|
|
|
Depresia - Forme clinice
Exista mai multe forme de depresie dupa cum urmeaza: depresie majora, depresie stupuroasa (inhibitie psihomotorie accentuata pe fondul carora apar raptusurile), depresie agitate (asociaza tristetii profunde o neliniste marcata), depresia anxioasa (distimia mai putin intense dar asociata cu anxietate si trenanta ca evolutie), depresia mascata (elementele psihologice ale depresiei trec in plan secund fata de variatele acuze somatice), melancolia sau depresia deliranta (hipertimie negative plus idei delirante, sindrom Cothard, treziri matinale), depresia atipica (variatii timice + apetit crescut + crestere ponderala+hipersomnie), depresia dubla( pe fondul unei depresii trenante se grefeaza un nou episod depresiv), reactia depresiva (stare de hipertimie negativa cauzata de un eveniment de viata negative). Depresia poate fi caracterizata din punct de vedere al: gravitatii (usor, moderat, sever cu sau fara elemente psihotice), al probabilei etiologii (psihogena - reactiva, somatogena si endogenomorfa) si al evolutiei (episode singular, tulburare recurenta, evolutie ciclica, cu remisiune partiala, cu cicluri rapide si cu o evolutie sezoniera).
Alti autori fac o clasificare a depresiilor in functie de modificarile biochimice ce apar in cadrul depresiei dupa cum urmeaza: depresia prin deficit de NA, depresia prin deficit de 5-HT, depresia prin deficit de DA, depresia prin deficit de Ach, depresia prin deficit de GABA, si depresiile mixte.
Depresia prin deficit de NA cuprinde o inhibitie psihomotorie marcata, scadere in greutate, cresterea ureei, bradicardie, tendinta la colaps, hipersomnie diurnal+insomnie matinala, deficit cognitive, EEEG computerizat tip III, raspunsul terapeutic fiind rapid la amphetamine cu cresterea hormonului de crestere la testul cu clomipramina.
Depresia prin deficit 5-HT are doua forme: depresia anxioasa si depresia ostila. Depresia anxioasa merge cu neliniste psihomotorie crescuta, insomnii de adormire, hiperfagie, EEG computerizat de tip II. Depresia ostila este reprezentata de tendinte la acte anitisociale, comportament suicidal recurent, intercurente alcoolice si toxicomane cu debut anterior diagnosticului de depresie, AHC positive de boala afectiva, alcoolism sau suicid. EEG computerizat este de tip I.
Depresia prin deficit de tip DA este inhibata cu somn agitate si treziri multiple, prezinta discrete semene extrapiramidale si albirea precoce a parului.
Depresia prin deficit de Ach are un aspect polimorf si se insoteste totdeauna de un deficit cognitive.
Depresia prin deficit de GABA merge cu leziuni cerebrale iar tratamentul este rezistent la antidepresivele clasice.
Depresiile mixte cuprind doua forme principale: depresia prin deficit de 5-HT si NA (polimorfism, elemente ostile, comportament suicidal recurent). Depresia prin deficit de 5-HT si/sau NA asociat cu hiperactivitatea de DA (aspect delirant, activitate deliranta crescuta la testul cu bromcriptina).
Kaplan sintetiza tulburarile depresive in doua mari categorii: tulburarea depresiva majora si tulburarea distimica. Tulburarea depresiva majora cuprinde: melancholia, TDM cronica, TDM cu pattern sezonier, TDM cu debut post partum, TDM cu elemente atipice, TDM post pseudodementa, TDM la copil, dubla depresie, tulburare depresiva nespecifica.
TDM cronica - tulburarea este prezenta timp de cel putin 2 ani,mai frecvent la barbatii in varsta, in special la cei care abuzeaza,de alcool si substante;raspuns nesatisfacator la medicatie. Constituie 10-15% din totalul cazurilor de tulburare depresiva majora. Poate, de asemenea, sa apara si ca parte a tulburarilor,bipolar.
