|
|
|
Etiologia specifica diferitelor tipuri de deficiente
1. Rolul factorilor endogeni si exogeni in modificarile morfofunctionale ale sistemului nervos central, ale analizatorilor si ale aparatului fonoarticulator.
Din interactiunea obisnuita, normala, a factorilor cauzali, rezulta dezvoltarea obisnuita, normala a marii majoritati a indivizilor, in conditii aparte insa, adica in conditii defavorabile, intre factorii genetici si influentele de mediu (inclusiv influentele educative) are loc o interactiune neobisnuita, anormala, care poate da nastere unei deficiente, deteminand:
-tabloul etiologic sau constelatia cauzala a deficientei respective si o anume simptomatologie, proprie fiecarui tip de deficienta;
-evolutia fiecarui individ cu deficiente, adica perspectivele si limitele dezvoltarii sale, directia, ritmul si intensitatea acestei dezvoltari.
*Prin actiunea - de regula, complexa si inlantuita - a unor factori etiologici nocivi asupra organismului, in totalitatea sa, dar, mai ales, asupra sistemului nervos central, in diferite etape ale procesului de crestere si maturizare, se produce o accentuata scadere a eficientei mintale, precum si o semnificativa diminuare a capacitatii de adaptare si integrare sociala, adica o stare de handicap consecutiv deficientei mintale.
Etiologia starilor de handicap consecutiv deficientei mintale este deosebit de complexa si variata. Factorii cauzalise gasesc in trei domenii fundamentale:
-zestrea genetica - ereditatea, adica ceea ce este mostenit; in aceasta categorie intra:
a) factorii genetici nespecifici (care dau nastere deficientei mintale endogene);
b) factorii genetici specifici (aberatii cromozomiale, deficiente specifice ale genelor: - disfunctii metabolice, disfunctii endocrine etc.);
-mediul si educatia, adica ceea ce este dobandit, in aceasta categorie intrand factorii etiologici prenatali, perinatali, postnatali, si psihoafectivi. Cand factorii respectivi provoaca leziuni ale sistemului nervos central si determina o stare de deficienta mintala, aceasta deficienta este considerata exogena.
*O clasificare a factorilor etiologici in cazul deficientelor senzoriale consta in:
-factori predispozanti a caror actiune incepe in primii ani de viata si determina vulnerabilitatea persoanei fata de agenti etiologici care mai tarziu vor insoti aparitia bolii;
-factori precipitanti care se produc cu putin timp inainte de debutul unei tulburari pe care o induc;
-factori de intretinere care prelungesc cursul unei tulburari, dupa ce a fost provocata;
-factori de stres.
In general , factorii cauzali actioneaza in sisteme dinamice, in lanturi cauzale si sunt favorizati in actiunea lor de anumite conditii.
Unii autori identifica 3 nivele ale sistemului etiologic:
-primul nivel e reprezentat de relatia cauzala dintre deficienta si diferitele lezari sau disfunctii ale analizatorilor;
-al doilea nivel e reprezentat de factorii cauzali care determina afectiunile analizatorilor;
-al treilea nivel este reprezentat de factorii de natura sociala, economica, psihologica, educationala care conditioneaza aparitia si manifestarea cauzelor relevate la primele doua nivele.
*handicapurile de limbaj apar prin actiunea unor procese complexe in perioada intrauterina a dezvoltarii fatului, in timpul nasterii sau dupa nastere. La aceste cauze generale, de pot fi incriminate in toate tulburarile de limbaj, se adauga altele specifice unei categorii date.
Aceste cauze se impart in functie de forma si perioada cand apar:
1.Dintre cauzele care pot actiona in timpul sarcinii, citam:diferite intoxicatii si infectii, bolile infectioase ale gravidei, incompatibilitatea factorului Rh, carentele nutritive, traumele mecanice care lezeaza fizic organismul fatului, traumele psihice suferite de gravida, incepand cu neacceptarea psihica a sarcinii si terminand cu trairea unor stressuri, framantari interioare, spaime, care isi pun pecetea asupra dezvoltarii functionale a fatului.
2.Din categoria cauzelor care actioneaza in perioada nasterii, le mentionam pe urmatoarele: nasterile grele si prelungite, care pot provoca leziuni ale sistemului nervos central, asfixiile ce pot determina hemoragii la nivelul scoartei cerebrale, diferite traume fizice, cum ar fi lovirea capului de oasele pelviene, accidente mecanice s.a.
3.A treia categorie o constituie cauzele care actioneaza dupa nastere; ele alcatuiesc grupa cea mai mare.Acestea pot fi impartite in trei categorii:
a) Cauze organice Acestea pot fi de natura centrala sau periferica.
