|
|
|
Factorii de risc in aparitia deviantei comportamental
1. Aspecte juridic
Cauza principala a declansarii si instalarii comportamentului deviant este conditionata de convergenta factorilor interni, individuali si a factorilor externi sociali. Influentele educative considerate eficiente pentru un frate nu au nici un efect asupra altui frate din aceeasi familie. Acesta situatie se datoreaza in principal receptivitatii de interiorizare a unor norme si valori sociale manifestate diferit la cei doi frati chiar si in cazul in care exista o mare asemanare intre doi copii care au aceeasi inzestrare psihologica daca sunt crescuti in medii diferite este foarte posibil ca unul dintre ei sa nu-si insuseasca un comportament cu normele cerute de societate si a se inscrie pe drumul delicventei.
Exista si cazuri cand copii cu trasaturi psihice negative desi cresc in familii dezorganizate ajung sa nu savarseasca nici in perioada copilariei si nici a adolescentei. La polul opus, de afla acei copii care desi au un profil psihic normal si sunt supusi unor influente educative pozitive reusesc sa comita fapte delicvente.
In viata acestor copii o importanta deosebita o are afectivitatea care este suficient de maturizata si care se caracterizeaza prin inexistenta unei autonomii afective, prin nedezvoltarea autocontrolului afectiv corelat cu insuficienta cunoastere si capacitate de stapanire a reactivitatii emotionale si printr-o slaba dezvoltare a emotiilor si sentimentelor superioare, in special a celor morale. Toate acestea duc la imposibilitatea exercitarii capacitatii de autoevaluare si absenta aprecierilor obiective a propriului comportament sau al celorlalti. Adolescentii sau copiii aflati in categoria celor etichetati ca fiind delicventi manifesta o intarziere a maturitatii afective cu aproximativ 2 ani in comparative cu covarstnicii lor care au un comportament normal. Dintre cele mai cunoscute stari de anormalitate a afectivitatii amintim: frustrarea afectiva, sentimentele de frustrare, instabilitatea si ambitia afectiva, lipsa starilor emotionale si a tendintelor altruiste, indiferenta afectiva.
Delicventii manifesta un nivel scazut al tolerantei la frustrare, dar unul crescut al egocentrismului si de aceea indeplinirea unor actiuni se poate infaptui facand apel la metode contrarii legii. Grave tulburari manifesta delicventul si sub aspectul caracterului care dovedeste un nivel scazut de maturitate si dezvoltare si care se manifesta prin: impulsivitate, agresivitate, subaprecierea greselilor si a actelor antisociale comise, nerecunoastere a normelor social-juridice si morale, manifestari egocentrice, inclinatie spre o existenta din care munca lipseste. Cea mai mare parte a delicventelor provine din familiile dezorganizate si decazute care provoaca starea de inadaptare a copilului, favorizand tulburarile de comportament, descompunerea morala, viciul si delicventa. Tulburarile de comportament sunt de natura psihomotorie (instabilitatea psihometria, nervozitate, ticuri si tulburari de natura sexuala) si sunt mult mai frecvente in familiile e alcoolici in care marea majoritate a copiilor sunt nevrozati.
Manifestarile de dezechilibru afectiv (manie, violenta, opozitie) sunt prezente in numar foarte mare la copiii delicventi. Violenta si mai ales spiritual de opozitie din partea copilului se leaga strans de existenta mamei sau a tatalui vitreg. Situatia este explicabila daca ne gandim ca niciodata un copil nu se va putea impaca cu ideea inlocuirii unuia dintre parintii sai cu o persoana straina. Tulburarile de comportament si cele de caracter in multe cazuri fac dificila adaptarea copilului la mediul scolar. Aceste dificultati se concretizeaza in randamentul scazut la invatatura si, drept consecinta, in aparitia ramanerii in urma la invatatura, in dificultatea de adaptare la colectivul scolar. Tulburarile de caracter ii fac pe copii putin sociabili, cu greu acceptati atat de colegii lor, cat si de invadatori si profesori, carora acesti copii le complica munca.
