|
|
|
Tehnici de educatie vizuala
In raport cu nivelul si eficienta functionalitatii vizuale, a obiectivelor specifice si a praticularitatilor individuale, exista o serie de tehnici de interventie specifice, care sunt grupate in tehnici de tratament pleoptic si ortoptic. (dupa Preda, 1993 si Stefan, 1981).
Prin tratamentul pleoptic se urmareste ameliorarea sau normalizarea acuitatii vizuale a ochiului ambliop. (Preda, 1993)
Astfel, pentru cresterea distantei de recunoastere si diminuarea marimii la care sunt distinse obiectele si reprezentarile grafice se pot folosi imagini proiectate sau desenate, prezentate gradual, ca dimensiune si distanta. In acest scop se pot utiliza metodele lui Bangerter, care a dezvoltat mai multe variante ale unui aparat numit "mnemoscop", cu ajutorul caruia este posibila gradarea precisa a distantei, dimensiunilor imaginilor proiectate, timpului de perceptie, luminozitatii, contrastelor, etc.
Spre exemplu, una dintre cele mai frecvente afectiuni, in recuperarea careia se utilizeaza aceste metode, este ambliopia cu fixatie excentrica. Tratamentul acesteia este dificil, deoarece trebuie sa se intervina atat asupra scotomului macular, cat si asupra tulburarilor de localizare retiniana. (Preda, 1993)
In etapa premergatoare interventiei propriu-zise, este necesara ocluzia ochiului ambliop (ocluzia inversa), timp de 2-3 luni, pentru a fi in repaus complet si a suprima reflexele anormale. Dupa aceasta etapa, se aplica exercitiile de educatie vizuala de 3-4 serii de tratament pe an, timp de 15-20 de zile si de 2-3 ori pe zi.
Metodele lui Bangerter se bazeaza pe urmatoarele principii:
Timpul 1: "retino-cortical", in care se "orbeste" zona de fixare excentrica si se stimuleaza "pasiv" macula cu un aparat numit pleoptofor.
Timpul 2: "cortical", in care se reeduca ochiul ambliop, prin apelul la memoria vizuala, reducand treptat dimensiunile figurilor cu ajutorul mnemoscopului.
Largirea campului perceptiv se poate realiza prin exercitii in care copilul trebuie sa lege mai multe puncte in ordinea numerotarii lor, pentru a forma o figura sau a gasi parcursuri pe care liniile sa nu se intersecteze, jocuri de sah, etc.
Diminuarea dificultatilor in localizarea vizuala a obiectelor in plan si in spatiu are loc prin:
Exercitii pentru realizarea "reflexului de fixare", pentru aducerea obiectului in zona maximei sensibilitati vizuale prin: explorarea partilor unui obiect, apeland la vaz si la simtul tactil-kinestezic, reperarea de ansamblu a unor date spatiale si a unor date informationale despre obiect si miscarea obiectului pentru gasirea pozitiei convenabile pentru investigare. In acest scop, se utilizeaza exercitii de cautare a unui detaliu pe un desen, schema, harta sau intr-o configuratie de obiecte.
Exercitii pentru explorarea vizuala propriu-zisa a obiectului in plan delimitat, prin: punerea obiectului in contrast luminos cu fondul, asigurarea unui colorit deosebit al obiectului, reliefarea partilor obiectului cu maxima valoare informationala, etc.
Exercitii pentru identificarea obiectului, incadrarea lui categoriala si interpretare.
Alte exercitii presupun urmarirea unui punct luminos cu privirea, care are trasee diferite si descoperirea pe o foaie de hartie a unor puncte de culori diferite. Pentru aceasta, se poate folosi "localizatorul" lui Bangerter. (Stefan, 1981) Acesta este alcatuit dintr-o placa cu siruri neregulate de orificii mici care pot fi iluminate cu becuri aflate sub placa. Profesorul aprinde alternativ diferite becuri, iar elevul trebuie sa puna degetul pe orificiul luminos.
Pentru perfectionarea simtului profunzimii se pot planifica exercitii la stereometru: cu ajutorul unor sfori, tije, butoane sau manivele, elevul aliniaza baghete, popice sau alte obiecte aflate la o anumita distanta. Cresterea capacitatii de separare se poate face utilizand optotipi, cu micsorarea treptata a distantei dintre litere.
Dezvoltarea perceptiei culorilor si diminuarea contrastelor necesare perceptiei vizuale (cu trecerea de la contrastele vii la cele din ce in ce mai estompate) se realizeaza printr-o serie de jocuri, si anume:
Gruparea obiectelor dupa criteriul culorii.
Perceperea culorii unor materiale diferite (fire de lana, bumbac, materiale, etc.)
Colorarea unor desene dupa un model dat.
Constructii din cuburi si mozaicuri (siruri de cuburi, cu/fara alternanta de culoare).
Dupa aplicarea metodelor specifice tratamentului pleoptic se trece la tratamentul ortoptic care, prin metodele sale, urmareste utilizarea ochiului recuperat alaturi de cele valid in scopul realizarii vederii binoculare. (Preda, 1993)
Un rol important in utilizarea eficienta a vederii il ocupa exercitiile de "gimnastica oculara", care sunt efectuate atat in cadrul activitatilor instructiv-educative, cat si a celor corectiv-compensatorii. (Stefan, 1981)
Exercitii de inchidere-deschidere a pleoapelor.
Exercitii pentru antrenarea muschilor oculari externi: tinand capul fix, copilul isi muta privirea de la un obiect la altul (obiecte aflate la aceeasi distanta) sau poate sa inspecteze contururile unor forme geometrice, ale caror unghiuri sunt numerotate, asocite sau nu ritmului/sunetelor.
Conducerea privirii in directii diferite, cu ajutorul creionului sau lanternei.
