|
|
|
DIRECTIILE STRATEGICE ALE ASISTENTEI PSIHOLOGICE
Asistenta psihologica are cateva coordonate metodologice majore denumite strategia psihologului practician. Strategia lui T. Herseni adoptata economiei de piata in desfasurarea ei actionala cere psihologului practician sa:
a) sa sesizeze si sa inventarieze aspectele social-umane ale organizatiei in care lucreaza prin 4 procedee
-consultarea bibliografiei de specialitate (manuale, cursuri, psihologie sociala industrala, ergonomie si pedagogie profesionala)
=trebuie sa aiba biblioteca de specialitate a laboratorului de psihologie, dar si personala (fisier de lucru, conspecte de lectura)
=lectura trebuie sa se faca activ (facnd corelatii), analitic (ideile generale), critic (retinand ce este important), selectiv, sistematic (fise, scheme)
=trebuie sa avem comparatii ale aspectelor social-umane din alte tari cu cele de la noi din tara
-consultarea arhivei intreprinderii (procese verbale, reclamatii, anchete administrative unde se identifica problemele cu caracter socio-uman)
-consultarea compartimentelor si a persoanelor care prin atributiile lor de serviciu au de rezolvat probleme social-umane
=participarea la sedintele diferitelor comitete este necesara
=sunt foarte utile si convorbirile neoficiale cu diverse persoane din intreprindere
-efectuarea unor anchete de opinii pe teme social-umane adresate reprezentantilor tuturor sectoarelor de activitate cu ajutorul unui chestionar exemple de intrebari: ce probleme social-uman mai importante existe in cadrul intreprinderii?; cum sunt aceste probleme rezolvate?
=raspunsurile la aceste intrebari clasificate pe diferite categorii (probleme de incadrare, promovare, salarizare, etc) folosesc la formarea listei cu aspectele si problemele social-umane din intreprindere; aceasta inventariere a problematicii social-umane se face in paralel cu solutionarea unor probleme concrete si urgente care apar, la solicitarea conducerii sau din propie initiativa; aceste probleme urgente avand intotdeauna prioritate
b) sa determine aspectele social-umane ale intreprinderii in care lucreaza prin transpunerea listei cu problemele social-umane in concepte stiintelor social-umane
deci se clasifica problemele inventariate pe domenii stiintifice, ramuri ale stiintelor, capitole ale stiintelor pentru a stabili modalitatile da abordare (singur sau cu alti specialisti)
=de exemplu activitatea resurselor umane pentru recrutarea personalului care presupune complexe probleme psihologice, sociologice, etc. si este o activitate de orientare scolara si profesionala, de pregatire si selectie profesionala.
c) sa stabileasca natura critica sau problematica a aspectelor social-umane ale intreprinderii, ponderile acestora si gradul lor de urgenta
=trebuie facuta distinctia intre aspect social-uman, care indica o simpla constatare si problema socio-umana care are semnificatia de situatie negativa care trebuie rezolvata
=depistarea acestor situatii problematice se face prin consultarea arhivelor, prin discutii cu oamenii. Aceste discutii releva o serie de indicatori obiectivi ai acestor situatii: intarzierile si absentele de la serviciu, frecventa acidentelor si a bolilor profesionale, numarul reclamatiilor etc.
Dupa ce se alcatuieste lista problemele trebuie clasificate in functie de importanta si de urgenta lor dupa consultarea cu alti specialisti din intreprindere.
Se acorda prioritate la 3 categorii de probleme: cele grave pentru viata , sanatatea si satisfactia oamenilor; cele cu implicatii economice negative importante (avarii, randamente scazute); cele care sunt usor de solutionat (nu necesita cheltuieli deosebite sau eforturi indelungate).
Se incepe cu a treia categorie si se merge in paralel cu celelalte categori. Aceasta strategie are un triplu avantaj: se rezolva totusi ceva, apoi psihologul practician capata incredere in fortele propii, in al treilea rand beneficiarii (conducerea si muncitorii) se conving de utilitatea si eficacitatea psihologului
d) sa cerceteze, pentru aflarea cauzelor care le-au provocat sau le intretin, aspectele social-uman problematice. Uneori opereaza drept cauze factori diferiti, de natura biologica, psihologica, sociologica, culturala.
Se disting cauze: obiective (factori materiali, conditii obiective ale procesului de productie) si cauze subiective (conceptiile, interesele, aspiratiile oamenilor din intreprindere).
De exemplu oboseala in munca de datoreaza: epuizarii fizice (ambianta necorespunzatoare), consecinte subsolicitante (monotonie in munca)' cauze sociale (izolare), psihosociale (conflicte), culturale (nivel scazut al aspiratiilor). Astfel problema oboselii in munca necesita eforturile medicilor igienisti, inginerilor, psihologilor, sociologilor, asistentilor sociali.
Niveluri ale cauzelor de natura psihologica si psihosociala
1. Nivelul cauzelor percepute in mod direct de cei implicati de natura biologica, psihologica, sociologica si culturologica, care sunt doar simptome ale unor cauze profunde.
