|
|
|
Activitatea scolara - cadru de formare si dezvoltare a abilitatilor deprinderilor si capacitatilor in vederea integrarii socio-profesionale
1. Caracteristicile si rolul abilitatii manuale in achizitionarea principalelor abilitati si deprinderi necesare profesionalizarii.
Activitatea =reprezinta totalitatea manifestarilor de conduita externa sau mintala care duc la rezultate adaptative.
Activitatea =reprezinta o relatie , o interactiune intre individul uman si mediul sau in perspectiva adaptarii.
Deficientul mintal intr-o activitate desfasurata este mai prezenta actiunea motorie , intampinand mari dificultati in proiectarea mentala a unei activitati , in transpunerea ei in practica .
In activitatea terapeutica cu d.m. , activitatea trebuie gradata tinand cont de treptele acestei activitati , incat sa se exerseze si sa se corecteze toate componentele , incepand cu actele simple, insistand pe operatii si finalizandu-l in actiuni.
Formele activitatii:
a) dupa natura productiei -materiale
- spirituale
b) dupa procesul psihic implicat in realizari- cognitive
- afective
- volitive
c) dupa locul ocupat in sistemul real individului
activitati -principale
-secundare
-d.m. se fixeaza adesea pe activitati secundare pentru ca presupune un efort de gandire mai mic, fuga de lucrurile grele
d) dupa evolutia autogenetica
activitati -joc
invatare didactica
productive
de creatie
La d.m. predomina si persista activitatea ludica si activitate bazata mai ales pe miscare bruta , mai putin pe cea cu reguli.
Jocul la d.m. fara reguli, mai ales pe manipulare.
e) dupa gradul de constientizare a activitatii
activitati -constiente , luand forma vointei
- automatizate , deprinderi
La d.m. automatizarea activitatii mai ales cele practice , manuale , de autoservire , de invatare este foarte important.
Cheia abordarii compensatorii , prin automatizare sa-i formam deprinderi.
Concluzie : In activitatea de invatare , nu va trebui sa cerem unui d.m. sa realizeze concomitent atat o crestere a vitezei de lucru , cat si o ameliorare a calitatii executiei, adica sa lucreze si mai repede si mai bine decat a facut-o in incercarea precedenta. Cerandu-i imbunatatirea treptata a calitatii executiei ( rezolvarii vom pastra pentru moment , ritmul deja consolidat , viteza cu care s-a deprins , si invers , cerandu-i cresterea vitezei , accelerarea ritmului de lucru , vom cauta sa-l mentinem la nivelul calitativ al incercarilor anterioare.
Deprinderile
Locul si rolul deprinderilor in structura activitatii scolare
Definitie
Deprinderile = componente instrumentale automatizate ale activitatii constient elaborate , consolidate prin exercitiu , dar desfasurate fara control constient obligatoriu.
Pe d.m. , il scuteste de efort ( valoare compensatorie).
Feed-back= fenomen psihoconstient
Componentele activitatii care se automatizeaza = cele care se executa totdeauna in acelasi fel , cele care se repeta si se exerseaza mult.
Avantajele deprinderii
-sunt elemente foarte importante ale activitatii complexe , care prin caracterul lor automatizat permit concentrarea atentiei , a efortului , asupra altor elemente ale activitatii care trebuie sa se afle sub controlul constient
-elibereaza de efort maxim
Felurile deprinderilor
1. dupa gradul complexitatii
-deprinderi simple - elemente grafice necesare scrierii
-deprinderi complexe - activitatii de scriere
exemplu: activitati citit-scris ( sunt incluse d. simple+complexe)
2. dupa natura proceselor psihice in care are loc automatizarea
-d. senzorial-perceptive
-d. verbale
-d. de gandire
-d. motorii
-d. psihomotorii
Deprinderile senzorial-perceptiv, motorii si psihomotorii se formeaza in perioada 0-2 ani in etapa senzorio-motorie.
Deprinderile verbale in prescolaritate.
