|
|
|
Dezvoltarea si stimularea creativitatii in scoala. Inteligenta emotionala si creativitatea.
Dezvoltarea si stimularea creativitatii in scoala.
Atata vreme cat creatia era socotita un privilegiu dobandit ereditar de o minoritate, scoala nu s-a ocupat in mod special de acest aspect, desi, s-au creat ici si colo clase speciale pentru supradotati. De cand se arata ca automatele dirijate de calculatoare infaptuiesc toate muncile monotone, stereotipe si deci omului ii revin mai mult sarcini de perfectionare, de innoire, cultivarea gandirii inovatoare a devenit o sarcina importanta a scolilor de masa. Pe langa efortul traditional de educare a gandirii critice, stimularea creativitatii apare si ea ca un obiectiv major. Aceasta implica schimbari importante, atat in mentalitatea profesorilor, cat si in ce priveste metodele de educare si instruire.
Inainte de toate, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale si emotive, puternice in scoala din trecut. Se cer relatii destinse, democratice, intre elevi si profesori, ceea ce nu inseamna a cobori statutul social al celor din urma. Apoi, modul de predare trebuie sa solicite participarea, initiativa elevilor - e vorba de acele metode active, din pacate prea putin utilizate in scoala romaneasca. In fine, creativitatea trebuie si ea apreciata corespunzator, alaturi de temeinicia cunostintelor, de rationamentul riguros si spiritul critic.
Principii si metode de dezvoltare si stimulare a creativitatii in scoala
Torrance ofera cateva sugestii privind modul in care poate fi dezvoltata in clasa o atmosfera care sa faciliteze creativitatea:
recompensarea exprimarii unor idei noi sau a unor actiuni creative;
neimpunerea / nefortarea propriile solutii elevilor;
provocarea elevilor cu idei incongruente si paradoxuri aparente;
oferirea de evaluari deschise, idei controversate care sa provoace punerea unor probleme;
incurajarea elevilor sa-si noteze ideile proprii, tinand anumite jurnale, caiete de notite.
Profesorii care aplica aceste principii renunta la a oferi doar un flux permanent de cunostinte. Ei devin astfel un mediator intre copil si realitate si nu doar sursa directa a furnizarii de informatie. Ei aloca o parte mai importanta din timp adresarii de intrebari elevilor, comparativ cu media profesorilor. Deseori refuza sa raspunda imediat unor intrebari reflectandu-le in replici de forma: 'Dar tu ce crezi?', 'Cum vezi tu lucrurile?'. Intrebarile acestor profesori deseori manifesta un caracter divergent: ' Ce s-ar intampla daca ', 'Ce te face sa crezi aceasta?'. De asemenea, obisnuiesc sa nu ofere un feedback evaluativ imediat, ci accepta si manifesta interes pentru raspunsurile paradoxale. Rezultatul este ca elevii insisi vor tinde sa descopere noi probleme si sa problematizeze. (Baban A)
Principii privind recompensarea comportamentului creativ
Acelasi autor anterior amintit, a identificat 5 principii de recompensare a comportamentului creativ in scoala.
1. Respectarea intrebarilor neuzuale
Nimic nu este mai recompensant pentru un copil care adreseaza intrebari decat raspunsul pe care-1 primeste la intrebarile formulate, precum si faptul ca adultii iau in serios intrebarile lui.
Copiii au nevoie sa fie invatati cum:
(a) sa formuleze o intrebare;
(b) sa se joace cu ea;
(c) s-o intoarca pe toate fetele privind-o din diverse unghiuri;
(d) s-o reformuleze;
(e) sa-si asume rolul de investigator, dincolo de nevoia de a primi raspunsuri imediate, tip cliseu din partea profesorului sau parintelui.
Profesorii se asteapta sa fie capabili intotdeauna sa dea raspunsuri prompte, chiar atunci cand nu dispun de un raspuns adecvat. Amanarea raspunsului creeaza o anumita tensiune interioara. Astfel se prefigureaza o dubla tentatie a profesorului fie: sa ofere raspunsuri prefabricate imediat, fie sa ignore intrebarile. Copiii formuleaza multe intrebari pentru care profesorul, cel putin pentru moment nu are un raspuns. Acest fapt ar trebui acceptat ca normal si dezirabil, dar el poate fi perceput sub forma unei amenintari la adresa securitatii profesorului.