De exemplul iesirile violente se pot dovedi a fi nu doar manifestarile unui temperament coleric sau ale unor concepte educationale ci ecourile unor stari profunde de anxietate, frustrare, disperare determinate de cauze economice, sociale si individuale. Avem deci o suita de cauze care se intercorelationeaza si ne conduc la profunzimi, dar si cauze de inaltime reprezentate de straduinte, nazuiri, idealurile oamenilor.
Nivelele cauzale de adancime tin de trecut sau prezent, cele de inaltime au un caracter proiectiv tinand de viitor, anticiparea, preintampinarea viitorului.
La sfarsitul cercetarilor asupra precizarilor cauzelor aspectelor social-umane trebuie sa se explice fiecare fenomen in parte. Daca ne se reuseste acest lucru operatiile de interventie pentru rezolvarea si inlaturarea lor vor fi lipsite de riguranta si eficacitate.
e) sa elaboreze pentru forurile de conducere propuneri concrete de solutionare a aspectelor social-umane problematice.
-acum incepe munca propiu zisa de inginerie sociala, de inlaturare a unor deficiente social-umane, se utilizeaza toate informatiile stranse anterior ca si diverse mijloace specifice psihologiei si sociologiei
-in acesta faza psihologul practician acorda atentie problemelor social-umane acute si masurilor profilactice pentru ca producerea fenomenelor psihosociale negative sa nu se poata produce
-intre igiena sociala si terapia sociala atentia trebuie acordata celei din urma
-rezolvarea aspectelor problematice se face actionand asupra cauzelor si nu ameliorand efectele
De exemplu carente in activitatea de conducere a oamenilor de catre maistrii. Ii sfatuim cum este bine sa lucreze cu subordonati fara sa ii explicam care sunt temeiurile. Organizam cursuri pentru ai ajuta sa inteleaga natura umana si caile eficiente de lucru cu oamenii. Organizam grupuri de munca pe criterii sociometrice.
Primul procedeu actioneaza asupra efectelor care pot fi partial ameliorate, celelate doua procedee actioneaza asupra cauzelor completand si dezvoltand deprinderile maistrilor de a lucra cu subordonatii.
Pentru operationalizarea masurilor pe care vrem sa le luam in vederea ameliorarii situatiilor problematice, psihologul practician trebuie sa le discute cu conducerea, sa elaboreze planuri si sa le transpuna in practica. Psihologul practician are nevoie de aprobarea conducerii si de sprijinul diferitelor compartimente, deoarece el nu este for de decizie sau de executie ci doar consultant de specialitae, un asistent al conducerii in probleme socio-umane.
Planul demersurilor psihologului practician in vederea rezolvarii problemelor social-umane:
-cristalizarea parerilor pe baza activitatilor prezentate in punctele a-e
-contactarea conducerii intreprinderii pentru a o convinge de necesitatea masurilor
-pe baza unie aprobari de la conducere cooptarea celorlati specialisti din intreprindere sau a persoanelor direct implicate in proiect
-definitivarea propunerilor de interventie si prezentarea lor conducerii
-in cazul unor obiectii din partea conducerii demersurile vor fi oprite sau amanate.
Daca se obtine acceptul conducerii se va elabora in scris un referat care cuprinde: denumirea forului caruia se adreseaza, prezentarea pe scurt a problemei cu aspectelel ei critice, consecintele negative si necesitatea de a fi rezolvata, expunerea amanuntita a masurilor de rezolvare preconizate. Documentul se incheie cu rugamintea de a fi examinat si aprobat materialul si cu specificarea numelui si functiei celui care l-a elaborat. Anexele vor cuprinde un plan de masuri sub forma de tabel in care trebuie specificate: denumirea actiunilor, prin ce mijloace, de catre cine, termenele de realizare si rezultatele preconizate.
De exemplu, plan de masuri pentru examenul psihologic de selectie profesionala pentru posturi cu grad sporit de accedentare. Cuprinde: numele psihologilor implicati in operatiune, numele persoanelor care vor fi testate, zilele si orele cand se adminstreaza probele, locul actiunii, termenul de depunere a raportului final.
Referatul impreuna cu planul de masuri, odata aprobate de catre conducerea intreprinderii devin acte normative a caror executie este obligatorie. Astfel psihologul capata si autoritatea necesara intreprinderii actiunilor preconizate si sprijinul neconditionat al compartimentelor si persoanelor implicate in rezolvare.
f) sa urmareasca explicarea masurilor preconizate de el aprobate de conducere si sa corecteze la nevoie eventualele erori in palnul de masuri sau executia acesteia.
Realizarea planului de masuri poate reveni: laboratorului de psihologie (examen de psihodiagnoza), laboratorului de psihologie in colaborare cu alte compartimente (organizarea locului de munca), altor compartimente si servicii (organizarea uceniciei la locul de munca).
g) sa generalizeze in propia unitate masurile care s-au dovedit eficiente si sa le comunice si altor laboratoare de psihologie pentru a fi aplicate in situatii similare. Desi trebuie tinut seama de secretul profesional in momentul actual in tara noastra interesul de breazla este superior intereselor diferitelor persoane.