TDM cu patern sezonier - depresie care apare odata cu scurtarea zilei-lumina in cursul iernii si toamnei si care dispare in cursul primaverii si verii; cunoscuta si sub denumirea de tulburare afectiva sezoniera. Se caracterizeaza prin hipersomnie, hiperfagie si incetinire [lentoare] psihomotorie. Este legata de metabolismul anormal al melatoninei. Se trateaza prin expunerea la lumina artificiala intensa timp de 2-6 ore pe zi. Poate, de asemenea, sa apara ca parte a tulburarilor bipolare I si II.
TDM cu debut post-partum - depresie severa, care incepe in decurs de 4 saptamani dupa nastere. De cele mai multe ori apare la femeile cu tulburare dispozitionala sau cu alta afectiune psihiatrica subiacenta sau preexistenta. Simptomele se pot intinde de la insomnie marcata, labilitate si oboseala pana la sinucidere. Pot sa fie prezente idei de omucidere sau idei delirante legate de nou-nascut. Poate sa constituie o urgenta psihiatrica, la risc fiind atat mama, cat si copilul. Se aplica, de asemenea, si episoadelor maniacale sau mixte ori tulburarii psihotice scurte .
TDM cu elemente atipice - denumita uneori disforie isterica. Episod depresiv major caracterizat prin crestere in greutate si hipersomnie, si nu prin scadere in greutate si insomnie. Mai frecventa la femei decat la barbati, intr-un raport de 2:1 pana la 3:1. Frecventa in tulburarea depresiva majora cu patern sezonier. Poate sa apara si in cadrul unei tulburari -bipolare I sau II si in tulburarea distimica.
TDM cu pseudodementa - tulburare depresiva majora care se prezinta.ca o disfunctie cognitiva asemanatoare cu dementa. Apare la persoane in varsta si mai frecvent la cei cu antecedente de tulburare dispozitionala. Depresia este primara si predominanta clinic, precedand aparitia deficitelor cognitive. Raspunde la terapia electroconvulsivanta (ECT) sau la medicatia antidepresiva.
Depresia la copii - nu este rara. Are aceleasi semne si simptome.ca la adult. in fugile de acasa, fobiile scolare, abuzul de substante.se constata depresie mascata. Este posibila sinuciderea.
Dubla depresie - dezvoltarea unei tulburari depresive majore supraadaugate la un pacient distimic (in jur de 10-15% din cazurile de distimie).
Tulburare depresiva nespecificata in alt mod - elemente depresive care nu indeplinesc criteriile pentru o tulburare depresiva specifica (de ex., pentru tulburare depresiva minora, tulburare depresiva scurta recurenta si tulburare disforica premenstruala).
Tulburarea distimica. (Cunoscuta anterior ca nevroza depresiva).
Mai putin severa decat tulburarea depresiva majora. Mai frecventasi mai cronica la femei decat la barbati. Debutul este insidios. Apare mai frecvent la persoanele cu antecedente de expunere indelungata la stres sau de pierderi bruste; coexista adesea cu alte tulburari psihiatrice (de ex., abuzul de substante, tulburarile de personalitate, tulburarea obsesiv-compulsiva). Simptomele tind sa se accentueze in a doua parte a zilei. Debutul se produce in general intre 20 si 35.de ani, desi tipul cu debut precoce incepe inainte de 21 de ani.
Este mai frecventa la rudele de gradul intai ale pacientilor cu tulburare depresiva majora. Simptomele trebuie sa includa cel putin doua din urmatoarele: apetit scazut, hiperfagie, tulburari de somn,.oboseala [astenie/fatigabilitate], stima de sine scazuta, tulburari de concentrare sau dificultati in luarea deciziilor, sentimentul de pierdere a sperantelor.
Episodul depresiv major desi prezinta aproximativ aceeasi simptomatologie prezinta anumite particularitati varstelor diferite la care apare depresia, sexului diferit al persoanelor ce fac depresie sau elementelor particulare culturii pe care o are persoana ce dezvolta aceasta afectiune.
Depresia sugarului apare in primul an de dezvoltare, secundar privarii afectiv relationale, apare o stagnare in dezvoltare ce se regaseste in regresia cognitive starii psihice emotionale sau a psihomotricitatii si greutatii.
Depresia la prescolari este dominate de iritabilitate, instabilitate, agresivitate, catarsis afectiv, indiferenta afectiva si ludica. In plan psihosomatic apare inapetenta, tulburari de somn, enurezis si miscari stereotip.