Exemplu: lezarea timpanului impiedica receptia corecta a limbajului si emiterea normala a sunetelor; disartie; dislalie periferica; anomaliile dento-maxilo-faciale nu permit o participare sincronizata a tuturor elementelor necesare realizarii procesului vorbirii. O asemenea situatie are loc si in prognatism si progenie ca si in macroglosie sau microglosie. O anumita frecventa o au infectiile si intoxicatiile cu substante chimice, medicamentoase, cu alcool, care pot afecta, organic sau functional, mscanismele neurofiziologice ale limbajului. Si unele boli ale primei copilarii, ca meningita, encefalita, scarlatina, rujeola, pojarul s.a. pot determina tulburari de limbaj, atat pe cale centrala, cat si periferica.
b) Cauze functionale Aceste cauze pot produce tulburari ale limbajului care privesc atat sfera senzoriala, cat si cea motorie. Cauzele functionale pot afecta oricare din componentele pronuntarii: expiratie, fonatie, articulatie. Astfel, apar dereglari ale proceselor de excitatie si inhibitie, de nutritie la nivelul cortexului, insuficiente functionale la nivelul sistemului nervos central, insuficiente ale auzului fonematic, putand incetini dezvoltarea sa sau pot crea dificultati in parcurgerea traseului normal al limbajului.
c) Cauze psihoneurologice Influenteaza mai cu seama pe acei subiecti care congenital au o constructie anatomo-fiziologica fragila sau cu tendinte patologice. Asemenea cauze se intalnesc la subiectii cu handicap mintal, la alienatii mintal, la cei cu tulburari de memorie si de atentie, la cei cu tulburari ale reprezentarilor optice si acustice. Din aceasta categorie fac parte si subiectii care se supraapreciaza-infatuatii, aceste manifestari influentand negativ structurarea personalitatii si a limbajului.
4.Desi in literatura de specialitate se insista mai putin asupra lor, cauzele psiho-sociale nu sunt lipsite de importanta. La o analiza mai atenta vom constata ca acestea au o frecventa relativ mare, iar efactele lor negative impieteaza nu numai asupra dezvoltarii limbajului, ci si asupra intregii dezvoltari psihice a omului. Din aceasta categorie fac parte unele metode gresite in educatie, slaba stimulare a vorbirii copilului in ontogeneza timpurie, incurajarea copilului mic in folosirea unei vorbiri incorecte pentru amuzamentul parintilor, ce duc la formarea unor obisnuinte deficitare, imitarea unor modele cu o vorbire incorecta in perioada constituirii limbajului, trairea unor stari conflictuale, stressante, suprasolicitarile, care favorizeaza oboseala excesiva, bilingvismuls.a.
2. Consideratii privind frecventa anumitor tipuri de deficiente.
*Frecventa surzilor in societate difera in timp si de la o zona socio-geografica la alta in raport cu aparitia si amploarea unor factori perturbatori: eredo-familiali,encefalopatii,tratamentmedicalinadecvat, epidemii, conflagratii sociale, traumatisme determinate de accidente, alcoolism, iradieri, malnutritie etc.
Astfel, in acelasi timp, in spatii geografice diferite, atat cauzalitatea cat si frecventa surditatii pot prezenta modificari esentiale. Aceeasi constatare se remarca si pentru acelasi spatiu, dar in etape de timp diferite.
In conformitate cu datele statistice autohtone si mondiale, surditatea la varsta copilariei e reprezentata de procentul de 1%o de locuitori. Odata cu maturitatea, procentul de dereglari ale aparatului auditiv se afla in continua crestere, la peste 10%, iar la adultii de varsta a treia disfunctia auditiva se manifesta in proportie de peste 50%.
*Dupa Daniel Marcelli (2003) copiii cu ambliopie ocupa cam 4,6% din totalul copiilor cu handicap, iar cei cu cecitate 2,4%.
In scolile speciale din Romania sunt inscrisi in acest an scolar 1740 de elevi.
In evidentele Asociatiei Nevazatorilor din Romania sunt 81000 de persoane cu "invaliditate oftalmologica" de gradul I - handicap grav (cecitate totala sau de vedere foarte slaba, nefunctionala) si cu invaliditate de gradul II - handicap accentuat (ambliopie, vedere partiala).
* Referitor la proportia copiilor cu deficienta mintala din tara noastra, nu dispunem de cifre oficiale, ci doar de aprecieri ale catorva autori. Astfel, Petru Arcan si Dumitru Ciumageanu (1980) si mai tarziu Ioan Drutu (1995) invoca cifra de 4 %, iar Ion Strachinaru (1994) pe cea de 5 %. Acesta din urma face si o interesanta apreciere comparativa: « numarul important prin care deficientii mintal isi anunta prezenta crescuta arata ca ei sunt primii handicapati de care pedagogia speciala trebuie sa se ocupe neintarziat pentru a-i ridica la forme de viata social-utila si pentru a face ca randul lor sa nu fie ingrosat cu noi cazuri dintre copiii normali.
De altfel, ei nu atrag atentia numai pentru ca sunt circa 50% din totalul copiilor deficienti, ci si pentru faptul ca, in ordinea acestora, ei sunt, spre exemplu, de 15 ori mai numerosi decat surdo-mutii si de 35 de ori mai numerosi decat nevazatorii» Referindu-se la frecventa in populatia infantila a copiilor cu deficienta mintala, literatura de specialitate evidentiaza si faptul ca aceasta frecventa este inegal raspandita de-a lungul anilor de scolarizare, existand o anume dinamica ascendenta dinspre clasele mici spre clasele mari. Initial, la nivelul varstei prescolare proportia este redusa, fiind evidente doar cazurile de deficienta profunda sau severa, pentru ca, la debutul scolar, sa-si faca simtita prezenta si cazurile de deficienta moderata. Deficienta mintala usoara este decelata, de regula, la nivelul claselor primare, in timp ce cazurile de limita se reliefeaza mai adesea abia in momentul trecerii din ciclul primar spre prima clasa gimnaziala. Pentru nuantarea afirmatiei cu privire la inegalitatea frecventei copiilor cu deficienta mintala de-a lungul anilor de scoala, reamintim datele procentuale prezentate de Mariana Rosea (1967), dupa P. Baton (1962). Conform acestor date, proportia deficientilor mintal, impreuna cu «cazurile indoielnice», variau intre 4,2% din populatia investigata la nivelul varstei de 8 ani, cu alte cuvinte, in primul an dupa debutul scolar, si 15,9% la nivelul varstei de 11 ani, adica la trecerea din invatamantul primar spre treapta urmatoare de scolarizare.
