpurie si al evenimentelor traite atunci. Fiecare din cele cinci stadii ale copilariei este caracterizat de o anumita traire a placerii, care in mod inevitabil este stopata de cerintele societatii. Impresiile din fiecare stadiu al copilariei directioneza din inconstient evolutia viitoare a adultului. Nimic nu este anormal decat daca subiectul ramane fixat la un anumit stadiu; atunci personalitatea devine incapabila de flexibilitate si spontanietate, Ego-ul si Supraego-ul sunt influentate de aceasta fixare.

Fiecare stadiu al copilariei, chiar din viata intrauterina, poate deveni un complex.

1.Pantecele mamei care asigura o existenta sigura, linistita, calda- complex de claustrare;

1.     suptul genereaza satisfactie- complex oral;

2.     satisfactia defecarii- complex anal;

3.     urinarea genereaza satisfactie- complex uretral;

4.     satisfactii genitale- complex de castrare.

Complexul de claustrare se converteste in dorinta adultului  de spatii mici, calde, intunecoase, sigure. Adultul poate manifesta tendinta de a fi "acasa", de a ramane in pat, acoperit, dimineata, sa se izoleze pe o insula sau intr-o mamastire= complexul de claustrare simplu; sau, dimpotriva, sa nege acest spatiu ca fiind insecurizant, sufocant si sa tinda spre spatii deschise, libere pentru a elimina teama de a se sufoca= complexul de regresie.

Complexul oral are trei variante: oral pasiv- cu tendinta pasiva de a fi sustinut si protejat; comprtament preferential pentru supt, mancat, baut, sarutat; nevoie de afectiune, de protectie si dragoste; oral agresiv- muscat, rupt, scuipat, tipat, ceea ce la varsta adulta devine preferinta pentru ironie si sarcasm; oral de rejectie- vomitat, teama de contaminare orala ( de exemplu, sarut!), evitarea dependentei de altii.

Complexul anal poate fi de genul rejectie- interes pentru materialele ce se aseamana cu fecalele ( lut, plastilina, noroi); umor scatologic, aruncat lucruri, preocuparea pentru arme de foc si explozibile; adultul este permanent muradar si dezorganizat - sau de genul retentie- adult curat, ordonat, exact, pasionat de a pastra, a colectiona, a acumula.

Complexul uretral- convertit la adult in ambitie excesiva, iubire de sine; idealuri inalte distruse de realitate. Se mai numeste si complexul Icar.

Complexul de castrare- nu este decat " fantezia de a avea penisul taiat", rezulta din fricile de pedepsele parintilor pentru comportamentul de masturbare.

Concluzie: H. Murray, desi puternic marcat de S. Freud, admite ca persoana este partial marcat de nevoi biologice si de mediu, admite un anume grad de libertate a vointei; scopul existentei nu il reprezinta anularea starilor de tensiune, ci satisfactia izvorata din reducerea tensiunii; complexele copilariei marcheza viata individului, dar personalitatea este determinata si de prezent, precum si de aspiratiile spre viitor, iar omul are capacitatea de a se dezvolta permanent

ANALIZA TRANZACTIONALA (A.T)sau PSIHANALIZA REACTUALIZATA SI UMANIZATA

Opera si practica de pionerat a psihiatrului psihanalist american Eric Berne(1910- 1970) , desi marcata de mecanicismul freudist, este deosebit de actuala. Ofera simultan o teorie a personalitatii, o teorie a comunicarii si o premisa a psihoterapiei."scurte". Fondatorul A.T.a murit in 1970 si a apucat sa vada cu ochii sai impactul extraordinar al operei sale- in SUA, Germania, Franta sau Canada exista clinici unde nevrozele si psihozele se vindeca prin tenicile analizei tranzactionale. In intreaga lume exista asociatii si federatii nationale, AT patrunde in marketing, in comunicare, in pedagogie, in vanzari si negocierea afacerilor.

In primul rand, AT este o teorie a personalitatii, dezvolta si creaza concepte noi si ne ajuta sa intelegem ce si cum sunt oamenii, sub aspectul structurilor de personalitate si reactiilor comportamentale. Apoi AT este o teorie a comunicarii umane, pe baza ei se se creeaza tehnici si instrumente care pot ameliora comunicarea intra si interumane, se rezolva conflicte se armonizeaza relatiile din interiorul organizatiilor. Este simultan si o teorie a psihopatologiei umane, genereaza psihoterapii prin care sunt corectate tare psihice, psihosomatice si comportamentale, se amelioreaza capacitatea de integrare in grup, ca si instrumente de marketing si managementul resurselor umane.

Filosofia AT este optimista si generoasa, explica omul, viata, schimbarile intra si interumane, capacitatea noastra de a ne modela propriul destin. Postulatul sau fundamental este acela ca NOI doi, TU si EU, avem valoare intrinseca, suntem importanti si demni ca TOATE fiintele umane. Oamenii normali, cu rare exceptii ( cei cu grave leziuni cerebrale), au capacitatea de a gandi, sunt liberi si au in maini propriul destin, care poate fi reconstruit prin vointa si actiune.