Depresia la scolari se asociaza frecvent cu anxietatea, fizionomia evoca disforia, au o conduita reactiva, de ezitare si izolare, ideatia este de autodepreciere, culpabilitate. Prezinta hipoprosexie, hipomnezie scaderea randamentului scolar, dezinteres pentru scoala si lectura, apar crize de enuresis, pavor nocturn, onicofagie, manifestari somatoforme sau hipocondriace.
Depresia la pubertate si adolescenta este dominate de trairi afective negative cu tendinte la retragere, izolare. Apare sentimentul de inferioritate, incapacitate, devalorizare, labilitate afectiva. Mai frecvent pot apare pulsiuni suicidare si manifestari somatoform-hipocondriace. Cu cat varsta e mai mica simptomatologia intalnita este mai rara. Inhibitia intelectuala si motorie este manifestarea elocventa a depresiei. Manifestarile somatoforme sau hipocondriace sunt prezente in 50 % din cazuri si mascheaza depresia subadiacenta. La copil diagnosticul se bazeaza mai mult pe semne obiective decat subiective. Raspunsul la terapie este mai mare ca la alte grupe de varsta.
Depresia la varste avansate este insotita frecvent de o crestere a anxietatii si a manifestarilor obsesionale. Frecvent apare o preocupare hipocondriaca uneori de amplitudine psihotica. Frecvent apar idei delirante cu tematica congruenta (incapacitate, culpabilitate, nedemnitate, negatie). Uneori depresia imbraca forma pseudodementei. Datele de laborator nu pot exclude depresia inaintea unei testari cu antidepresive.
Depresia la femei este de doua-trei ori mai mare decat in randul barbatilor. Cercetari recente au demonstrat existenta multor diferente intre biologia feminina si cea masculine cum ar fi nivelul estrogenilor, serotoninei, cortizolului. Stresul joaca un rol major in depresie si femeile raspund la stress in mod diferit fata de barbati. Fluctuatiile hormonale din timpul ciclului menstrual, de dupa sarcina sau in timpul menopauzei contribuie la aparitia unor forme de depresie specifice femeilor. Studiile ne arata ca factorii care duc la depresia feminina sunt o combinatie intre stres, traume, chimie cerebrala, hormone si factori genetici.
Cultura poate influenta exprimarea si comunicarea simptomelor depresiei. Subdiagnosticarea sau diagnosticarea eronata pot fi reduse prin acordarea de atentie specificitatii entice si culturale in prezentarea acuzelor depresive.
Depresiile pot fi si secundare. Acestea sunt tulburari ce apar consecutive unei boli somatice sau psihice nozografic precizate cu exceptia unei boli afective. Ele au tendinta la cronicizare. Pot apare boli neurologice, sindrom cerebral organic, boli endocrine, depresii secundare deficitelor nutritional metabolice, depresii secundar neoplaziilor, bolilor infectioase, bolilor de collagen (LES), bolilor reumatice, bolilor cardiovasculare. Depresia poate sa mai apara secundar unor conditii psihiatrice cronice cum ar fi: depresia secundara schizofreniei, alcoolismului, depresii farmacogene.
Depresia post-schizofrena apare la 50% din pacientii tratati cu neuroleptice. Poate apare dupa o perioada de latenta de o saptamana pana la 2 luni de la episodul acut. Se afirma ca depresia nu este o reactie la aparitia bolii, ci mai curand ea poate fi concomitenta sau preexistenta decompensarii psihotice. Depresia apare cu precadere in fazele de schizofrenie cu prognostic bun.
Depresia secundara alcoolicului poate fi pus ape asemanarea crescuta intre unitatea genetica, biologica si de structura psihologica a alcoolicului si depresivului. Trasaturile comune sunt: autoimpulsivitea, dificultati in autoafirmare, limitarea posibilitatilor de relationare, slaba toleranta la frustrare, personalitate dependenta, agresivitate si anxietate.
Depresiile farmacogene pot apare la medicamente anti HTA cum ar fi: rezerpina, alfametildopa, propanorol, hidralazina, clonidina in tratamente prelungite. Si medicamentele de uz psihiatric pot determina depresii (neuroleptice: fenotiazina, butirofenone si neuroleptice DEPOT).