Reproducem si comentariul autoarei citate, pe marginea acestor date procentuale: «Este clar ca aceasta variatie a frecventei este ecoul variatiei dificultatilor intampinate de copii in procesul scolarizarii, pe masura maririi volumului de cunostinte ce trebuie insusite si a cresterii nivelului lor de abstractizare. Ulterior, mergand spre scoli profesionale sau spre productie, o parte din acesti indivizi realizeaza o adaptare suficienta pentru a nu se mai diferentia in mod vizibil de populatia cu intelect normal»
3. Individualizarea tipurilor de deficiente in functie de factorii etiologici, sociali si culturali.
Clasificari ale factorilor cauzali ai deficientei mintale
In cele mai multe cazuri la baza deficientei mintale se afla o politologie ,una dintre cauzele marii varietati a simptomelor deficientei mintale in diferitele sale forme de manifestare.
O prima clasificare sistematica a cauzelor deficientei mintale in literatura psihopedagogica ,ne este oferita de Mariana Rosca.
Ea subliniaza ca exista multiple clasificari ale cauzelor intarzierii mintale, si anume, in functie de ;
Natura acestor cauze ( agenti infectiosi, mecanici)
Relatia dintre ereditate si mediu (factori endogeni si exogeni0
Momentul actiunii factorilor cauzativi ( factori prenatali,perinatali,postnatali0
Autoarea prezinta doar clasificarea in functie de momentul in care actioneaza factorii cauzali:
Cauze prenatale-actioneaza in perioada intrauterina,cand dezvoltarea fatului este nemijlocit,dependenta de starea organismului mamei,inclusiv,de starea psihica a acesteia.
Cauze perinatale-actioneaza in scurta ,dar plina de socuri si chiar traumatisme pentru copil,perioada cat dureaza nasterea propriu-zisa.
Cauze postnatale-actioneaza dupa nastere,de regula in mica copilarie.
O clasificarea amanuntita a factorilor etiologici ai 'debilitatii mintale ' o fac autorii M.Chiva si Y.Rutschmann in :
Factori ereditari-nespecifici ( debilitatea endogena sau subcultura sau familiala)
-specifici (sindroame datorate unei aberatii cromozomiale sau unei deficiente specifice a genelor)
- posibili (epilepsia)
Factori dobanditi -prenatali
-perinatali
-postnatali
-psihogeni
A.Strauss propune o clasificare ,pornind tot de la doua categorii de baza
-categoria "endogenilor"-asemenea cu "tipul subcultural", nu prezinta nici un semn de prejudiciu prin leziune cerebrala.
-categoria "exogenilor"-asemenea cu "tipul patalogic"
trasatura principala , comuna atat exogenilor, cat si endogenilor o reprezinta capacitatea limitata de abstractizare si generalizare, aceasta caracteristica reprezentand simptomul central al sindromului oligofrenic.
Intre cele doua categorii etiologice exista si diferente importante, astfel la acelasi nivel de ineficienta mintala,exprimat intr-un QI comun sau apropiat (<70) :
-endogenii intampina dificultati in domeniul limbajului,mai ales sub aspectul fluentei in exprimare,precum si al formarii deprinderilor de citire corecta si de scriere ortografica.
-exogenii prezinta dificultati sub aspectul reproducerii si al incadrarii in anumite ritmuri si sub aspectul eficientei psihomotorii(performante mai putin omogene decat cele ale endogenilor).
M.S. Pevzner foloseste termenul de "oligofrenie"pentru a desemna deficienta mintala, distingand :
-oligofrenia de baza sa primara ,fara complicatii asociate si prezentand tulburari difuze, nelegate de leziuni localizate.
-oligofrenia cu tuburari considerabile ale neurodinamicii corticale ,cu afectarea lichidului cefalorahidian si cu tendinte spre oboseala accentuate.
-oligofrenia cu tulburari ale proceselor nervoase fundamentale-excitatia si inhibitia-cu predominarea uneia dintre ele.
-oligofrenia cu afectiuni predominante in zona lobilor frontali si cu manifestarea unor tulburari motorii,emotionale si de vointa.
Sindroame ale deficientei mintale, determinate prin mecanisme genetice specifice
Sindroamele au cea mai mare pondere printre persoanele cu deficienta mintala.
Maladia Down (dupa numele celui care a descris-o, Langdon Down) este un sindrom determinat de aberatia unui cromozom autosom si anume un cromozom in plus in pereche 21, fapt pentru care se mai numeste trisomia 21.
Etiologic ,exista pareri care spun ca aceasta maladie s-ar putea datora varstei mai inaintate a mamei, varsta inaintata a tatalui sau diferenta mare de varsta intre cei doi parinti, precum si actiunea unor factori nocivi in timpul sarcinii.