Conceptele cheie: starile Eului( Parinte, Adult, Copil), egograma, tranzactia, stroke-ul, pozitiile de viata, simbioza, pasivitatea si necunoasterea, sentimentul dominant, scenariile de viata, injonctiunile, permisiunile si prescriptiile parentale etc.

STARILE EULUI

O stare a Eului - dupa E. Berne-este un ansamblu coerent de sentimente, ganduri si comportamente, care devine maniera noastra concreta de a exprima un anumit aspect al personalitatii noastre, intr-un moment dat, intr-un context dat. Personalitatea umana este structurata pe trei niveluri si trei stari fundamentale ale eului ( ego-ului): Parinte, Adult, Copil ( PAC)

Modelul PAC evoca structurile descrise de psihanaliza- Id, Ego, Superego ( Sine, Eu, Supraeu)- dar opereaza cu concepte " direct oservabile", nu cu constructii ipotetice, plasate in infraconstient.

Astfel, in fiecare fiinta umana normala, in orice moment subzista un parinte, un adult si un copil. O personalitate normala si completa trece periodic, indiferent de varsta, prin fiecare dintre cele trei stari ale eului sau- trecere care aduce modifica semnificative si observabile in modul de a sinti, a gandi si a se comprta. O stare sau alta poate fi predominanta, adecvata sau indecvata la o persoana sau alta, fapt ce influenteaza puternic succesul sau esecul, maniera sa de a-si rezolva problemele si a- si construi viata.

Modelul structurii personalitatii [ trei niveluri si trei stari fundamentale ale Eului]

1.     Starea parentala- ( P)- activeaza normele morale, valorile si sistemul de atitudini si credinte; ne aflam in starea de parinte cand gandim, sintim si ne comportam intr-o maniera copiata dupa unul din parinti sau o alta figura parentala ( profesor, preot, unchi, frate mai mare, erou literar, vedeta, sef sau alta persoana) ce a intervenit decisiv in educatia si formarea noastra; acum " auzim " vocile care ne spun ce avem de facut. Se activeza, cel putin, in relatiile cu proprii copii sau cu cei pe care ii asemanam lor intr-un moment lor. Parintele domina, critica, judeca, ordona, sanctioneaza, ingrijeste, hraneste, orienteaza, mangaie, respectand principii morale, valori culturale si norme sociale. De remarcat ca nu este vorba de sensul biologic al cuvantului parinte, ci de atitudini si comportamente parentale independente de varsta,  neconstientizte totdeauna.

Cum ne recunoastem ca fiind in starea P?

Atunci cand prioritar simtim, gandim si ne comportam responsabil sau raspunzatori fata de cineva . In raport cu ceilalti, starea eului- Parinte poate fi de doua feluri distincte: Parinte Normativ ( sau Critic)[ PN] si Parinte Grijuliu[PG]. PN foloseste cuvinte precum : "trebuie", "este necesar", "totdeauna", " niciodata" etc.- adica un "vocabular al normei", care sugereaza autoritate, indignare, manie si fermitate si un comportament in consecinta- strangem pumnul, dam din mana, incretim fruntea, nu admitem replici. Pe alt nivel de detaliere, s-ar putea face si distinctia intre PN pozitiv si PN negativ.

Parintele Grijuliu ( Afectiv) suntem cand ocrotim, sustinem, suntem atenti cu ceilalti, adica- incurajam, ingrijim, mangaiem sau compatimim. Preotii, educatorii, asistentii sociali, medicii pot avea cu precadere un comportament de acest tip. Vocea este calda, privirea este blanda si protectoare, tonul este tandru si compatimitor. Se poate vorbi totusi si de un PG negativ si un PG pozitiv.Primul exagereaza cu " grja fata de altii"si de cele mai multe ori " aduce peste, desi trebuie sa-i inveti si pe celalti si sa pescuiasca"!

2.     Starea de adult - (A)- este cea in care gandesc si ma comport, prin raportare directa la ceea ce este in jurul meu, acum si aici; observ atent, rationez rece, lucid, gasesc solutii, fara a fi afectat de emotie. Adultul este logosul, sediul gandirii verbale, al ratiunii, al dimensiunii cerebrale. Comunicarea in aceasta stare se bazeaza pe contactul real, pe interogatii, parafraze si reformulari de genul : " Daca am inteles bine, atunci.". Adultul relativizeaza si problematizeaza in termeni precum : "Gandeam ca.",  "Bine, dar ". " Probabil" etc. Daca Parintele era autoritar, Adultul este ferm, dar flexibil. Este atent, prezent si cauta contactul cu privirea al partenrului de comunicare. Vrea si actioneaza in raport cu locul si faptele percepute " la rece".

3.     Starea de copil- ( C)- exista in fiecare om normal, indiferent de varsta, atunci cand simt, gandeste si se comporta ca in copilaria timpurie. Copilul din noi, nu numai ca nu ne paraseste niciodata, dar este rezerva de energie vitala, emotie, sentiment si creativitate. AT face distinctie intre trei forme de manifestare ale eului Copil : Copilul Liber, Copilul Adaptat Obedient si Copilul Adaptat Rebel.