In activitatile de gandire trebuie automatizata deprinderea de a-ti urmari singur propria logica in gandire ( psihica cognitiva -sa-si analizeze propriile dificultati in gandire , sa exerseze algoritmii implicati in gandire, sa-si manevreze propria gandire.
3.dupa tipul de activitate in care se incadreaza
-d. de joc (ludice)
-d. de invatare -cognitiva
-afectiva
-practica
-d. de munca
-d.de conduita morala
Tendinta d.m. spre activitati inerte trebuie folosita .La normali -deprinderile sunt usor de schimbat ( datorita mobilitatii) -invers decat la d.m.
Datorita dificultatilor de schimbare a stereotipurilor , trebuie sa se insuseasca corect de la inceput -datorita dificultatilor mari de reinvatare.
Conditiile elaborarii deprinderilor in activitatea de invatare organizata
La normali
1. Activitatea care urmeaza sa fie deprinsa sa fie precedata de instruire verbala
Calitati: -sa fie clare, concise
-sa se bazeze pe relatiile pe care copilul le are
Componente :- dezvaluirea semnificatiei deprinderii ce urmeaza sa fie insusite
sa se aduca la cunostinte cum trebuie sa exersezi conditiile
sa se explice care sunt cerintele de calitate
trebuie sa cunoasca ce miscari sunt implicate si in ce succesiune
La d.m.=aceasta etapa nu trebuie eliminata insa , nu incepi cu explicatia , ci ii arati cum se face , pe parcursul activitatii practice.
2. Sa fie asociata cu demonstrarea modelului actiunii in activitati de invatare
In elaborarea deprinderii cel mai eficient e ca 1 si 2 sa se desfasoare intr-o etapa comuna
1.Instruirea verbala
2.Demostrarea modelului actiunii
3. Sa fie organizate exercitii corespunzatoare de formare initiala si de automatizare
-trebuie urmarita pe parcursul intregii perioade de formare a deprinderii
4. Sa fie controlul si autocontrolul de catre profesor -este important ca un copil sa inteleaga ce dificultate intampina , cum sa o ocoleasca
-ce anume trebuie controlat +trebuie depistate si inlaturate dificultatile din procesul exercitiului
-programe personalizate pentru fiecare copil
-imbunatatirea executiei -se cauta un nivel calitativ superior
Optim intr-o deprindere este dat de raportul calitate-viteza
5. Sa se sprijine pe interesul copilului si pe aptitudinile lui
la d.m. exista aptitudini , dar trebuie cunoscute elementele , ce are mai bun.
6. Sa fie elaborate de la inceput corect
- la d.m. reinvatarea este mai dificila
-sa se bazeze pe principii clare si pe un demers stabil
7. Metodele de formare a deprinderii sa aiba un caracter activ
explicatia verbala se face numai in contextul in care se face si demonstratia - copilul trebuie sa exerseze si el insusi.
Etapele de formare a deprinderilor
= presupune doua momente - demonstrarea modelului
instructia verbala implicata in demonstrare -se formeaza reprezentarea a ceea ce va trebui sa faca , asupra succesiunii actelor de savarsit in perspectiva realizarii deprinderilor.
2. Etapa invatarii analitice
= presupune descompunerea deprinderilor complexe in deprinderi simple si se exerseaza in unitati componente , mai mici.
este o etapa dificila mai ales la d.m. pentru ca presupune:
a) mare consum de timp si energie - Energie
b) incordare voluntara- Vointa
c) concentrarea atentiei - Atentia
apar primele dificultati , neintelegeri si daca copilul executa apar primele erori.
3. Etapa organizarii si sistematizarii
Se urmareste :
o buna executie a partilor
eliminarea dificultatilor
integrarea structurala:-efort centrat pe legaturi
- presupune consum de timp
-In aceasta etapa trebuie sa stim ca este etapa in care trebuie sa fim foarte atenti la raporturile intre viteza si calitatea executiei ( daca le cerem pe ambele in acelasi timp vor apare erori).
4. Etapa sintetizarii si automatizarii
- integrarea deplina a elementelor -deprinderea in totalitatea ei , se executa activitatea bazata pe deprindere.