Factorul cauzal esential se pare ca este 'slabirea functiilor reproductive ale parintilor" , indeosebi extenuarea organismului mamei.
Fiind cea mai frecventa aberitate cromozomiala care se detecteaza foarte de timpuriu, ea prezinta unele disformii structurale specifice, detectabile inca de la nastere si care sunt dupa E.Verza:
Protuberanta occipitala neconturata
Fante palpebrale , avand un aspect lat si hipotonic sau ingust si ascutit
Buze groase si fisurate transversal
Frecvente anomalii ale maxilarelor si dintilor
Degete scurte si uneori sindactilie
Aceste caracteristice structurale sunt tipice pentru sindromul Down numai daca se gasesc in combinatie la acelasi individ, izolat ele pot fi observate si la alte persoane normale sau cu alte deficiente . Situatia acestor copii,care au o capacitate imunitara foarte scazutas-a schimbat dupa ce au fost elaborate programele de interventie timpurie psihopedagogica si terapeutica , un rol esential avandu-l si tratamentele cu antibiotice .
Copiii cu maladia Down , de obicei, se afla la nivelul deficientei mintale severe si chiar a celei profunde, prezentand accentuate intarzieri in dezvoltarea limbajului, numeroase tulburari de pronuntie,dificultati majore in insusirea scris-cititului,accentuate tulburari ale psihomotricitatii.
Orientarea individuala si dezvoltarea intr-o directie pozitiva este posibila , in conditiile unei abordari terapeutice si educative corespunzatoare , dar si datorita unor particularitati de specificitate a acestor copii,de obicei sunt afectuosi, veseli,dornici de compania altor persoane si se desprind relativ usor sa convetuiasca intr-un grup tolerant.
Sindromul Klinefelter-face parte din categoria aberatiilor unui cromoz sexual, cariotipul majoritatii bolnavilor fiind 47 XXY si afectand doar sexul masculin. Caracteristicile dezvoltarii fizice a indivizilor cu acest sindrom sunt urmatoarele:
In copilarie :talie inalta, testicole mici,necoborate in scrot
In pubertate :se accentueaza unele trasaturi de tip feminine:solduri late, musculatura slab dezvoltata,pilozitate saraca.
Dezvoltarea intelectuala e afectat la acesti indivizi, gravitatea afectiunii fiind in functie de numarul cromozomilor x.. Sunt prezente si unele tulburari afective, precum ;timiditatea, stari accentuate de inhibitie, complexe de inferioritate, perversiuni sexuale,precum si tulburari neurologice ca : epilepsia sau ataxia cerebrala.
Acestia necesita atat supraveghere medicala,cat si exercitii adecvate de educatie fizica ,antrenarea sistemica a operatiilor intelectuale si a capacitatilor mnezice, consolidarea deprinderilor de comportament corect si inhibarea celor neadecvate.
Oligofrenia fenilperuvica(fenilcetonuria) face parte din categoria dismetaboliilor determinate genetic, acest sindrom caracterizandu-se din sangele acelei enzime ,care asigura in mod obisnuit transformarea fenilalaniei in tiroxina. Astfel fenilalanina se transforma in acid fenilpiruvic, toxic pentru organism, inclusive pentru SNC. Posibilitatea depistarii,prin analize de laborator a acestui acid, necesita instruirea unei diete speciale , lipsa de elementul toxic, prevenindu-se astfel aparitia fenomenelor de retardare mintala.
Desi in primele luni dupa nastere copilul pare normal, curand apar primele semen ale boli, iritabilitate crescuta si crize convulsive ,iar caracteristicile morfologice specifice pot fi :
-ochi albastri
-piele fina
-parul blond
mai tarziu apar intarzieri ale achizitilor psihomotrice si prezentarea stereotipurilor in plin plan motor,rigiditate musculara,reflexe osteotendintioase vii.
Galactosemia este o alta maladie din categoria dismetaboliilor , constand in absenta unei anumite enzime din sange ,ce provoaca incapacitatea organismului noului nascut de a transforma corespunzator galactoza din laptele cu care este hranit.
Eliminarea totala a laptelui din regimul alimentar a acestui copil e capabila sa previna sau sa diminueze o serie de afectiuni grave ( insuficiente ale dezvoltarii somatice ,tulburari hepatodigestive,tulburari neurologice ).
Hipotiroidismul este un sindrom din categoria disendocriniilor, datorat unei tulburari a functionarii glandelor cu secretie interna, avand doua variante :
-cretinismul endimatic
-cretinismul sporadic
ambele datorate dereglarii functiei normale glandei tiroide.
Cretinismul endimatic apare, indeosebi, in anumite zone geografice ,lipsite de iod, dezvoltarea organismului fiind afectata inca din perioada prenatala.
Cretinismul sporadic afecteaza puternic dezvoltarea, inclusive cea intelectuala, deoarece glanda tiroida fie ramane nedezvoltata,fie degenereaza.
Trasaturi specifice acestor indivizi sunt :
Statura mica, craniu mic, piele uscata si galbuie, par aspru, abdomen diform si cu hernie
Psihic ,ei sunt apatici, au miscari si mimica sarace,o reactivitate redusa si insuficienta intelectuala accentuate.