Copilul Liber ( Spontan)- CL- este starea eului necenzurat de nici o norma parentala sau rigoare adulta; este liber, spontan, sincer, direct, entuziast, intuitiv, empatic. El se bucura, se intristeaza, se teme sau se manie spontan, fara inhibitii sau temeri.

Copilul Adaptat Obedient- CAO- este starea eului supus pentru a intra in gratiile celor mari; scopul sau este obtinerea bunavointei. Nu plange, nu se infurie, nu se intristeaza pentru a nu supara parintii sau sefii. Se justifica, este timid, roseste des, iar relatiile sale interumane sunt marcate de respect excesiv, fapt ce genereaza raporturi de inferioritate. Se salveaza in anonimat prin respetarea normelor, oportunism si scropulozitate.

Copilul Adaptat Rebel- CR- este socant, trasnit, obraznic, face orice pentru a iesi din anonimat. Acuza, se infurie, refuza orice influenta sau interdictie. Se exprima explicit sau implicit utilizand sintagme de genul : " Voi nu aveti dreptul sa.". Copilul autist ar putea fi considerat o forma de rebel pur, care interzice orice contact cu ceilalalti si ramane cantonat in propriul univers. Pe o noua treapt de analiza, se poate distinge intre Copilul Adptat pozitiv( OK) si Copilul Adaptat negativ ( non- OK), respectiv, intre Copilul Liber pozitiv si Copilul Liber negativ.

DIAGRAMA STRUCTURALA A PERSONALITATII

SCHIMBAREA STARILOR EULUI - exemplificare

Maine trebuie sa fiu intervievat de un anajator ( stiu ca acesta va fi insotit de " seful personalui", de un psiholog si, probalil, de o sectertara), de acest interviu depinde " soarta" mea. In seara ce precede momentul decisiv, incoltit de emotii, ma intreb: Voi fi capabil sa- mi stapanesc emotiile? Ce ma vor intreba? Cand voi mai intalni o asemenea ocazie? Voi fi suficient de atent? Ce pozitie sa adopt? Retraiesc spaimele copilariei, cand nejutorat si speriat trebuia sa spun o poezie la serbarea scolara de sfarsit de an scolar. Memorasem poezia destul de usor, dar toata lumea imi da sfaturi- invatatoarea- " nu mai fi speriat": tata- "ba, sa vorbesti tare", mama- "vezi, sa nu mai rosesti"; bunicu'- " cel mai bine ar fi sa nu ."; bunica- " sa nu mananci inghetata". Adorm greu, maine va fi " ziua cea mare". A doua zi , si altii, unii, mai detasati sau alti mai speriati ca mine, asteapa acelasi examen. [Pana la intrarea la interviu am fost in starea eului Copil]. Intru. Incerc sa fiu calm si sa realizez " captatio benevolente". Rasund calm, " ma prind" cand ghicesc "capcane", chiar incerc sa glumesc ; simt ca " totul merge bine" si ,oricum, " nu va fi sfarsitul lumii". [La interviu- probabil- am fost in starea eului Adult]. Ies. Spun catre cei ce asteapta la intrare : " nu fiti speriati , oricum, cine treuia sa fie angajat, a primit deja postul! [ Starerea eului Parinte].

PATOLOGIA SI PATOLOGIZAREA STARILOR EULUI

Un individ normal manifesta un anumit echilibru intre perioadele de activare ale diferitelor stari ale eului. Respectiv, situarea intr-o stare, gradul sau de activare, depinde de energia psihica alocata - si se numeste in AT- Egograma. In raport cu circumstantele si cu starea eului, energia psihica tinde sa se stabilizeze intr-o anumita stare. Disfunctionaltatea si patologia se instaleaza cand se produce ocluzarea si contaminarea.

Ocluzarea survine in situatia cand una sau doua dintre cele trei stari ale eului sunt reprimate si / sau impidicate sa se manifeste efectiv. Atunci , individul va fi cantonat in numai in celelalte doua stari disponibile si se va manifesta ca o personalitate incompleta. Cel mai frecvant, oamenii se iau " prea in serios" si nu mai reusesc, partial sau total, sa traiasca starea eului Copil. In cosecinta, nu mai pot fi liberi, spontani si creativi, visatori si emotionati. Sunt reci, prea seriosi si autoritari, tind sa fie prizonierii normelor, logicii reci si autoritarismului. Este posibila si ocluzarea altor stari. Ocluzarea poate fi , la limita, lipsa de respect pentru norme, valori si traditii ( atunci este ocluzata satrea Parintelui), sau lipsa de responsalitate ( anulata starea eului Adult). Handicapatului mintal ii lipseste starea de Adult si, in consecinta, este lipsit, practic, de autonomie. Atunci cand functioneaza doar stare de Parinte avem de a face cu subiectii paranoizi, fixisti, predicatori fanatici si orbi. Cauta permanent pacate si pacatosi pe care sa- i aduca pe calea cea buna!!

Contaminarea se refera la situatiile in care satrea de Adult nu poate fi niciodata pura si autonoma, ci un amestec in diferite proportii cu celelalte stari ale eului. Tipice sunt trei forme de contaminare :

contaminarea Adultului prin Parinte ( A & P);

contaminarea Adultului prin Copil ( A & C);

dubla contaminare a Adultului prin Parinte si prin Copil ( A & P & C).

