Ergoterapia si bolile psihice, deficientii fizici si mintali

ERGOTERAPIA SI BOLILE PSIHICE, DEFICIENTII FIZICI SI MINTALI

Una din cele mai importante si dificile probleme ale ergoterapiei cu privire la bolnavii psihici este de a determina la acestia un impuls spre o activitate folositoare, de a-l mentine si dezvolta pana la limita devenirii utile.

Boala psihica pune in dicutie, cu precadere un grad de incapacitati fizice, si incapacitatea autoconducerii privind integrarea utila in mediul social si in procesul muncii.

Includerea psihoticilor si psihopatilor in procesul ergoterapeutic normalizeaza relatiile dintre bolnavi, stimuleaza pe cei inactivi, impiedica dezvoltarea starii agresive sau de vegetatie pasiva, duce la coordonarea, cat de cat, a gesturilor, reflexelor, ideaticii, vorbirii, echilibreaza afectivitatea, stimuleaza memoria, vointa, activitatea. Se urmareste formarea la handicapatii psihic a unor abilitati psihice si profesionale in limita capacitatilor sale functionale restante si o proportionala ameliorare si reeducare psihica.

Bolnavul psihic lasat in stare pasiva, lasat la discretia unei mentalitati de neincredere in posibilitatile de redresare umana prin folosirea capacitatilor sale de energie restanta, se degredeaza fizic si spiritual, ramane condamnat la orizontalizarea pe patul sau de suferinta.

Scopul principal este resocializarea bolnavului; munca in colectiv si folosirea meseriilor sunt elemente indispensabile.

Caracterul colectiv al muncii permite:

1)     -confruntarea rezultatelor individuale intre bolnavi

2)     -cultiva sentimente si comportamente de reintegrare sociala

3)     -determina aprecierea celor ce se disting in munca are caracter stimulator.

Constituirea unui program de lucru- este conditionata de starea bolnavului si de o atitudine care sa nu lase impresia ca i se impune ceva.

Alegerea activitatilor -trebuie sa i se ofere satisfactia reusitei; se recomanda cultura plantelor, floricultura, gradinarit, la bolnavii psihic acuti terapia prin munca se face la nivelul salonului.

P.Brinzei, in prefata cartii "Ergoterapia" de Al. Popescu, scrie ca pentru bolnavii cu psihoze cu evolutie prelungita -bolnavi cronici trebuie sa se tina seama de:

1. - optimizarea tehnico-administrativa si economico-financiara, pe care-l ofera psihiatria cu profil ergoterapeutic.
2. - criteriul medico-psihologic, efectul unei activitati in spatiu descis asupra unui bolnav psihic este foarte puternic, care intrece orice alt efect al vreunei medicament psihotrop.

Bolnavul nu are voie sa lucreze intr-un mediu periculos.

Dupa o anumita perioada de ergoterapie, bolnavii pot fi indrumati spre: ateliere protejate sau de munca la domiciliu, stationarul de zi.

B. ORGANIZAREA ACTIVITATILOR DE T.O. SI "E" PENTRU BOLNAVII NEUROMOTORI

In neurologie "E" este un bun mijloc de marire a potentialului functional pentru o serie de bolnavi cu deficiente motorii, datorita unor leziuni periferice sau centrale, cu tulburari de coordonare de pe urma carora bolnavul a ramas cu un deficit functional. Se abordeaza urmatoarele practici: fizioterapie, cultura fizica medicala, terapie ocupationala, ergoterapie, kinetoterapie.

Exista doua modalitati de ergoterapie:

1)     - "E" pentru bolnavi acuti - anumitor grupe de muschi si functii nervoase;

2)     - "E"pentru bolnavii cronici - este o etapa importanta- metode profilactice si curative pentru tulburarile de comportament, pentru dezechilibrul psihic care survine la infirmii motori. Se folosesc o serie de aparate si dispozitive adaptate gradului de suferinta si care ofera posibilitatea exersarii unor miscari prin confectionarea diferitelor obiecte. Pentru a evita oboseala si durerea, aparatele sunt reglate sub posibilitatile de miscare maxime ale suferindului. Exista:

1. activitate destinata bolnavilor cu membrele lezate, la inceputul perioadei de recuperare;
2. pentru bolnavii ajunsi la sfarsitul recuperarii, cand activitatile de "E" trebuie sa se apropie de conditiile de lucru obsnuite =globala pe plan gestual -ex. tamplarie, gradinarit.