- activitatea bazata pe deprindere , se desfasoara fluent
- solicitarea atentiei scade
- controlul se automatizeaza ( feed-backul se realizeaza de la sine , devine post voluntar)
-incordarea atentiei, musculara scade
-erorile dispar
5. Etapa perfectionarii deprinderii
- se ating parametrii optimi de eficienta , sub aspectul vitezei , a preciziei , a corectitudinii si a calitatii.
- la d.m. aceasta etapa este cel mai greu de realizat , nu se consuma intr-o anumita secventa de timp= din cand in cand trebuie revenit asupra deprinderilor anterioare .
- este etapa autoreglajului: individul trebuie sa se autocontroleze si sa-si dea seama daca au intervenit greseli pe care trebuie sa le corecteze.
Obisnuintele si priceperile
=reprezinta tot componente instrumentale ale activitatii
Definitie : Obisnuinta este o deprindere asociata cu o trebuinta functionala , care se desfasoara cu regularitate si creaza o stare de confort psihic, nerealizarea creeaza o stare de disconfort.
In raport de trebuintele pe care se bazeaza obisnuintele pot fi :
-bune ( ex: gimnastica dimineata)
- rele ( ex:fumatul)
d.m. este rolul obisnuintelor sale
Definitie : Priceperea este o imbinare optima a deprinderilor si cunostintelor si capacitatea de a le restructura si adapta cu usurinta la situatii noi.
D.m. -sunt niste nepriceputi , niste inabili trebuie supravegheati , ajutati
Diferite deprinderi -priceperi
Priceperile sunt mai putin riguroase decat deprinderile se asociaza cu o scanteie de inteligenta , se bazeaza pe mobilitatea nervoasa , sunt mai usor de adaptat la situatii noi. P usureaza insusirea de noi deprinderi si sporeste maiestria intr-un domeniu.
Interactiunea deprinderilor ( transferul si interferenta lor)
-deprinderile se influenteaza reciproc fie pozitiv , fie negativ
Transferul
= este o relatie pozitiva intr-o deprindere consolidata, deja existenta si una in curs de formare.
comutarea unei scheme algoritmice ce actioneaza la nivelul subconstient pentru a realiza o noua deprindere.
Comutarea la d.m. -sa folosim transferul unei scheme operationale pentru a forma o noua deprindere
transferul este dificil , iar daca se face cu neatentie se transfera global intreaga deprindere dintr-o zona in alta chiar daca nu este total potrivita.
Interferenta
= este o influenta negativa intre 2 deprinderi care se stanjenesc reciproc
fenomen psihic prezent la d.m. si stanjeneste activitatea
Factori care favorizeaza interferenta
1. insuficienta formare si consolidare a fiecareia din cele 2 deprinderi care interfereaza
2. slaba diferentiere intre cele 2 deprinderi
3. timpul foarte scurt intre formarea lor
4. oboseala
Abilitatea manuala
D.m. au , in general , o abilitate manuala scazuta in directia coordonarii constiente , economice , a finetei miscarilor si a controlului vizual asupra miscarilor.
Prin orele de abilitate manuala se obtin :
a) competente de ordin psihomotric
b) competente de ordin cognitiv
c) competente privind socializarea
Programa
a) competente de ordin psihomotric
1. Cunoasterea schemei corporale si coordonarea propriilor miscari
2. Formarea abilitatilor motrice
3. Coordonarea motrica a palmelor , a mainilor , oculo-manuala
4. Utilizarea , in mod corect a diferitelor unelte , instrumente pentru a scrie , a trasa
5. Obtinerea indemanarii manuale in vederea pregatirii copilului pentru scris
6. Implicarea in activitati gospodaresti , ingrijirea plantelor , etc.
b) Competente de ordin cognitiv
1. Formarea capacitatii de a tria , a ordona diferite materiale , unelte
2. Formarea notiunilor de spatiu , timp , formele geometrice
3. Verbalizarea -dezvoltarea limbajului
c) competente privind socializarea
1. cooperarea
2. respectarea altei pareri
3. capacitatea de a comunica , de a-si spune parerea
4. respectarea regulilor
Deprinderea citit-scris la deficientul mintal
In scoala speciala formarea deprinderilor de citire presupune precedarea sau insotirea exercitiilor de citire de :
-corectarea tulburarilor de pronuntie
-educarea auzului fonematic
-antrenarea bagajului de R verbale
-dezvoltarea vocabularului
Fara aceste elemente de antrenare si corectare nu este posibila realizarea citirii.