Prima forma de contaminare o recunoastem dupa judecati fixiste de pervertite in prejudecati de genul : " Tinerii din ziua de azi nu mai sunt destoinici ca altadata" etc. A doua forma de contaminare provoaca judecati de genul " Daca nu mai gandesc, va veni cineva sa ma ajute". Acestia asteapta un miracol, o zana buna sau se ascund dupa deget.

A treia forma, cea de dubla contaminare a Adultului este cea mai grava : amestecul A & P & C devine exploziv, halucinant- delirant, iluzoiu si utopic. Extremisti, nationalistii si marii cuceritori ai lumii- Timur Lenk sau Gingis- Han, Stalin sau Hitler etc. pot fi exemple bune.

SEMNELE DE RECUNOASTERE sau GOANA DUPA STROKES

Nevoia de a fi recunoscut de ceilalti, de a primi un semn de iubire sau, macar, de ura este devastatoare penrtu om.E.Berne spunea ca cineva caruia nimeni nu- i spune "Buna ziua ", nu este vazut si nu este auzit este " anulat" din punct de vedere social si psihologic. Orice este mai mult si mai bun decat izolarea. Iubirea si ura sunt ambele opuse indiferentei. Daca nevoia de contacte fizice nu este satisfacuta, atunci "pesonalitatea se pierde, slabeste precum corpul supus infometarii". Studii -facute in orfelinate, in care copii sunt privati de mangaieri, atingeri si vorbe bune -au demonstrat o drastica scadere a imunitatii si cotractarea rapida a unor boli grave. De altfel, se stia mai de mult despre influienta depreciativa a privarii senzoriale asupra psihicului. Neurulogii au demonstrat ca formatiunile reticulate din creierul uman nu pot fi activate in lipsa unei simulari senzoriale, iar sanatatea fizica si mentala este dependenta de stimuli verbali si sociali.

Cand doi oameni comunica, ei nu-si transmit doar informatii, ci si energie psihica, afecte, emotii si sentimente. Fie ca se alinta sau se injura, se iubesc sau se urasc, ei comunica, adica pun ceva in comun si se stimuleaza reciproc. Aceste semne de recunoastere sunt stimulii psihici care dau oamenilor sentimentul ca ei exista, unul pentru celalalt. Dr. E. Berne a dat acestor simuli denumirea de " strokes"; este foarte potrivita, pentru ca in lb. engleza acest cuvat inseamna si mangaiere si lovitura, in acelasi timp. In consecinta, orice manifestare prin care fiintele umane isi recunosc existenta si isi acorda o valoare, pozitiva sau negativa: o privire, o mangaiere, o atingere, o vorba, un cadou, un compliment., dar si ogrimasa, o critica dura, o injuratura, o palma- constituie un stroke, un indiciu de recunoastere sau valorizare. Viata omului este o goana dupa strokes.

Starea normala a fiintei umane este comunicarea, iar stroke-ul este mai mult decat ce se intelege prin mesaj- este transfer de energie si caldura umana, dincolo de cuvinte si tacere se ajunge la indiferenta, la anularea starii normale a omului. Privarea sau penuria de stimuli poate avea consecinte grave sub raport psihosomatic. Un bolnav sau un batran, de care nimeni nu se mai intereseaza, nu-l ia in seama, de regula " moare" psihic, apoi fizic!

ANALIZA TRANZACTIONALA

In opinia lui Berne, tranzactia este unitatea de baza a relatiilor umane; adica schimburile de strokes. Pentru a-si mentine echilibrul fizic si mentel, oamenii au nevoie sa primeasca si sa transmita strokes, sa faca tranzactii, adica sa schimbe stimuli.

Analiza distincta a fiecarei tranzactii, dintr-un sir oricat de lung, se numeste analiza tranzactionala. Cand doi oamenii se afla impreuna, avem de-a face cu sase stari ale eului ( vezi structura personalitatii). Cum am vazut, starile eului difera atat intre ele, cat si de la o persoana la alta. O relatie interumana reprezinta un lant de tranzactii, in care starile eului se succed sau se atrag ca polii unui magnet, functie de starea eului la care este " bransat" fiecare din cei doi interlocutori. Putem distinge cel putin cateva tranzactii uzuale : simpla, paralela, incrucisata , unghiulara si dubla.

a.     Tranzatia simpla

Exemplu: noi doi, tu si eu, nu ne cunoastem, dar ne intalnim intamplator intr-un vagon de tren. Intru si spun: " Buna ziua!". Intorci privirea spre mine si raspunzi : " Buna ziua!"

