|
|
|
ROLUL SI LOCUL VOINTEI IN CADRUL PROCESELOR COGNITIVE SUPERIOARE
1.Introducere:
In desfasurarea activitatii umane care sa permita adaptarea la mediu, sistemul psihic uman participa cu toate componentele sale care interactioneaza si indeplinesc un rol specific.
Din interactiunea si organizarea acestor componente si a insusirilor lor rezulta trasaturile de personalitate. Personalitatea definita ca sistemul bio-psiho-socio-cultural, determina un mod specific de adaptare la mediu, in decursul caruia, omul proceseaza informatiile furnizate de procesele senzoriale si stocate in memorie, elaboreaza ipoteze, formuleaza explicatii si rezolva problemele cu care se confrunta.
In rezolvarea problemelor, ce constituie obstacole ce apar in traiectoria activitatii, intervine un mecanism de reglare si control, respectiv vointa.
In acest caz intervin in mod activ pe langa vointa si procesele cognitive superioare(gandire, memorie, imaginatie) precum si limbajul cu rol reglator.
2.Definitie:
Vointa este mecanismul psihic superior de autoreglare a conduitei prin mijloace verbale de mobilizare a efortului voluntar in vederea depasirii unui obstacol aflat in calea atingerii scopului stabilit constient.
3.Caracterizare:
Este o forma de autoreglare constienta a conduitei deoarece varianta de actiune este aleasa in cunostinta de cauza.
Acest proces se manifesta atat ca vointa de a actiona cat si ca vointa de a se abtine de la actiune.
Vointa este mediata de limbaj deoarece in formarea efortului voluntar un rol important il au structurile semantice.
Prin interiorizarea comenzilor verbale, vointa asigura o autoreglare constienta.
Masura vointei este masura in care o activitate este finalizata.
Vointa este expresia personalitatii, a caracterului, a educatiei primite si se manifesta in activitatile voluntare.
Exista activitati care nu necesita un control strict sau un efort din partea vointei.
Aceast proces psihic se desfasoara dupa un plan mintal fiind orientat spre atingerea scopului constient stabilit. Se bazeaza pe intentia si decizia de a realiza activitatea, implicand depasirea unui obstacol cu ajutorul motivatiei care o energizeaza.
4.Incadrare:
Vointa face parte din categoria mecanismelor de reglare si control alaturi de atentie si limbaj fiind un proces de reglare superioara.
5.Relatii:
In raport cu procesele cognitive superioare, vointa reprezinta un reglaj superior, numit de Piaget reglajul reglajelor.
Vointa interactioneaza cu toate procesele cognitive si le confera un caracter voluntar.
Intre gandire definita ca procesul cognitiv superior de procesare a insusirilor esentiale, necesare si legice cu ajutorul unor operatii abstract-formale in vederea intelegerii si explicarii unor relatii cauzale din realitate si vointa exista o relatie de sustinere reciproca.
Vointa intervine in desfasurarea gandirii ca rezolvare de probleme care este o activitate voluntara. Insasi problema este definita ca un obstacol cognitiv ce trebuie depasit pentru atingerea scopului.
Intre rezolvarea de probleme si actele voluntare exista o similitudine a etapelor.
Astfel, punerii problemei(perceperea problemei, elaborarea modelului si reformularea) ii corespunde aparitia impulsului si lupta motivelor iar rezolvarii(alegerea si rezolvarea problemei) ii corespunde luarea deciziei si executarea. Ambele procese au ca etapa ultima verificarea.
Deci vointa intervine atunci cand o persoana se confrunta cu o situatie problematica si nu dispune de modalitati imediate de solutionare fiind obligat sa caute si sa emita ipoteze.
Dar si gandirea este implicata in procesul volitiv de exemplu intervine in elaborarea scopului, in evaluarea consecintelor deciziei precum si in executare prin analiza, sinteza, inductie si deductie.
In ce priveste relatia vointei cu memoria definita ca procesul cognitiv superior de intiparire, stocare si reactualizare a informatiilor, prezenta acestuia determina clasificarea memoriei in voluntara si involuntara.
In memoria voluntara este prezent scopul, intentia si efortul voluntar.
De asemenea, implicarea vointei in desfasurarea memoriei, determina si impartirea reactualizarii in voluntara si involuntara.
Vointa ca factor psihologic al memoriei devine o conditie a optimizarii acesteia alaturi de atentie, motivatie si afectivitate.
Unul din procedeele nemotehnice folosit pentru educarea calitatilor memoriei este repetitia ca act voluntar ce presupune vointa si calitatile acesteia precum fermitatea, perseverenta si taria.
Cele doua procese au in comun calitatea promptitudinii(promptitudinea intiparirii si promptitudine in luarea deciziei). Memoria actioneaza in raport cu vointa ca rezervor de informatii si depozit memorativ in care sunt pastrate schemele de lucru, rezultatele ce au rol de model.
Ca si in cazul memoriei, prezenta efortului voluntar devine un criteriu de clasificare a formelor imaginatiei in involuntare(visul, reveria) si voluntare(imaginatia reproductiva, imaginatia creatoare si visul de perspectiva).
Vointa declansaza si dirijaza desfasurarea constienta a imaginatiei definita ca procesul cognitiv superior de elaborare de noi imagini si proiecte in baza combinarii experientei anterioare.
De exemplu in imaginatia creatoare ce presupune obtinerea unor produse noi fara corespondent in realitate, sunt implicate calitatile vointei precum curajul, calmul in situatii de incertitudine, perseverenta, independenta si initiativa.
Imaginatia sustine actul voluntar ca rezultat final si in reflectarea obstacolului ce trebuie depasit.
Alaturi de gandire, imaginatia este implicata in faza de executie, in elaborarea planului de actiune si formularea ipotezelor.
Ca reglaj al reglajelor, vointa influenteaza si functionarea limbajului definit ca instrumentul psihic specific uman de realizare a comunicarii interpersonale, de codificare si vehiculare a continutului informational la nivelul creierului.
Contributia vointei in limbaj isi gaseste expresia in realizarea functiei persuasive a acesteia ce urmareste manipularea vointei celorlalti.
In comunicarea verbala prin limbaj, efortul voluntar intervine in procesul de invatare al limbajului matern sau a limbilor straine ce presupun un exercitiu voluntar.
Limbajul mediaza vointa transformand-o intr-un proces de autoreglare al vietii psihice prin interiorizarea comenzilor.
6.Concluzie:
Vointa, ca si celelalte mecanisme ce compun sistemul psihic uman, asigura eficientizarea conduitei umane de adaptare la mediu conferindu-i un caracter voluntar. Vointa si calitatile ei reprezinta fundamentul caracterului care este numit vointa moraliceste organizata.