2. Respectarea imaginatiei si ideilor inedite
Copiii creativi pot observa multe relatii si semnificatii, ce scapa profesorilor lor. Utilizarea ideilor elevilor in clasa creste interesul acestora, creeaza entuziasm si stimuleaza efortul.
3. Sublinierea valorii ideilor pe care le emit elevii
Dificultatea aplicarii acestui principiu consta in prejudecata celor mai multi profesori materializata in convingerea ca elevii nu sunt capabili sa produca idei originale, valoroase. Desigur acesti profesori nu vor fi in stare sa recompenseze comportamentul creativ al elevului in clasa. In scopul aplicarii acestui principiu se pot adopta unele din ideile elevilor in activitatile clasei. De asemenea, se pot utiliza modalitati de comunicare a acestor idei, multiplicandu-le si distribuindu-le clasei sau notandu-le intr-o carte a clasei.
4. Oferirea de oportunitati de exprimare sau de lucru in absenta unor evaluari imediate
Multi profesori, concep cu greu faptul ca nu este necesar sa evalueze imediat tot ceea ce fac elevii. Sunt necesare perioade de timp mai indelungate, pe parcursul carora o persoana sa aiba posibilitatea sa invete si sa se exprime in absenta 'amenintarii' unor evaluari imediate. Evaluarea externa este deseori perceputa la modul negativ drept amenintatoare, fapt ce creeaza o atitudine defensiva si inhiba creativitatea.
Metode de stimulare a creativitatii
Avand ca punct de pornire premisele de lucru mentionate anterior, referitoare la recompensarea comportamentului creativ in scoala, vom efectua o trecere in revista a catorva metode, prin care poate fi dezvoltat si stimulat comportamentul creativ la elevi. Dintre aceste metode amintim: brainstorming, brainstorming cu schimbari de roluri, sinectica, Philips 6-6, metoda FRISCO, metoda 635.
Brainstorming
Esenta metodei consta in separarea intentionata a actului imaginatiei de faza gandirii critice. In practica brainstorming-ului se porneste de la doua principii fundamentale:
(1) orice individ e capabil sa produca idei si
(2) cantitatea dezvolta calitatea.
Exigentele necesare unei sedinte de brainstorming:
suspendarea oricarui gen de criticism (autocriticism);
manifestarea libera a imaginatiei;
stimularea unui debit ideativ cat mai mare; elevii isi pot manifesta opinia oral, liber si spontan relativ la tema aleasa, fara sa respecte o anumita ordine, dar si fara discutii sau dezbateri lungi;
este recomandata preluarea ideilor emise de catre ceilalti din grup, precum si dezvoltarea acestora.
Exemplu de problema: cum sa tratam o persoana care ne jigneste/ne ignora?
Brainstorming cu schimbari de roluri
In aceasta situatie moderatorul poate interveni pentru a facilita cautarea unor idei prin atribuirea de roluri specifice elevilor. El poate intreba asupra modului cum este perceputa o problema din diferite puncte de vedere X, Y, Z (de exemplu al profesorului, al parintelui, al presei, al administratiei scolii, al colegilor mai mari/mici etc).
Sinectica
Sinectica este denumita si metoda analogiilor. Organizarea unei sedinte se fundamenteaza pe doua principii importante:
(a) transformarea straniului (a ceea ce este necunoscut) in familiar, si
(b) transformarea familiarului in straniu.
O sedinta de sinectica presupune parcurgerea a patru pasi:
profesorul prezinta tema de rezolvat;
grupul clasa reformuleaza problema asa cum a intelcs-o (transpunerea straniului in familiar);
indepartarea de problema (transformarea familiarului in straniu);
. reconvertirea a ceea ce a fost straniu in familiar.