Am realizat o tranzactie simpla: un partener ( eu) propune o anumita forma de comunicare, iar celalalt raspunde. Mesajul de deschidere se numeste stimul, iar reactia partenerului se numeste raspuns. De aici rezulta formula tranzactiei :

Tranzactie= un stimul tranzactional + un raspuns tranzactional

[ Avem aici si motiv pentru care E. Berne a spus ca tranzactia este " unitatea de baza a discursului social"]

Comunicarea umana ia intotdeauna forma unui lant de tranzactii.

b.     Tranzatia paralela

Exemlificare: tranzactie de tip AA ( Adult- Adult)- o relatie directa, constienta, o tranzactie precisa intre mine si vanzator

Cuvintele si indicii corporali ( minica, privirea, gesturile) confirma ca ambii parteneri se afla in starea eului A- A ( Adult- Adult). Sagetile indica directia schimbului de masaje. In limbaj AT, aceste sageti se numesc vectori tranzactionali. Litera S simbolizeaza stimulul, iar litera R este raspunsul. Ambii vectori pleaca din starea A, atat la cumparator cat si la vanzator. In consecinta, tranzactia se numeste paralela sau comlementara [ vectorii sunt paraleli de la (A) la (A); starea eului vizat de vectorul stimul ( S ) este si cea care pleaca din vectorul raspuns.

Daca eu ( cumparatorul) intreb de ca pretul este atat de mare, este posibil ca vanzatorul sa treaca rapid la stare Parinte si, adresandu-se starii mele Copil, sa insiruie o multime de motive si performante justificative [ ca si cum m-ar certa sau m-ar incata cu aceste evidente]

Exemplificarea tranzactiei (P)- © :

Tranzactia care s-a prodis este tot una paralela. Vectorul stimul (S) pleaca din starea Parinte la starea Copil, iar vectocul raspuns ® din starea Copil catre cea de Parinte. O tranzactie paralela sau complementara are in ea ceva previzibil si acceptat de ambii parteneri.

De aici rezulta si prima regula a comunicarii : cat timp tranzactiile raman paralele ( complementare), comunicarea poate continua nestingheri indefini de mult.

c.      Tranzactia incrucisata

In acelasi context, eu ( cumparatorul) raspund la argumentatie ( stimul ) cu mesajul : "Atunci,sa- l lasam numai pe Mutu s-o poarte (cravata) si sa cautam una mai " serioasa!"

Nu este raspunsul Copil asteptat de vanzator. Este un rasuns Adult, care poate creia deruta si disconfort vanzatorului.

Ilustrarea tranzactiei :

Avem acum o tranzactie incrucisata. De ce?  Vectorii tranzactionali nu raman paraleli, iar starea eului vizata de stimul ( spre eul Copil) nu este si aceea din care pleaca raspunsul

( starea eului Adult). "Incrucisat" este cel mai nimerit cuvant care descrie, destul de bine, ceea ce resimte partenerul unei astfel de tranzactii. Partenerul care face acest lucru devine imprevizibil si incomod, comunicarea se intrerupe. Pentru a continua, trebuie ca unul dintre parteneri sau ambii, sa - si schimbe starea eului.

A doua regula a comunicarii: cand o tranzactie debuteaza sau devine incrucisata, comunicarea nu este posibila, ceea ce impune cu necesitate ca unul sau ambii parteneri sa- si schimbe starea eului, pentru ca sa se produca restaurarea comunicarii fluente, complementare.

Matematic analizand, sunt posibile 72 de tranzactii incrucisate si numai 9 tranzactii paralele ( complementare)

4.     Tranzactia ascunsa ( dubla) sau despre nivelul psihologic al comunicarii

Cele mai multe tranzactii nu se dezvolta pe un singur nivel, cel declarat, deschis ( verbal), numit si nivel aparent sau social. De cele mai multe ori sunt totale, complete- adica un mesaj (social) este acompaniat de un altul, care este secret, ascuns la un nivel psihologic ( de regula, non- verbal sau paraverbal). In aproape toate comunicarile sunt utilizate toate resursele - verbale si non-verbale, aparente si ascunse, constiente si inconstiente. Comunicam cum suntem la un moment dat! Atunci cand unuldintre parteneri lanseaza simultan doua masaje, unul aparent si altul ascuns, avem de-a face cu o tranzactie dubla. Mesajul aparente este transmis la nivel social, sub forma ( cel mai adesea) verbala si este de tipul AA. Mesajul ascuns este transmis la nivel psihologic si, de regula, este un vector tip PC sau CP.

Exemplificari de tranzactii ascunse ( duble), in care este important nivelul si mesajul ascuns ( psihologic):

Si in acest caz tranzactia de comunicare continua: cumparatorul nu sesizeaza ca vanzatorul, in fapt, nu utilizeaza starea eului A catre sarea eului A, ci starea P spre starea C, a Copilului intuitit din potentialul cumparator. Tranzactia a continuat pentru ca este paralela sau complementara.

Cand s-ar intrerupe? Atunci cand ar deveni o tranzactie unghiulara.

Exemplificare - tranzactie unghiulara: un alt client, sa-i spunem 2 , nu cade in capcana orgoliului vizata de mesajul ascuns al vanzatorului ( AC) ; refuza starea eului Copil, ramane in starea Adult ( A) si tranzactia propusa PC devine PA, mesajul secret al vanzatorului a ricosat, iar negocierea a lua alt curs pentru ca "paralela" (vizata de vanzator) nu s-a realizat, measjul a ricosat de la al doilea client cel ce nu era in starea C , ci a ramas in starea A.