ERGOTERAPIA MEMBRULUI SUPERIOR LA ADULTI

Membrele superioare sunt responsabile de efectuarea celor mai importante operatiuni musculare- prehensiune, presiune, tractiune, respingere. La aceste membre se remarca atat dexteritatea digitala cat si coordonarea motrica completa. "E" ofera o gama larga de activitati, fizice si intelectuale, alese in raport de handicap si gusturile bolnavului (ex. prelucrarea lemnului). Ergoterapeutul canalizeaza activitatea bolnavului pentru utilizarea maxima de gesturi reeducative = subiectul devine mai activ cand vede ca eforturile lui se materializeaza sub forma unui obiect.

C. ERGOTERAPIA SI T.O. LA DEFICIENTII PSIHICI (INAPOIATII MINTAL)

Scopul este de a normaliza; accesul la ceea ce este normal. Integrarea =posibilitati de terapie si coordonare a serviciilor medicale cu alte servicii sociale; integrarea este o cale spre normalizare.

Nu este negat handicapul existent dar se incearca punerea in valoare a capacitatilor fizice si mintale restante ceea ce determina ca handicapul sa fie mai putin pronuntat. Inapoiatii mintal necesita o succesiune de terapii, asigurate pe perioade lungi de timp, chiar toata viata. Conditia este ca ajutorul sa survina cat mai devreme si de o maniera cat mai direct posibila.

De la cura la ingrijire - scopul este de a crea o persoana adaptata, principiu fundamental.

RELATIA ERGOTERPIE-NORMALIZARE

Obiectivele normalizarii profesional si social

Normalizarea se poate aplica tuturor categoriilor de handicap. Pentru asta trebuie atinse urmatoarele obiective:

h. sa traiasca cat mai aproape de normal, in propria lui camera sau cu un grup mic;

sa traiasca intr-o lume bisexa;

sa fie supus unui ritm zilnic normal;

sa lucreze intr-o ambianta diferita de cea in care traieste, saia masa intrun mediu familial, sa-si petreaca timpul liber cum doresc;

mediul stimulativ sa fie corespunzator varstei;

tinerilor inapoiati mintal sa li se acorde ocazia de a incerca unele din activitatile si formele de viata ale adultului, in scopul de a li se permite sa se detaseze de parintii lor.

Normalizarea institutiei: Institutia are de facut fata urmatoarelor cerinte de normalizare:

sa fie organizate pe principiul grupelor mici;

normativele fizice sa reduca la maximum facilitatile colective, de ex. toaleta, chiuvete, dusuri, dormitoare, etc.

institutia sa fie situata in mijlocul unei colctivitati;

parametrii institutiei sa nu depaseasca pe cei care ar permite asimilarea in colectivitate a celor ce traiesc acolo;

contactele sociale ale institutiei sa fie liber dezvoltate in ambele sensuri;

la sfarsit de saptamana  cei internati sa se poata bucura de alte domicilii;

institutia sa fie in legatura permanenta cu parintii, rudele handicapatilor mintal;

aportul ONG-urilor;

legile 53 si 57, privitoare la protectia handicapatilor in Romania.

Tendintele ale T.O. si "E" la debilii mintali in alte tari.

Principiul este ca toti copiii d.m. sunt educabili. Gradul de educabilitate sau needucabilitate reprezinta linia de demarcatie dintre scolile ajutatoare si caminele spital.

SUEDIA- retea bine organizata pentru recuperare;parte a sistemului destinat sa dea o instruire completa.

Legea prevede:

indrumarea in cariera- ofera asistenta pentru orientarea practica spre ocupatie;

ingrijire la domiciliu;

vizitarea de catre d.m. a centrelor de recuperare;

ateliere protejate -ateliere protejate

-munci de birou protejate

- protectie in aer liber

se tinde ca toate comunitatile urbane sa aiba un centru de ergoterapie si o sectie de d.m. la un atelier protejat.