Scrierea
Presupune achizitii premergatoare scolii:
Se intalneste :
-scrieri in oglinda , inversiuni
-substituiri , omisiuni
pentru a forma deprinderi sunt foarte importante:
exercitii sistematice de scriere
exercitii sistematice de memorare a miscarilor defectologice
Realizarea unei integrari intre viteza de scriere si corectitudinea acesteia.
In cadrul activitatilor de abilitati manuale , frecvent desfasurata de educator , elevul primeste numeroase informatii despre:
materialele cu care lucreaza
tipul si calitatea lor
modul de intretinere = care sunt aspecte de tip informativ
Pentru ca apoi sa-si dezvolte anumite insusiri ale miscarilor:
forta
viteza
precizia
coordonarea = care sunt aspecte de tip formativ , deoarece urmaresc crearea si consolidarea anumitor deprinderi de miscare.
O atentie deosebita trebuie acordata invatarii folosirii unor dispozitive adaptate , prin care se urmareste compensarea unor tipuri de deficienta senzoriala si fizice ( masina de scris in Braille).
Abilitatea manuala reprezinta capacitatea unei persoane de a efectua lucruri care solicita precizie , dexteritate , dibacie, o adaptare eficienta.
Deficientii mintal au ,in general , o abilitate manuala scazuta in directia coordonarii constiente , economice , a finetei miscarilor si a controlului vizual asupra miscarilor.
Formarea abilitatilor manuale impune - educarea schemei corporale , cunoasterea propriului corp, integrarea miscarilor proprii in relatia cu mediu, perceptiei tactile si kinestezica , precum si formarea unor priceperi si deprinderi care sa contribuie la formarea acestor abilitati .
Exemplu:
-excursii in parc, paduri
gruparea obiectelor dupa caracteristici ( forma, culoare , dimensiuni)
exercitii-joc de modelare a plastelinei = operatii de modelare
confectionarea de avioane din hartie = operatii de indoire
activitati specifice intr-o gospodarie ( joc de rol)
exercitii de realizare a unor jucarii , operatii de asamblare
lucru in grup , teatru de papusi
flori-pentru presare, uscare, lipire
colaje , jucarii simple
insirarea margelelor - pentru fetite-operatii de insirare
trecerea firului pe bucati de carton ( rame pentru tablouri) - snuruirea
taierea unor cartoane - figuri geometrice - operatii de taiere
impletirea in 2,3 fire - cordon , snur
cusaturi pe diferite materiale - semne de carte , felicitare, batiste
La orele de abilitate manuala se formeaza competentele motrice si conduitele perceptiv-motrice.
A . Formarea miscarilor fundamentale
1. Prehensiunea
-ex. practice de prindere
-ex.de sortare , grupare ( in cutii , vase diferite)
-ex . de ordonare ( dupa marime)
Materiale: papusi , jucarii, cuburi, betisoare, margele, seminte, materiale textile ( obiectele vor fi de marimi dif. de la foarte mari la f. Mici).
2. Manipulare
-ex. practice de manipulare
-ex. practice asociate cu operatii de identificare , ordonare
Materiale: obiecte scolare, esantioane de textile.
3. Coordonare oculomanuala
- ex. de ordonare in sir sau prin suprapunere
Materiale: cuburi de la jocuri de constructie
B. Formarea conduitelor perceptiv-motrice
1. Forma si culoare
-denumire adecvata a culorii si formei
-discriminarea unei culori
-asemanari , deosebiri
-sortari dupa diferite criterii
Materiale : cuburi de diferite culori, seturi de textile , plastice , hartie de forme si culori diferite, betisoare.