Un exemplu de tranzitie ascunsa utilizat de fondatorul teoriei si practicii AT (dr.Eric Berne) . Un dialog intre doi studenti ( El & Ea) in sesiune:

El : Sunt singur in camera. La noapte poti sa vi sa invatam impreuna.

Ea : Ce idee .buna. Sper ca ai toate cursurile profului.

La nivel social ( aparent ), este o tranzactie de tip AA- AA. La nivel psihologic pare mai mult o propunere " indecenta", cu voalate conotatii sexuale, adica de tip CC- CC. Asa cum si este in mod real!

Matematic sunt posibile 81 x 81 de tranzactii duble. Daca scadem pe cele 81 de tranzactii paralele si incrucisate, tot mai raman 6480 !!

Observatie 1 ( a treia regula a comunicarii) : Atunci cand cineva lanseaza un stimul tranzactional, nu poate sa- si oblige partenerul sa mearga intr-o stare a eului. Poate, insa, sa-i induca un raspuns pornind de la acea stare a eului.

Observatie 2 : Daca vrem sa intelegem un comportament, trebuie sa investigam nivelul psihologic ( ascuns) al comunicarii si nu doar cel social, verbal ( aparent).

Observatie 3: Nu da prea multa atentie cuvintelor. Orice mesaj social este insotit si de unul non-verbal. Deci, fi atent la : intonatie, timbru, fizionomie, mimica, gestica, ritmul respiratiei, puls, dilatarea pupilelor, gradul de transpiratie etc.

Optiuni tranzactionale. Cum facem sa alegem un curs sau altul al tranzactiei?

O tranzactie nu este, in sine, buna sau rea. Este, doar, oportuna sau nu. Mentinem cursul fluent, armonios si previzibil cand obtinem si mentinem la nivel psihologic o tranzactie paralela. O intentie contrara, cand comunicarea este incomoda sau dezagreabila, treuie sa vizam incrucisarea tranzactiilor. Fie ca este vorba de seful nostru sau de sotie, trebuie sa determinam partenerul sa-si parasesca starea eului actualizata la un moment dat, fie cu intentia noastra ( controlata) sa iesim noi din starea eului inadecvata. Stephen Karpman a identificat patru conditii ce trebuie indeplinite pentru ca aceasta strategie sa functioneze:

una din doua sau amandoua starile eului trebuie efectiv schimbate;

tranzactia trebuie incrucisata;

subiectul conversatiei trebuie schimbat si

subiectul precedent trebuie abandonat.

Primele doua sunt considerate, urmatoarele sunt optionale, recomandabile.

NEVOI UMANE LA CARE RASPUNDE STRUCTURAREA TIMPULUI

Trei categorii de nevoi umane (evidentiaza Berne) raspund dorintei de restructurarea timpului : 1] nevoia de stimuli si senzatii; 2) nevoia de a fi recunoscuti social ; 3) nevoia de structura si ordine.

Nevoia de senzatii este satisfacuta de stimuli de orice natura.

Nevoia de a fi recunoscuti este satisfacuta de alte fiinte umane si, uneori, de animale [ cainele sau pisica singuraticului].

Nevoia de structura si de ordine este satisfacuta de organizarea de orice natura[ de obicei, prin institutii si organisme sociale, inclusiv prin organizarea limbajului si a discursului social]. Sintetizand si simplificand Berne reduce structurile tipice ale timpului de comunicare la numai sase.

1. Izolarea- stare limita in care oamenii nu comunica interpersonal; se retrag temporar sau definitiv in propria "carapace". Este normala o retragere temporara din fata celorlalti din nevoia de odihna sau relaxare emotionala. Este " normala" la paranoici sau sociopati. Dar solitudinea sau singuratatea ne indica o nevoie " anormala" de autostima, de auto-valorizare si falsa independeta. "Interdependenta este o valoare mai mare decat independenta" ( A. Maslow, fondatorul " psihologiei umaniste").

2. Ritualul- este acel mod de structurare a timpului in care partenerii de comunicare fac primele manevre vagi de comunicare. Nu-i momentul..nu-i timpul..nu-i locul pentru o comunicare mai intensa, mai autentica. In consecinta inlocuiesc comunicarea cu ritualul [clisee verbale, gesturi conventionale, intrebari impersonale etc.]. Un ritual este si dansul care, de regula poarta semnificatii afective si ofera stimuli de mare intensitate.

3. Recreerea- este genul de conversatie prin care partenerii de comunicatie nu-si transmit emotii ci, mai curand, informatii neutre, impersonale. Ofera sentimentul apartenentei la grup; uneori si senzatia de neimplinire si irosire a unor posibile relatii mai intense, mai profunde..

4.Jocul psihologic- [ in jur de 50 au fost descrise de E. Berne]- consta dintr-o serie de tranzactii ascunse, greu de descifrat in care interlocutorii " joaca"inconstient un rol social. Cele mai jucate roluri sut cele de Persecutor, Victima si Salvator. Se satisface inconstient nevoia de strokes. Exemplu de joc psihologic. In padure, un amic (Persecutorul) spune celuilat pe care il stie ca se teme ( Victima) :"Pe aici, am auzit ca umbla o ursoaica cu pui. Este posibil sa nu o intalnim.". In esenta, se satisface inconstient o nevoie de stroke. La joc poate participa si un Salvator. Pesecutorul se acroseaza de o slabiciune a Victimei ( frica, lacomie, irascibilitate, minciuna), pe care o exploateaza, Salvatorul incerca sa fie eroul si toata lumea isi satisface nevoia de strokes.