Exista mai multe forme de sinectica:
- analogia simbolica: consta in recursul la o imagine-simbol ca substitut al unei situatii problema. Exemplu: sirurile lungi de atomi, care se rotesc in miscari serpuitoare si sarpele care isi musca coada l-au condus pe F. Von Kekule la ideea ca moleculele unor compusi organici nu sunt structuri deschise, ci lanturi inchise.
analogia directa: se recurge la acest mijloc atunci cand, pentru rezolvarea unei probleme stiintifice, se apeleaza la un domeniu cunoscut; de exemplu, analogia cu jocul de pasienta 1-a determinat pe Mendeleev sa organizeze elementele chimice in tabelul ce-i poarta numele.
analogia personala: consta in identificarea fiecaruia din participanti cu un obiect, persoana sau fenomen real sau imaginar. Este vorba de antrenarea capacitatii empatice, ce presupune exprimarea a ceea ce simte fiecare membru al grupului intr-o situatie data. Se poate recurge la o metafora de genul: 'Sistemul planetar', in care fiecare elev se identifica cu o parte a acestui sistem: fie o planeta, un spatiu imponderabil, o raza de lumina sau un meteorit. In final se descriu sentimentele, fantasmele, perceptiile, gandurile pe care le incearca fiecare din membrii clasei.
Philips 6-6
Clasa se divide in grupuri de cate sase elevi. Fiecare grup isi desemneaza cate un moderator. Profesorul ofera in scris fiecarei grupe o problema de rezolvat. Dezbaterea pe marginea problemei respective dureaza 6 minute, la sfarsitul carora moderatorul fiecarui grup prezinta lista cu solutiile obtinute. Exemple de probleme: cum sa aparam natura, ce sa facem cand suntem stresati/ tristi/ iritati.
Metoda FRISCO
Are la baza principiului brainstorming-ului regizat, in sensul ca moderatorul distribuie fiecarui participant cate un rol care sa-i acopere o anumita dimensiune a personalitatii. Cateva roluri ce pot fi acordate in cazul unei discutii pe tema miscarii feministe legate de miscarea feministe sunt cele de: traditionalist, exuberant, pesimist, optimist.
Metoda 635
Metoda, numita si brainwriting, se aplica dupa urmatoarea procedura. Se formeaza grupuri de cate sase elevi, fiecare grup fiind dispus in jurul unei mese. Fiecare elev din grup noteaza pe o foaie cate trei solutii posibile de rezolvare ale unei probleme date. Timpul alocat acestei sarcini este de 5 minute. Dupa aceasta prima etapa foaia este transmisa mai departe in sensul acelor de ceasornic. In acest fel toate cele 6 foi trec o data pe la toti participantii, fiecare din ei notand maximum 18 idei.
Varianta. Construirea colectiva a unor povesti. Fiecare participant va scrie pe o foaie de hartie trei propozitii, reprezentand debutul unei povestiri. Foaia de hartie este transmisa urmatorului participant din stanga, care la randul lui va adauga alte trei propozitii continuandu-se in felul acesta derularea naratiunii. In final vor rezulta 6 relatari, care vor fi citite cu voce tare in fata celorlalti membri ai grupului.
Alte exercitii de stimulare a creativitatii:
exercitii de rescriere a unui mesaj sau povestiri in diferite forme pentru diferiti cititori;
exercitii de rescriere a unui mesaj sau unei compozitii, pentru care se pot imagina finaluri diferite sau in care se poate schimba cadrul de desfasurare al actiunii sau se pot inlocui partial sau total personajele;
ilustrarea unor povestiri sau a altor scrieri prin imagini, scheme;
exercitii de stimulare a abilitatii de a face predictii pornind de la un numar redus de informatii sau pornind de la informatii ambigue;
utilizarea de inversiuni - unui element material i se poate conferi capacitatea de a actiona asemeni unei fiinte umane. Exemplu: apa nu mai este o substanta pe care o bem, ci o substanta care bea. Pentru aceasta se poate recurge la expresii poetice de genul invocarii lui Paul Claudel: 'Doamne ai mila de apele din mine care mor de sete.' (Baban A)
Exercitii practice de stimulare a creativitatii.