Sindroamele sunt numeroase , numarul lor depasind cu mult cifra de 100 , insa numarul copiilor care se nasc cu aceste sindroame este relativ mic. Conditia fundamentala a unei eventuale reusite in terapia complexa a acestor sindroame o reprezinta abordarea cat mai timpuriu posibil, in programe adaptate, personalizate,in care tratamentele medicale corespunzatoare trebuie sa se imbine cu masuri de organizare a mediului familial si educativ-terapeutic.
Forme ale deficientei mintale, determinate de factori extrinseci ai d.m.
Factorii extrinseci ai deficientei mintale-cuprind toate accidentele survenite din momentul conceptiei,pe tot parcursul stadiului vietii intrauterine,ale nasterii si pana la sfarsitul primei copilarii,clasificandu-se astfel in : prenatali,perinatali,pstnatali si psihogeni.
1. Cauzele prenatale ale deficientei mintale -ereditatea este primul factor premergator tuturor cauzelor posibile .
Factorii care actioneaza in primele trei luni ale sarcinii duc la consecinte dintre cele mai grave ,intrucat in aceasta perioada,apar si se diferentiaza organele separate ale fatului, iar tesuturile ,inclusiv cel al SNC,au o vulnerabilitate crescuta.Astfel in cadrul unor investitii asupra cazurilor de imbolnavire a viitoarelor mame, in timpul sarcinii,cu rubeola-maladie provocata de o infectie virotica,s-a constatat aparitia ulterioara a unor cazuri de retardare mintala, mai mult sau mai putin accentuate ,intr-un procent de :
-47% la copii ai caror mame s-au imbolnavit in prima luna de sarcina
-20% in luna a II a
-7% in luna a III a
Alte forme de infectie virotica a gravidelor,infectii care pot actiona nociv asupra fatului si ot determina aparitia unor cazuri de deficienta mintala,dar si a altor deficiente ,sunt:
Gripa infectioasa
Hepatita vorotica
Pojarul
Oreionul
O grupa de factori care actioneaza prenatal o reprezinta si infectiile de natura bacteriana ,dintre care amintim:
Tuberculoza congenitala-care ,daca actioneaza din primele luni ale sarcinii.Poate determia, fie un avort spontan, fie afectarea dezvoltarii psihice ulterioare,inclusive cea mintala.
Sifilisul congenital-in care exista situatii de dezvoltare aparent normala, in primii ani de viata pentru ca ulterior sa se produca deteriorari evidente ale capacitatii mintale si ale conduitei adaptative (se poduce si anomalii somatice : dentitie deformata,nas in sa,keratite).
Infectii cu protozoare au ca reprezentant principal Toxoplasma congenitala,provocata de un protozor preluat de la animale.Desi pentru mama insarcinata,aceasta maladie nu prezinta pericole deosebite ,afectarea faptului cu toxoplasma are consecinte grave, deficiente mintala asociindu-le ulterior, cu diverse afectiuni somatice , microcefalie sau hidrocefalie,alterari ale tesutului nervos.
Alte cauze posibile ale deficientei mintale, care actioneaza, uneori, asupra faptului in perioada intrauterina sunt :
-incompatibilitatea factorului Rh- atunci cand o mama cu Rh negativ este purtatoarea unui fat cu Rh pozitiv (mostenit de la tata). In asemenea situatii,organismul mamei produce "anticorpi',care pot afecta si SNC al viitorului copil.
-varsta inaintata a parintilor- pierderea prin epuizarea capacitatii de procreiere a organismului parintilor.
-iradierea mamei (de exemplu raze x)-in primele cinci luni de sarcina
2. Factori care actioneaza perinatali .Desi este un proces fiziologic normal, nasterea reprezinta ,pentru un copil,o schimbare radicala a conditiilor de existenta.
a) In etapa centrala a procesului nasterii-expulzarea fatului -in prezenta anumitor conditii nefavorabile ,se pot produce o serie de accidente ,ca:
-asfixia,prin strangularea cu cordonul ombilical,prin aspiratie de mucus,prin reflex respirator deficitar;
-hemoragii,petrecute la diferite niveluri ale creierului si determinand formarea unor hematomi ,care sclerozandu-se, vor implica dezvoltarea si functionarea normala a celulelor nervoase.
-traumatisme mecanice,prin forceps sau apasare puternica a capului de oasele pelviene ale mamei, insotite de leziuni ale substantei nervoase.
b) Printre factorii patogeni care actioneaza in timpul nasterii avem : prematuritatea,postmaturitatea,nasterea prin cezariana,toate acestea putand provoca unul sau mai multe din accidentele mai sus.
Atat cauzele care au actionat prenatal, determinand nasterea prematura,cat si accidente posibile prenatale reprezinta factori etiologici cu actiunea cumulata.
c)Intr-o investigatie organizata,s-a constatat ca frecventa deficientei mintale printre copiii gemeni de varsta scolara este ,practic, dubla in raport cu frecventa acestei deficiente printre copiii de acceeasi varsta , nascuti insa obisnuit.Astfel sarcinile gemelare si nasterile de gemeni pot constitui conditii favorabile sau chiar de provocare a actiunii a factorilor prenatali-traumatisme ,asfixie,hemoragii-care stau la baza deficientelor mintale a anumitor copii.