5.  Munca ( activitatea)- maniera de structurare a timpului si nivelului comunicarii pe care se situeaza oamenii cand colaboreaza cu o finalitate unica. Atunci ei si comunica, pun in " comun" idei, sentimente, ganduri . De obicei, in munca oamenii se cunosc prin fapte.

6.Intimitatea ( Proximitatea)- este starea autentica de comunicare; adica, este sincera, profunda, fara ascunzisuri. Aici partenerii au mai curand trairi, emotii si sentimente comune, decat gaduri si idei. Se fac confidente, se dezvaluie secrete si ganduri ascunse si oamenii, mai ales, SE ACCEPTA asa cum sunt !Intimitatea este puntea de acces spre infraconsientul individual, calea de exorcizare, catharsis, de eliberare de angoasa, de psihoza sau de nevroza. Teama ca vom fi respinsi si izolati este dusmanul cel mai nemilos. Dar, sa nu uitam : "nimeni nu poate iubi o masca" ( Cecil Osborn, 1976). Avem acces la sinceritatea cuiva, il putem cunoaste, numai daca si noi ne lasam cunoscuti. Deci, suntem sinceri.

SIMBIOZA SAU PARTENERII DEPENDENTI UNUL DE ALTUL

Utilizand teoria si limbajul AT, putem explica relatia de comunicare de tip simbioza si, implicit, dependenta parenerilor. Dependenta este normala, spre exempu, intre mama si fiu, atunci cand ultimul este un copil, dar este anormala atunci cand acesta din urma este ajuns la varsta maturitatii biologice. Tindem permanent spre relatii simbiotice in care alintul, candoarea si lipsa de griji sunt caracteristice. Partenerul de relatie simbiotica poate fi iubita, sotia, amanta, dar si secretara, colegul sau seful. Mai mult, poate fi o religie, o ideologie, o carte, o masina. drogul, jocul de noroc, televizorul etc.

Formula simbiozei: 3 stari potentiale ale eului + 3 stari potentiale ale eului=

3 stari active ale eului ( ambii parteneri numai impreuna dau trei stari efective ale eului, celalalte stari fiind ocluzate).

EMOTIILE SI / SAU COLECTIA DE TIMBRE

Bazele psiho-fiziologice nu sunt decat aproximate. Oricum, emotia depinde atat de agentul afectogen din exterior, cat si de personalitatea prezenta a individului. AT accepta patru emotii fundamentale: a) bucuria, pana la extaz; b) tristetea, pana la disperare; c) teama, pana la teroare si 4) mania, panala furie extrema, violenta. Acestea se pot combina intre ele si, cum din trei culori de baza putem obtine curcubeul, cele patru emotii combinate cu memoria si imaginatie, dau toata paleta afectiva.

Sentimentul este mai mult decat emotie; el prsista dupa stimul si combina elemente mnezice, imaginative si emotionale. Emotiile si setimemtele pe care le experimentam in copilaria timpurie, pana la cinci sau sase ani ( varsta pe care psihanalistii o numesc de latenta), marcheza viata individului. E. Berne a ales sa denumeasca sentimentul dominant racket; el este universal pentru toti oamenii si este un mod de exprimare; racket-ul este " sentimentul ales de o persoana data, dintre toate sentimentele posibile, ca beneficiu psihologic al jocurilor sale psihologice" ( E. B., 1976).

Se invata in copilarie, se conditioneaza prin incurajarea data de anturaj si conditiile specifice de viata si poate avea consecinte fericite sau nefaste pentru toata viata.

In opinia lui Berne, emotiile sunt mult mai putin spontane decat se crede. Educatia si imprejurarile de viata ne obliga sa exprimam cu preca dere acele emotii pe care conventiile sociale, morala si imrejurarile le accepta. Astfel, inlocuim o emotie prin alta

Falsa si conjuncturala, aceasta comporta un anumit gen de costuri si suferinte psihologice. Emotia sau sentimentul neexprimat ( substituit, deviat, reprimat) se razbuna prin acumularea de tensiuni psihice. A nu exprima adevarata emotie seamana cu lipirea unui timbru ( cupon sau petic) pe aparatul psihic. Timbrele se acumuleaza, tensiunea se acumuleaza pana cand se produce o rabufnire nervoasa " adevarata", pe care Berne o si numeste cadou. Timbrele se rup, tensiunea scade. Depinde pe ce se descarca si cand!O notiune apropiata de cea de " timbru" este abreactia ( termen evident al psihanalizei). Abreactia este o reactie afectiva amanata a organismului, ea se elibereaza busc si descarca cumulul de emotii si sentimente blocate sau refulate in inconstient. Lichidarea tensiunilor face ca organismul sa isi pota pastra echilibrul.