Comportamentul delicvent (tentative de furt si fuga) ascunde un dezechilibru mai profund si oarecum consolidate al psihicului copilului. Din seria familiilor perturbate, categoria in care exista tatal sau mama vitrega prezinta cele mai frecvente cazuri de copii cu comportament delicvent. Prezenta parintelui vitreg care nu este acceptat si suportat de copil, il determina pe acesta sa evadeze dintr-un mediu familial in care se simte strain si persecutat. Pe de , intr-un asemenea mediu familial copilul este, de obicei, neglijat. El vagabondeaza, utilizandu- timpul la voia intamplarii, suferind neorganizate , de cele multe ori nefaste. Intr-un asemenea mediu familial copilul are multe ocazii traiasca sentimental penibil obsedant la , dorintelor nesatisfacute. Aceste trairi, suprapuse ostilitatii fara anturajul familial opozitiei de care nu-i o afectuoasa familie, imping pe copil spre vagabondaj, huliganism furt. acestor fapte loc ia de prevenire a repetarii lor, cer ajutor institutiilor sociale de educatie chiar justitie pentru minori, cu intentia de a constrange pe copil. Se din vederede a intervine justitia trebuie familia, de de factori educationali.
Deviatia deplaseaza comportamentul copilului adolescentului din domeniul faptelor care de educatiei domeniul faptelor care de . Aceste constatari indreptatesc concluzia deviatia este un fenomen tardiv, care apare dupa un timp indelungat unor traumatizante pe cronicuzarii deficientelor de comportament de caracter ale adolescentului.
2. Aspecte psihologice
Exista cateva categorii de suferinte neuropsihice asociate in mod frecvent cu un comportament deviant sau al caror debut poate fi marcat prin comiterea unui act infractional dupa cum urmeza:
In cazul suferintelor organice centrale care include si tulburari comportamentale se poate aminti epilepsia ca maladie centrala globala de personalitate. Epilepticul se manifesta agresiv, exploziv, prezinta reactii neurovegetative secundare activarii instinctelor primare, manifestarii distografice, dar mai ales acte de natura antisociala.
In intervalul de timp cand se instaleaza perioadele intercritice si postcritice, epilepticul prezinta o serie de inclinatii patologice: manifestari ostile fata de grup cu pronuntat caracter sadic, vagabodaj, tendinta de a fura, de a deveni piroman, de a consuma in exces bauturi alcoolice, de a distruge. De remarcat faptul ca dupa ce a comis o parte din aceste abateri, epilepticul nu se simte vinovat si netinand cont de nimic se afla in continuare intr-o stare tensionata, instabila si manifesta ostilitate fata de cei din jur. Ii palce sa provoace suferinta umana si sa aduca prejudicii morale si fizice semenilor sai.
Traumatismele cranio-cerebrale produc modificari psihice care pot sa apara si dupa cativa ani de la producerea tratamentului, important fiind nu locul leziunii cat intinderea ei. persoana in cauza acuza cefalee, agresivitate, tendinta spre violenta, vertij, iritabilitate, scaderea atentiei si memoriei, cresterea sensibilitatii la zgomote.
Se disting urmatoarele modificari: nevroza, psihoza, dementa cu toate implicatiile lor comportamentale favorizate de aparitia traumatismelor craniu-cerebrale, sindromul subiectiv traumatic cu tulburari psihice de ordin intim, de traire personala, subiectiva si sindromul de agresivitate si stari de manie.
Oligofrenul dar mai ales imbecilul care este diagnosticat cu oligofrenie de gradul II poate savarsi delicate al caror caracter distinct denota din absurditatea actului.
Debilul mintal dizarmonic se afla intr-o continua agitatie de natura psihica dar si motorize. Se exteriorizeaza prin gesturi necontrolate, este deranjant, vorbeste mult si se manifesta ca o persoana multumita de sine.
O parte din indivizii cu IQ de limita sunt constienti de problema lor dovedita de rezultatele slabe inregistrate la invatatura si, intrand in relatii antagonice cu grupul din care face parte, se manifesta dur, ostil, agresiv sau chiar incendiator. La oligofrenii cu IQ apropiat de limita apar devieri de comportament dintre cele mai grave care se manifesta prin acte de violenta intense (lovituri nejustificate administrate celor din jur), stari de furie cauzate de motive neintemeiate, automutilari, hiperactivitate sexuala.
Persoanele cu conduite psihotice in special cele care prin comportamentul lor se apropie de ce schizofrenici pot intra in conflict cu legea penal, cele mai multe deviante putand fi savarsite in perioada medico-legata, in special la varste tinere, pubertate si adolescenta.
Actele infractionale consterneaza prin ferocitatea lor, vizand intotdeauna sfera patologicului, fiind insotite de indiferenta, afectivitate tacita. Din punct de vedere motivational, actiunile lor sunt de neexplicat, fara o cauza anume, nu au nici o logica, sunt absurde ori pot fi ca fiind punerea in aplicare a unor idei delirante.