3.Factori care actioneaza postnatal- ca factori care actioneaza postnatal direct sau indirect sunt urmatorii:
Neuroinfectiile(meningite,encefalite), care apar a fi cele mai raspandite si periculoase
Intoxicatii(cu CO,cu plumb)
Leziuni cerebrale posttraumatice (depend de perioada in care au actionat ,afectiunile timpurii fiind, de obicei,mai accentuate si mai difuze, adica afectand zone mai intinse din cortex)
Accidente vasculare cerebrale
Encefalopatiile de postimunizare
Bolile organice cronice
Subalimentatia
Alimentatia nerationala
Conditii neigienice
4.Factori psihogeni E.Verza remarca rolul important pe care-l joaca structurile emotional afective in conturarea personalitatii handicapului mintal,in conturarea tabloului caracteristic unei "psihopatologii marginale sau de granite "(intelectul de limita si pseudodeficienta mintala).
Deficienta mintala se caracterizeaza prin fenomene de emotivitate crescuta, puerilism si infantilism afectiv,sentimente de inferioritate si anxietate generala , caracterul exploziv si haotic, controlul limitat al starilor afective . Prin aceste fenomene ,personalitatea handicapului mintal se contureaza ca imatura,dizarmonica si instabila comportamental.
Exista o anumita tendinta de a considera factorii psihogeni ai deficientei mintale ca apartinand categoriei de factori postnatali, dar e de preferat delimitarea lor intr-o categorie aparte, din urmatoarele motive :
a.Exista numeroase dovezi de influentare afectiva a fatului, inca din perioada prenatala-atat in mod direct:-in ultima treime a sarcinii,cand fatul incepe sa receptioneze ,deja nemijlocit,unii stimuli din exterior,la care raspunde prin miscari intrauterine sau chiar prin anumite emisiuni vocale
-cat si indirect:-prin starea psihica si emotionala a mamei in timpul sarcinii
b.Atunci cand actioneaza postnatal,factorii psihogeni pot diminua sau pot accentua consecintele actiunii anterioare a altor factori.
Factorii psihogeni pot juca un rol nociv deosebit,mai ales atunci cand actioneaza de timpuriu si corelat cu conditii educative precarea si pe o perioada mai indelingata de timp,producand veritabile tablouri de deficienta mintala.
In literatura psihopedagogica sunt descrise si o serie de conditii sau facori de care depinde gravitatea starii de handicap,consecutive deficientei mintale -Ghe.Radu reproduce cateva din aceste conditii:
Importanta organismului afectat pentru dezvoltarea si eficienta mintala :creirul,analizatorul vizual sau auditiv;
Intensitatea sau gradul deficitului;
Dinamica alterarii-cand deficitul se produce brusc,consecintele in planul vietii psihice sunt mai grave;
Varsta la care s-a instalat deficitul-cu cat e mai timpurie, cu atat consecintele sunt mai grave
Momentul (varsta) la care se declanseaza actiunea psihopedagogica speciala, adica interventia terapeutica.
Promptitudinea cu care se produce interventia -cu cat decalajul intre momentul aparitiei deficitului si declansarea interventiei terapeutice este mai mare , cu atat consecintele vor fi mai grave;
Calitatea vietii si a educatiei ,atat in familia careia ii apartine copilului, cat si in institutia scolara pe care o frecventeaza.
Toate acestea reprezinta o premisa importanta a organizarii temeinice si a desfasurarii eficiente a procesului de profilaxie si terapie complexa a starilor de handicap , de care orice psihopedagog ar trebui sa fie constient .
Etiologia tulburarilor de auz dobandite poate fi prezentata , pornind de la momentul aparitiei lor astfel :
a) in perioada prenata :
infectii virale sau bacteriene ale mamei;
ingerarea de substante toxice , alcool sau a unor medicamente din grupul tranchilizantelor;
tentative de avort prin consumul unor substante ca : chinina , apa de plumb , erogotina sau prin administarea de antibiotice;
iradieri ale mamei in timpul sarcinii;
incompatibilitatea RH intre mama si fat;
traumatism in timpul sarcinii;
b) in perioada neonatala (perinatala)
traumatisme obstreticale cu produceri de hemoragii in ureghea interna sau la nivelul scoartei cerebrale;
anoxie sau asfixie albastra , urmata de insuficienta oxigenare a structurilor nervoase cerebrale ;
blirubinemia sau icterul nuclear.
c) in perioada postnatala
boli infectioase de tipul : otita, mastoida , encefalita , rujeola , febra consulvisiva , oreion.
Traumatism cranio-cerebrale;
Abuz de antibiotice si alte substante medicamentoase;
Traumatisme sonore
Stari distrofice , intoxicatii , afectiuni vasculare.
In functie de localizarea la nivelul urechii , putem identifica urmatoarele cauze :
absenta pavilionului urechii sau malformatii ale acestuia;
obstructionarea canalului auditiv extern cu dopuri de ceara sau alte corpuri straine;
excrescente osoase.
otite , mastoide , corpuri straine;
inflamarea trompei lui Eustache
leziuni sau malformatii ale oscioarelor , otoscleroza;
perforarea membranei timpanului.
leziuni sau deformari ale labirintului cohlear;
leziuni ale organului Corti , membranei bazilare si nervului auditiv.
