|
|
|
FACTORII DEZVOLTARII ONTOGENETICE
TEMATICA
I.
II. EREDITATEA
III. MEDIUL
IV. EDUCATIA
I. EREDITATEA
este insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite, de la o generatie la alta, mesajele de specificitate (ale speciei, ale grupului, ale individului) sub forma codului genetic.
Materialul ereditatii este:-nuclear (cromozomii din nucleii gametilor);
- citoplasmatic (genotopul).
Genotipul reprezinta cantitatea de informatie (materialul genetic) stocata intr-o celula, aflata in stare latenta, fara influenta mediului.
Fenotipul este rezultatul interactiunii dintre genotip si mediu.
Ereditatea cuprinde un complex de elemente de ordin biologic si psiho-functional.
Purtatorii materialului genetic sunt genele din cromozomii nucleelor celulare, aflate intr-un numar de 40-80 mii asezate pe cromozom, intr-o ordine lineara.
La om se constata prezenta a 46 cromozomi plasati in 23 de perechi.
Inregistrarea, pastrarea si transmiterea informatiilor ereditare de la parinti la urmasi se realizeaza prin intermediul acizilor ribonucleici (ARN) si dezoxiribonucleici (ADN).
Ereditatea dominanta la om se realizeaza prin (U. Schiopu, 1967):
1) Trasaturile distinctive ale speciei umane sau caracteristicile specifice (pozitie, metabolism, reactii vitale ( de orientare, aparare, nutritie), structura si finetea sistemului nervos si glandular, finetea organelor de simt.
2) Trasaturi diferentiale genetice (neinfluentate de mediu, ce combina trasaturi materne si paterne):
culoarea ochilor, a parului, a pielii, aranjarea venelor pe piele, aranjamentul dentitiei, momentul maturizarii biologice;
forma fetei, a urechilor, a mainilor, constitutia organismului;
constitutia mentala si sensibilitatea la boli (TBC, ulcer, diabet), amprentele digitale si grupa sanguina, semene distinctive (alunite, negi).
3) Predispozitii native, particularitatile individuale diferentiale:
particularitati anatomo-fiziologice ale sistemului nervos (plasticitate, variatii individuale ale energiei, echilibrului si mobilitatii proceselor nervoase fundamentale);
particularitati anatomo-fiziologice ale organelor de simt;
aptitudinile simple senzorio-motorii;
memoria bruta;
dispozitii afective fundamentale.
Metodele care permit studierea facorului genetic in ontogeneza sunt:
gemelaritatea
cosanguinitatea
dezvoltarea prenatala
manipularea mediului
fenomenul de adoptie
Cazul gemenilor ne demonstreaza ca predispozitiile native nu predetermina anumite insusiri ale persoanei. Cu toate ca ereditatea la gemeni este aproape aceeasi, particularitatile lor psihice individuale sunt diferite, ereditatea constituie, asadar, doar un punct de plecare in dezvoltare, o conditie initiala, o premisa naturala.
II. MEDIUL
- este constituit din totalitatea elementelor (naturale, sociale, culturale) cu care individul interactioneaza, direct sau indirect, pe parcursul dezvoltarii sale.
Formele de mediu cu impact asupra dezvoltarii umane sunt:
familia (locuinta, hrana, imbracaminte, modul de viata si mentalitatea parintilor, conceptiile lor morale, exemplul lor de conduita);
scoala;
grupul de prieteni
nivelul de dezvoltare sociala;
climatul psihosocial cu o puternica incarcatura afectiva.
Actiunea mediului poate fi:
directa (alimentatie, clima)
indirecta (activitati dominate, tip de organizare, nivel de trai, grad de cultura si civilizatie).
NISA DE DEZVOLTARE, termen introdus de Super si Harkeness (1986), reprezinta totalitatea elementelor cu care un copil intra in relatie la o varsta data.
Definirea nisei de dezvoltare presupune:
♦ se porneste de la copil in investigarea mediului (este o abordare mai precisa decat cea inversa: de la mediul global spre copil).
♦ copilul si activitatile lui devin punct de referintain identificarea niselor de dezvoltare;
♦ structura unei nise de dezvoltare:
a) obiectele si locurile accesibile copilului la diferite varste;
b) raspunsurile si reactiile anturajului fata de copil;
c) cerintele adultului, varsta la cre sunt solicitate si nivelul de performanta solicitat;
d) activitatile in care este implicat copilul.
♦ culturi diferite folosesc nise de dezvoltare diferite → diferente in dezvoltarea bio-psiho-sociala.
De ex.: diferente intre nisa de edezvoltare de tip occidental si cea de tip traditional african. Copilul occidental are jucarii,ca obiecte specifice, locul sau special amenajat in casa pentru odihna, joaca. Prezenta lui este exclusa, in cea mai mare parte a timpului, de la activitatile si locurile adultilor. Nu este imlicat de timpuriu in sarcini casnice. Copilul african foloseste ca obiecte specifice obiectele uzuale din casa. Nu are un loc al sau special. → Ritmul de dezvoltare al colilului occidental este mai redus in prmii 2-3 ani de viata fata de cel al copilului african, dupa ceasta, raportul ritmului de dezvoltare se inverseaza. Nisa de dezvoltare de tip occidental se diversifica (cresa, gradinita, mass-media), cea africana traditionala vine cu o oferta mult mai saraca si mai aspra prin introducerea muncii, ca forma de activitate, pe la trei ani.
III. EDUCATIA
Educatia este activitatea specializata, specific umana, care mijloceste si diversifica raportul dintre om si mediul sau, favorizand dezvoltarea omului prin intermediul societatii si a societatii prin intermediul omului.
Educatia este liantul dintre potentialitatea de dezvoltare (ereditatte) si si oferta de posibilitati a mediului, ea realizeaza medierea intre ceea ce s-ar putea (ereditate) si ceea ce se ofera (mediul).
Educatia se realizeaza din prima zi de viata si pana la sfarsitul existentei.