1. Concepeti 10 fraze neconventionale pe care un profesor le poate utiliza la inceputul orei pentru a crea o atmosfera agreabila in clasa.
2. Construiti o relatare de o pagina pe tema: 'Ce gandeste cainele/animalul meu de companie despre mine?', sau o alta pe tema 'Ce viseaza cainele meu despre mine?'
3. Cum va imaginati oamenii in anul 2200? Cum vor arata, ce limba vor vorbi, cu ce se vor deplasa, cum le vor arata locuintele, ce filosofie de viata vor impartasi, ce state vor exista?
4. Enumerati 10 intrebuintari neobisnuite pentru o portocala si o forfecuta de unghii.
5. Ce jocuri ati imagina in timpul recreatiilor pentru elevii de gimnaziu/liceu?
6. Ce putem face pentru a apara natura?
7. Cum am putea opri timpul in loc?
8. Imaginati un dialog umoristic intre un campion la alergari si linia de sosire.
9. Purtatul corsetului nu mai e la moda. Ce ati face pentru a-1 lansa din nou?
10. Alcatuiti o povestire cu urmatoarele cuvinte: nimfa, furnici, copilarie, socant, barca.
11. Sugerati cel putin 6 idei prin care s-ar putea face mai agreabila sala de clasa unde invatati.
12. Enumerati cat mai multe inventii inutile (exemplu: pasta de dinti pentru hipopotami, ochelari de soare pentru cartite etc).
Inteligenta emotionala si creativitatea.
La prima vedere s-ar putea crede ca intre creativitate si inteligenta emotionala exista o corelatie crescuta. Cercetarile nu au confirmat, insa, o asemenea presupunere. Terman si Oden urmarind copii cu un Q.I. inalt, au constatat ca doar cativa dintre ei s-au realizat in plan creativ. Adevarata controversa cu privire la raportul dintre cele doua dimensiuni ale personalitatii incepe odata cu aparitia lucrarii lui Getzels si Jackson. Acestia au selectionat dintr-un esantion mai mare, investigat prin teste de inteligenta si teste de creativitate, doua grupuri de subiecti: primul continea 26 de subiecti, care se situasera printre primii 20% la testele de creativitate, fara a fi printre primii 20% la testele de inteligenta, cel de-al doilea grup cuprindea 28 de subiecti situati printre primii 20 la suta la testele de inteligenta, fara a fi printre primii 20% si la cele de creativitate. Comparand rezultatele acestor grupuri, artificial construite, s-a ajuns usor la ideea independentei absolute si chiar a antagonismului intre coeficientul de inteligenta si cel de creativitate; din studiul lor s-a impus postularea lipsei de corelatie dintre inteligenta si creativitate. Este poate exemplul cel mai ilustrativ care arata cum un viciu de esantionare (inlaturarea din esantion a subiectilor cu performante bune la ambele categorii de probe) a condus la o concluzie falsa. Dupa publicarea lucrarii lui Getzels si Jackson au fost intreprinse nenumarate alte investigatii, unele infirmand, altele, dimpotriva, confirmand concluzia celor doi psihologi. Thorndike reexaminand datele lui Getzels si Jackson, de data aceasta pe un esantion reprezentativ, a descoperit existenta unor corelatii la fel de ridicate intre testele de inteligenta si cele de creativitate, ca si cele dintre diferitele teste de creativitate. Din pacate, constatarile lui Thorndike au ramas singulare, deoarece multi alti autori au infirmat existenta unui asemenea tip de corelatie. Astfel, Torrance refacand cercetarile lui Gelzels si Jackson, tinde sa exagereze contrastul dintre inteligenta si creativitate. Anastasi Barron si Harrington comparand scorurile la testele de inteligenta cu cele de la creativitate, au gasit corelatii modeste Dupa opinia celor mai multi psihologi, aceste rezultate nu sunt surprinzatoare. Ele se datoreaza, pe de o parte, erorilor de esantionare iar, pe de alta parte, unor caracterstici ale instrumentelor de diagnoza folosite. Multe teste de creativitate erau atat de difuze si globale incat nu permiteau diferentierea anumitor tipuri de talente. De asemenea, testele de inteligenta si creativitate erau atat de asemanatoare intre ele incat se finalizau prin masurarea acelorasi atribute. Cauza esentiala este faptul ca prin testele de inteligenta se masura gandirea convergenta, iar prin cele de creativitate, gandirea divergenta, total opuse intre ele. Se pare ca atributele psihice care faciliteaza inteligenta nu sunt aceleasi cu cele implicate in creativitate.