Etiologia tulburarilor de vedere este foarte variata si include o diversitate de factori de risc care , in functie de locul si perioada care actioneaza , determina forme si grade diferite de deficienten ale analizatorului vizual . O clasificare etiologica generala a deficientelor viZuale include urmatoarele grupe cauzate :
boli ale anexelor globului ocular (pleoape , glande lacrimale , boli ale orbitei oculare , conjunctivitele);
tulburari ale refractiei oculare (miopia, hipermitropia, astigmatismul);
afectiuni ale cristalinului (cataracta);
afectiuni ale corpului vitros;
afectiunile polului posterior (retina si nervul optic).
Accidente si traumatisme oculare;
Alterari ale campului vizual;
Tulburari ale vederii binoculare ;
Alterari ale simtului cromatic;
Tulburari de adaptare la intuneric si lumina ;
O sistematizare operativa a cauzelor deficientelor de vedere include :
-anomalii ereditare -genopatii (mutatii cromozomiale)
-anomalii neereditare -gametopatii
-cauze care actioneaza perinatal sau post natal , in diferite perioade ale existentei persoanei:
-boli infectioase;
-intoxicatii cu diferite substante (de ex. Alcool metilic, arsenic);
-cauze diverse.
Un loc important in etiologia deficientelor de vedere este rezervat numeroaselor boli care se pot manifesta in perioada copilariei si a caror neglijare sau netratare poate conduce la urmari foarte grave in dezvoltarea si functionarea structurilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual . Din aceasta perspectiva pot fi identificate:
-boli neurologice -pot determina atrofii ale nervului optic , paralizii ale muschilor globului ocular;
-boli ale pielii-pot afecta testurile dermice oculare prin ulceratii;
-boli ale sangelui -pot provoca atrofii retiniene sau ale nervului ioptic , tumori;
-infectii microbiene sau virotice ( de exemplu gripa)- pot determina complicatii la nivelul anexelor globului ocular (canalul lacrimar , pleoape).
-boli infectioase si boli venerice -pot provoca afectiuni mai ales la nivelul tesuturilor conjuctive sau retiniene (unele infectii pot determina si nistagmusul).
-boli endocrine -pot determina aparitia glaucomului infantil
-traumatisme ale globului ocular in diferite circumstante de viata ale copiilor.
Cunoasterea etiologiei si manifestarile clinice ale deficientelor de vedere prezinta o mare importanta in stabilirea unui diagnostic diferential , stabilirea unui tratament compensatoriu si recuperarea , profesionalizarea si integrarea sociala a persoanei cu deficienta de vedere .
Etiologia deficientei fizice -categoriile etiologiei care determina aceste tulburari au in componenta lor afectiuni ale sistemului nervos central si periferic , disfunctii metabolice sau ale sistemelor endocrin, muscular si osos , alimentatie necorespunzatoare (mai ales in primii ani de viata ) , disfunctii psihice cu rezonanta asupra expresiei motrice , carente educationale , afective si ale mediului social in care se dezvolta copilul. Toate aceste cauze actioneaza de obicei in interrelatie , fapt ce ingreuneaza demersul stabilirii unui diagnostic diferential si structura strategiei de recuperare si reeducare a copilului .
Psihomotricitatea , privita sub aspectul formarii , dezvoltarii , educarii si integrarii sale in sfera functionala a psihismului uman , imbraca aspecte foarte variate datorita interferentelor determinate de relatiile permanente ale individului cu mediul inconjurator , in procesul adaptativ si educational la care este supus . Daca definim notiunea de psihomotricitate ca fiind o conjugare a functiilor psihice cu cele motrice si acceptand premisa ca ea reprezinta o functie complexa a sistemelor superioare de adaptare si integrare , atunci abordarea ei din perspectiva psihopedagogica se impune ca o necesitate din cel putin doua motive :
-psihomotricitatea este profund implicata in structurarea "partilor vizibile" ale personalitatii si in ajustarea complexa a comportamentului individual in diversele situatii de viata;
-tulburarile psihomotrice au un puternic impact asupra imaginii de sine a individului , fapt care determina o serie de disfunctii in planul personalitatii acestuia .
Cresterea si evolutia copilului are la baza o serie de legitati care actioneaza indiferent de situatiile existente in ontogeneza , determinand aparitia unor etape , perioade sau stadii de dezvoltare caracterizate printr-o serie de indicatori ce informeaza asupra nivelului atins si asupra posibilitatilor de exprimare a copilului pe baza achizitiilor din mediul sau de viata . Diferentele interindividuale sunt puse fie pe seama dispozitiilor genetice , fie pe seama conditiilor de mediu , acestea interactioneaza si determina o mare variabilitate de manifestari psihomotrice .
Manifestarile din sfera motricitatii trebuie privite in stransa relatie cu dezvoltarea intelectuala , expresia verbala si grafica, maturizarea afectiv-motivationala si calitatea relatiilor interindividulae ca expresie a maturizarii sociale . Nu de putine ori pot fi intalniti copii care prezinta o slaba dezvoltare a miscarilor mai complicate ale mainii , dificultati in trecerea de la o miscare la alta sau in executarea unor miscari pe baza unorcomenzi verbale , lipsa de expansiune , lentiare, inertie sau uniformitate in miscari , toate acestea constituindu-se in informatii cu privire la nivelul de dezvoltare in plan psihomotric al copilului .