Pleiada deviantelor comportamentale debuteaza cu acte minore care se caracterizeaza prin irabilitate, reactii de demisie evoluand pana la facturi, prostitutie, perversiuni sexuale si omucideri. Dupa consumarea actului respective, psihoticul nu are mustrari de constiinta, manifesta pasivitate si indiferenta fata de actele comise, priveste ca un strain consecintele gesturilor sale.
Psihoza maniaco-depresiva a adolescentului este mai rar intalnita si, cu toate astea poate constitui o cauza declansatoare de deviante comportamentale. Aflati in puseu maniacal acestia pot recurge la loviri, raniri desfasurate pe fondul unui comportament agresiv, la acte antisociale, la mutilari, tentative de suicid, crime.
Tinerii si adolescentii pot avea manifestari cu caracter episodic cauzate de rezolvarea unor tensiuni interioare. La nevrotic insa, comportamentul deviat se bazeaza pe conflicte interioare care se exteriorizeaza prin atitudini distructive, manifestari de cruzime fata de animale sau persoane din grupul lor.
Din sfera acestor conduite deviante se desprind cele mai multe cazuri de diagnosticare si intervenite psiho-medico-sociala, in ciuda faptului ca in fazele incipiente de manifestare sunt greu de depistat. Manifestarile mentionate sunt observabile in situatii critice.
3. Aspecte sociologice
Din punct de vedere sociologic, devianta comportamentala este o forma de exprimare a conflictului tanarului cu valorile societatii. Adolescentul cu comportament deviant face parte dintr-un mediu social care nu-i permite sa aspire la un mod de viata superior clasei sociale din care provine sau grupului social din care face parte. Aflat intr-o astfel de postura, este lipsit in mod evident si sistematic de mijloacele care i-ar oferi posibilitatea sa-si realizeze aceste idealuri.
Atitudinea pe care o adopta reprezinta o forma de manifestare a protestului impotriva inegalitatii dintre clase referitoare la putere, avere, prestigiu si securitatea vietii. In aceste conditii, adolescentii care resimt acest decalaj social au tendinta de a se asocia in subculturi delicvente ('bande de la marginea strazii sau bande de cartier") creand tanarului sentimental de solidaritate cu cei aflati in aceeasi situatie cu el, cat si o noua identitate care le ofera ocazia sa comita fapte care demonstreaza nemultumirea fata de sistemul social inechitabil. Din punct de vedere al abordarii sociologice, deviatia comportamentala se inscrie in directia a trei orientari fundamentale.
Aparitia si manifestarea deviatiei comportamentale este conditionata de transformarile si conflictele sociale care se manifesta in monitorizarea societarii contemporane. Din acest punct de vedere , deviatia este catalogata ca un fenomen urban avand drept cauze de manifestare conflictele culturale si sociale determinate de fenomenele de dezvoltare sociala.
Dintre factorii care faciliteaza aparitia deviatiei amintim: diminuarea influentei educative exercitata de familie asupra adolescentului, impersonalitatea raporturilor sociale din mediul urban, migrarea populatiei din mediul rural spre mediul urban, izolare sociala.
Prezenta fenomenului de anomie creeaza o stare de nesiguranta normative in care se afla indivizii dupa parcurgerea unor perioade mari de crize sociale, care conduc la neexercitarea vechilor norme pe o perioada relativ scurta de timp pe fondul diminuarii autoritatii controlului exercitat de institutiile abilitate.
Anomia poate avea alte semnificatii: unei noi situatii sociale care normele vechi conflict cu cele vechi, provocand dezechilibrarea conduite neadaptare sociala, unei stari sociale aflate la care nu prevede nici o nici o indicatie normative care conduce la anarhie normative care fiecare individ opteaza pentru pe care -o doreste, intalnirea unei forme de dezorganizare a personalitatii care contribuie la aparitia unor persoane care nu se raporteaza la normele sociale.
Etichetarea perspective nu are drept scop demonstreze aparitia delicventei ci,argumenteze de ce un adolescent este considerat avand un comportament deviant este pedepsit conformitate nu manifestatiile . Deci, tinand de directie, este fiind un fenomen cauzat de mecanismele de control social. unii absolventi se ase de la normele morale este situatia de a rigorile legii, este foarte posibil prin repetarea actelor antisociale, cu timpul un adevarat delicvent. Faptul este inclus categoria delicventilor oblige primeasca o a€œeticheta" din partea institutiilor de control social - formeze o imagine deadopte un comportament nou, conformitate cu ea.