Controversa cu privire la raportul dintre inteligenta si creativitate n-a fost zadarnica, ea a contribuit la dezvoltarea cercetarilor asupra creativitatii. Alti autori, au descoperit ca nu inteligenta in general conteaza in procesul creator, ci un anumit nivel al ei. S-a considerat ca pentru a se obtine performante creative este necesar un nivel minimal de inteligenta, care variaza de la un domeniu la altul de activitate. Pentru activitatea stiintifica nivelul minim al coeficientului de inteligenta ar fi de 110, iar pentru activitatea artistica de 95-100. Peste acest nivel minim, un coeficient de inteligenta mai ridicat nu garanteaza o crestere automata a creativitatii. Cercetarile au descoperit ca scorurile peste medie sau foarte joase la testele de inteligenta au o asociatie scazuta cu creativitatea Daca o inteligenta crescuta nu garanteaza activitatea, o inteligenta scazuta lucreaza impotriva ei. 0 frana in calea creativitatii o poate reprezenta si un nivel foarte inalt al inteligentei. A aparut, astfel, problema coeficientului de inteligenta optimal pentru activitate. Studiiie lui Simonton arata ca nivelul optimal al Q. I. pentru creativitate este de 19 puncte deasupra mediei subiectiilor dintr-un camp de investigatie. Cand persoanele dispun de nivelul optimal al inteligentei, performantele lor creative sau non-creative se datoreaza factorilor nonintelectuali. Decurge de aici ideea ca nu atat nivelul de inteligenta in sine conteazaa, ci modul lui de utitizare. Se poate vorbi de o utilizare creativa a inteligentei sau de una necreativa, sterila. Sterilitatea inteligentei nu este o consecinta directa a insuficientei dezvoltari a inteligentei, ci a absentei sau insuficientei dezvoltari a altor atribute specifice creativitatii. Comentand aceasta concluzie, Al. Rosca se intreba daca exista intr-adevar o inteligenta medie sau peste medie sterila sau este vorba de o deficienta a motivatiei, a caracterului, a altor factori nonintelectuati ce tin de personatitate. Psihologul roman inclina pentru acest punct de vedere si aduce drept argument mobilizarea pentru creativitate a unor persoane pana atunci noncreatoare, prin stimularea motivatiei, perseverentei, atitudinilor Dumitru Cristea sustine ca este foarte importanta si abordarea operationala a relatiei dintre creativitate si inteligenta, mult mai nuantata, care sa ia in considerare diferitele niveluri semantice in functie de domeniul in care se manifesta capacitatea de creatie
In opinia lui Zlate, principala dificultate in stabilirea unei corelatii corecte intre cele doua dimensiuni ale personalitatii provine din extrapolarea nejustificata a corelatiilor rezultatelor testelor de inteligenta si creativitate asupra inteligentei si creativitatii, considerate ca forme de activitate umana. Daca se interpreteaza din aceasta ultima perspectiva, este imposibil sa nu se remarce interinfluentarea lor reciproca. Bejat, afirma ca inteligenta intervine de-a lungul intregului proces creator, evident cu ponderi diferite in cele patru faze ale acestuia, mai mult in prepararea si verificarea si mai putin in celelalte. Alti autori care arata ca, uneori, nivelurile inalte de creativitate pot compensa scorurile joase la inteligenta. Numai dinamica interactiunilor sustinute dintre inteligenta si creativitate poate explica dinamica personalitatii.