DANEMARCA -1)  atelierele protejate primesc toate categoriile de handicapati, avand productie pe toate domeniile: tamplarie, lacatuserie, legatorie de carti, cartonaj, instalatii, tesatorie si arta aplicata, cu remunerare per bucata;

2) locuri de munca individuale, in institutii publice sau similare: muzee, arhive, biblioteci.

Indifernt de faptul ca d.m. pote munci sau nu, are nevoie de ajutor pentru a da sens vietii lui prin contactul cu restul oamenilor. In 1970 ,40% dintre d.m. erau institutionalizati, iar restul in familie sau alte forme de habitat -apartamente cu amenajari speciale, pensiuni pentru 8-10 persoane si pensiuni care devin permanente, pentru pregatirea tinerilor prin ergoterapie.

T.O. SI "E" IN RECUPERAREA VARSTNICILOR

In toata lumea numarul varstnicilor.. creste permanent = societatea nu mai poate asigura mijloace suficiente pentru o asistenta sociala corespunzatoare (unicul scop al recuperarii este o problema primordiala).

Persoanele varstnice cumuleaza -infirmitati generale de imbatranire sau rezultate din afectiunile capatate in decursul vietii; degradarea capacitatii de rationament si de adaptare cu impact asupra vietii psihologice si sociale.

Persoanele varstnice se confrunta cu trei probleme caracteristice:

1)     - anxietate

2)     - dezorientare

3)     - dependenta

Perspectivele varstnicului depind de personalitatea si de starea lui de sanatate, ca si de conditiile de mediu.

Dupa conceptia dr. C. Bogdan, in prezent are loc o imbatranire a populatiei bolnave, cu implicatii medicale si psihologice, familiale si economice legate de sporirea costului ingrijirilor.

Unul din factirii care accentueaza acest fenomen este subsolicitarea din partea anturajului, care elimina tocmai compensarea atat de necesara pierderii unei activitati si functii programate.

Modalitati de T.O. si "E"

1)     Se instituie o T.O. si o "E" de sustinere, care impreuna cu kinetoterapia pot pastra macar activitatea zilnica si autonomia gestualitatii habituale.

2)     In cazuri mai grave, in faza de recuperare a gesturilor cotidiene pot fi aplicata o terapie de functie (toaleta, alimentatie, instalarea in fotoliu) pentru a se evita fixarea la pat.

Suplimentar in cazul unei spitalizari prelungite se manifesta o deprimare = psihoterapie, comunicarea cu bolnavul.

Scopul ,E" asigura: recuperarea moticitatii

O reluare a activitatilor de zi cu zi

O psihoterapie finalizata printr-o colaborare activa a varstnicilor

O socioterapie prin intermediul atelierului si muncii de grup cu contributia comuna si socializanta a mai multor batrani la confectionarea acestor obiecte.

Ergoterapia este metoda cea mai adecvata a fenomenului de desocializare specifica varstnicilor.

Ergoterapia - angajarea in activitatea dirijata care contribuie la restructurarea personalitatii pe cale de destramare;

combate tendinta de izolare, de insingurare, de introspectie si intoarcere in trecut a batranului, favorizand contactele sociale afective, oferind un nou limbaj si contribuind la dezvoltarea relatiilor interpersonale.

Aspecte practice de activitate T.O. si "E" la varstnici

T.O. si "E" in geriatrie trebuie sa tina cont de :

a) procesul scaderii globale a capacitatilor si a deprinderilor, a gradului de utilizare a lor datorita fenomenelor somato-psiho-sociale ale varstei inaintate;

b) pregnanta afectiunilor psihice sau somatice in functie de experienta morbida a persoanei.

Organizarea, prescrierea si aplicarea act. de T.O. si "E" trebuie sa porneasca de la cunoasterea particularitatilor bio-psiho-sociale si de morbiditate ale varstnicului.

Activitatile de T.O. trebuie sa inceapa cat mai repede posibil, impreuna cu reluarea act., zilnice si a tratamentului kinetoterapeutic.

Atelierul sau locul de munca reprezinta locul unde traieste si se exprima varstnicul, reprezinta un mediu social.

Din punct de vedere. metodic si organizatoric, in alegerea activitatilor practice se impun conditii adaptate starii de sanatate a v.

Cerinte: noua activitate trebuie sa nu fie identica cu cea exercitata inainte, pentru a pastra aspectul de noutate.