Etiologia tulburarilor de limbaj , la randul ei , este de o mare diversitate si cunoasterea cauzelor care determina tulburarea este o alta conditie de baza in stabilirea programului terapeutic si a strategiei dee lucru cu copilul deficient. Analiza cauzelor a putut stabili urmatoarele categorii etiologice:
-boli infectioase ale mamei in perioada sarcinii;
-incompatibilitatea factorului RH;
-intoxicatii;
-traumatisme mecanice (care lezeaza fizic organismul fatului) sau psihice (stres , spaima , emotii intense resimtite de mama);
-carente nutritive.
-traumatisme obstrticale
-nasteri prelungite care duc la asfixii si leziuni ale sistemului nervos central.
- cauze organice de natura centrala si periferica :
Leziuni la sistemul nervos central provocate de unele traumatisme mecanice;
Afectiuni ale aparatului auditiv si fonoarticulator care impiedica receptia si emiterea sunetelor (perforarea timpanului , anomalii ale buzelor, limbii, valului palatin , maxilarelor).
Boli infectioase ale copariei (encefalita, meningita, scarlatina);
Intoxicatii cu substante chimice, medicamente, alcool care pot afecta organic sau functional mecanismele neurofiziologice ale limbii.
-cauze functionale -privewsc sfera (receptoare) senzoriala si motorie (efectoare)
Tulburarea proceselor de excitatie si inbibitie la nivelul cortexului;
Insuficiente functionale ale sistemului nervos central;
Insuficiente motorii la nivelul aparatului fonoarticulator;
Deficiente ale auzului fonematic ( hipoacuzii, discriminare senzoriala redusa).
-cauze psihopedagogice -determina in special tulburari de ritm si fluenta a vorbirii:
Deficiente mintale;
Tulburari ale memoriei , atentiei, reprezentarile vizuale si acustice ,
Tulburari in sfera personalitatii (neincredere in sine , timiditate, supraaprecierea imaginii de sine).
- cauze psihosociopedagogice
Slaba stimulare a vorbirii copilului in ontogeneza timpurie;
Carente pedagogice (stimularea deformata a vorbirii , imitarea unor modele cu vorbire deficitara, necorectarea la timp a tulbiurarilor de vorbire ).
Suprasolicitare , stari conflictuale , oboseala, fenimenul de bilingvism (obligarea copilului de a invata o limba starina ,inainte de a-si forma deprinderi necesare in limba materna ).
Etiologia tulburarilor de comportament
La persoanele cu dificultati de invatare severe nu se poate vorbi de o cauza unica , cu de un complex de factori care concura si explica aparitia dificultatilor comportamentale. Nici unul dintre acesti factori nu este exclusiv si atunci cand se constata la persoanele cu functionare intelectuala normala, se apreciaza ca exista o relartie semnificativa intre prezenta lor si probabilitatea aparitiei problemelor comportamentale. Intre acesti factori regasim:
-factori biologici :prezenta lor creste probabilitatea ca o persoana sa dezvolte probleme de comportament . Acesti factori se refera la : disfunctii organice cerebrale , epilepsie, dificultati audio- vizuale , anumite caracteristici temperamentale cum ar fi intensitatea inalta a raspunsului emotional si slaba adaptabilitate la situatiile noi.
-factori sociali -au si ei influente importante asupra compartimentului . De exemplu: persoanele care primesc o ingrijire de slaba calitate sau care sunt respinse de parinti sau de societate au sanse mai mari sa dezvolte tulburari de comportament si emotionale, comparativ cu semenii lor care nu au trait asemenea situatii . In mediile cu un inalt nivel de tensiune si conflict interpersonal , persoanele vor prezenta mai multe tulburari de comportament decat cele care traiesc in medii caracterizate de coeziune si aromie. Cu referire la mediul scolar , factorii care pot declnsa comportamente perturbate sunt: accentul exagerat pe competitie , care va genera sentimente de rivalitate (ostilitate, mediul social insecurizant, etichetarea , relatiile tensionate cu profesorul).
-factori emotionali -persoanele cu dificultati in invatare au experimentat mai mult esecul in diversele aspecte ale vietii lor. In plus , ele raman puternic dependente de altii pentru satisfacerea nevoilor lor , ca atare , reprezentarea de sine le poate fi saraca , iar stima de sine scazuta .
Frecvent , tulburarile de comportament apar la cei cu dezabilitati in invatare in adolescenta , tinerete, datorita faptului ca cei care-i ingrijesc ii trateaza ca pe copiii mici , ceea ce se reflecta in stilul in care le sunt formulate cererile si in mediul in care le este negata exprimarea dorintelor , preferintelor .
-factori cognitivi -includ abilitatile slabe de comunicare , de rezolvare a problemelor si de interactiune sociala .
Fiecare dintre aceste cauze poate afecta adaptarea emotionala si comportamentul aferent ,indiferent la nivelul intelectual al persoanei. Cu cat acesti factori actioneaza mai multi impreuna , cu atat creste si probabilitatea dezvoltarii unor tulburari de comportament . A ajuta elevul sa-si depaseasca dificultatile emotionale si comportamentele presupune identificarea bfactorilor specifici care contribuie la aparitia problemelor comportamentale si intelegerea modului in care acestia actioneaza.