POZITIILE DE VIATA

AT opereaza cu termenul de " pozitie de viata" pentru a denumi pozitionarea fata de propria persoana sau oricare alta, prin care atribuim vatoare, pretuire. Cea mai simpla pozitionare este cea care implica doua persoane, de regula TU si EU. Isi are originea in copilarie, in convigerile pe care incividul uman si le sadeste, incepand de la sanul mamei, continuand cu experientele de viata ulterioare, in special tot cele traite pana la cinci, sase ani!. Berne a utilizat semnele plus ( + ) si minus ( - ), OK si NonOK, pentru a desemna situatiile cand se atribuie sau nu valoare siesi sau altcuiva.

Exemplificari:

Pozitia OK / OK- ( EU + / TU + )-ilustreaza dispozitia sanatoasa, optimista si pozitiva .

Eu " ma simt bine in pielea mea", ma pretuiesc si TU esti pretuit. Sunt disponibil pentru ca si tu est disponibil. Eu castig si TU castigi.

Pozitia OK / Non OK ( EU + / TU -). Eu plin de merite ( autoatribuite), TU detestat. Pe mine ma supraevaluez, pe tine te detest. Este pozitia justitiara, aroganta- la limita sunt cei care isi detesta consoarta, colegii si sefii. Clinic, este pozitia pe care se dezvolta paranoia. Sentimentele dominante derivate de aici sunt neincrederea, furia, compasiunea, dispretul si dezgustul.

Pozitia Non OK / OK ( EU - / TU + ) caracteristica pentru depresivi. Cei care este dominat de aceasta pozitie considera ca nu merita nimic, se multumeste cu prea putin, este mereu gata sa plateasca, uneori foarte scump, orice mica atentie sau serviciu pe care i-l face cineva. Sunt cei care pierd intodeauna - " perdantii". La limita, ot ajunge la puscarie sau la balamuc. Sunt incercati de tentatia suicidului pentru ca anxietatea, teama, tristetea, melancolia, admiratia prosteasca si gratuita sunt sentimentele lor dominante.

Pozitia Non OK / Non OK ilustreaza starea psihica de totala deriziune. Confruntat de problemelevietii, individul aflat pe acesta pozitie de viata gaseste vinovat pe toata lumea. Sentimentele dominante: anxietate, neincredere, manie, deriziune sau indiferenta. Clinic, in ultima instanta, acesta pozitie de viata, duce la schizofrenie.

Pozitiile cele mai simple, mai greu de suportat si mai periculoase pentru partenerii de comunicare sau de viata sunt cele operate bipolar, dupa o singura caracteristica, prinsimpa atbibuire de adjective: inteligent/ idiot, onest/ ticalos, frumos/ urat, harnic / lenes sau bogat / sarac.

Pozitia de viata a fiecaruia difera in raport cu contextul social, cu tipul de personalitate cu care se intra in contact si cu situatia in care se afla la un moment dat. In locuri si momente diferite, cu oameni diferiti, traim pe pozitii de viata diferite, dar una este dominanta. Esential este sa tindem spre pozitia ( + + ) , cea care neface parteneri de viata si de comunicare constructivi si agreabili. Aceasta este pozitia de invingatori in viata; trebuie obtinuta firesc, fara efort prea mare si consum de energie psihica epuizant.

SCENARIILE DE VIATA

Poruncile ( prescriptiile) parentale

Programele

Injonctiuni si permisiuni

Scenarii de viata tipice

ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE

Sarcinile terapiei prin AT

Egograma

Echilibrarea egogramei

EUL SI PERSONALITATEA IN PSIHOLOGIA UMANISTA

" Psihologia umanista" incepe sa se contureze in psihologie in deceniul cinci al secolului trecut si a fost denumita de la inceput de catre fondatorul sau A. H. Maslow ca fiind a "treia forta in psihologie", alaturi de psihanaliza si behaviorism. Meritul de recunoscut al noii psihologii este ca, daca pana acum se pusese un accent major pe omul si Eul angoasat, nevropat, psihopat, de data cesta se ia in considerare omul si Eul sau "normal". Omul nu este prioritar dezechilibrat psihic ci el trebuie sa traiasca in diverse tipuri de grupuri sociale, ci el trebuie sa traiasca intr-o lume hipertehnicizata, cu numeroase probleme politice, economice, demografice, intr-un cuvat.umane. Se trece evident de la teorie si psihiatrie la practica, la omul de succes in cele mai diverse domenii. Acum omul este" condamnat sa aleaga", sa depuna efort individual si social pentru a deveni o " personalitate optimala"(R. W. Coan, 1974).Se vorbeste de Eul autoactualizat ( Maslow), de Eul autentic ( Rogers), adica despre Eul in actiune, in realitate. Viata omului este dominata nu de fantasmele Id-ului ci de valoarea tintita a perfectiunii, succesului, calmului, linistii interioare, pe de o parte si de nevoia de a se elibera de teama, ignoranta, anxietate si stresul inerent vietii moderne. Atingerea acestor standarde umane nu se poate obtine in orice fel de societate, de aceia psihologii au trebuit sa devina si filosofi sociali, nevoiti fiind sa puna in relatie conceptul de Eu cu cel de societate, considerand ca numai intr-o societate Eu- psihica s-ar putea junge la o deplina realizare a personalitatii umane.