2. Conduita si structura perceptiv motrica de orientare , organizare si structurare spatiala
1. activitati de manipulare si grupare de obiecte cu localizare spatiala
2. exercitii pentru aprecierea directiilor si pozitiilor spatiale:
notiuni spatiale - stanga-dreapta, inainte-inapoi
notiuni de pozitie- culcat, orizontal, vertical, unul dupa altul, fata in fata
notiuni de miscare - a urca, a cobori, a intinde
notiuni de marime-mare-mic, lung-scurt, gros-subtire
notiuni de cantitate- mult-putin , greu-usor, plin-gol.
3. exersarea unor deprinderi de lucru specifice:
montare-demontare , insurubare, desurubare
Demutizarea , ca parte componenta a recuperarii , presupune formarea si dezvoltarea nu numai a comunicarii orale si a celei scrise.
Spre deosebire de auzitor , la surdo-mut insusirea limbajului scris-citit se realizeaza concomitent , cu achizitiile limbajului vorbit. Desi o asemenea actiune se prelungeste pe toata durata scolarizarii , ea trebuie sa inceapa de la varstele precoce , chiar din gradinita , prin utilizarea unor elemente grafice si de abilitate manuala in care trasarea de linii si contururi , desen, modelaj, cunoasterea partilor corpului devin componente importante ale pregatirii copilului pentru scoala.
La baza acestui proces complex sta formarea deprinderilor de scris-citit in corelatie permanenta cu :
-intelegerea mesajelor vorbirii orale
-asocierea treptata a cuvintelor cu obiectele, actiunile pe care le denumesc ( acestea se fac pana cand copii ajung sa foloseasca independent mesajul verbal si sa identifice relatia dintre fonem si grafem).
Citit-scris
Din anul 1950 , ca metoda de baza in invatarea citit-scrisului a fost introdusa metoda fonetica analitico-sintetica.
Aceasta metoda respecta principiul trecerii de la usor la greu , adica preconizeaza initial invatarea cititului , apoi a scrisului.
Propozitie - cuvant - silaba - sunet - litera
Etape metodologice
1. separarea propozitiei in vorbire
2. impartirea propozitiei in cuvinte si separarea cuvantului cu sunetul nou
3. impartirea in silabe a cuvintului care contine sunetul nou
4. descompunerea silabelor in sunete, separarea si studierea sunetului nou
5. prezentarea literei de tipar corespunzatoare sunetului nou.
6. compunerea silabei care contine litera noua, cu ajutorul literei decupate , apoi compunerea cuvantului si propozitiei ( cu ajutorul alfabetului decupat)
7. citirea silabei , a cuvintelor si a propozitiei cu alfabetul decupat
8. citirea cuvintelor din abecedar
9. citirea propozitiei si a textului din abecedar
10. prezentarea literei de mana si scrierea elementelor grafice ale acesteia , scrierea literei in intregime si a cuvantului , apoi a propozitiei.
Deprinderea - scris -citit la deficientul de vedere
In insusirea scris-cititului participa trei analizatori :
-auditiv
-tactil-kinestezic
-verbo-motorie
Prin intermediul analizatorului auditiv sunt discriminate fenomenele si emiterea lor.
Prin cel verbo-motor se descompune cuvantul in foneme si are loc comprehensiunea lor intr-o unitate semantica.
Prin cel tactil- kinestezic se realizeaza transpunerea in scris sub forme de grafem.
Componenta tactila = ofera informatii despre forma , marime , contur
Componenta kinestezica = reda numarul de puncte , raportul dintre litere
Mana dreapta are rol in explorare, mana stanga in control si sustinere.
Pe baza exercitiului se realizeaza deprinderea citit-scrisului in Braille.
Etape in insusirea scris- cititului in Braille:
Activitati T.O
-impletituri
-ajutor de menaj, bucatarie
-colaj
-modelaj in plastelina, ceara , lut
Nivelul performantelor elevilor d.m. depinde intotdeauna de gravitatea intarzierii mintale .
La d. senzoriali , intarzierea e determinata de formarea deprinderilor dezvoltarii comunicarii, mobilitatii si orientarii spatiale.
La toate categoriile de deficienti, deosebit de important sunt activitatile de munca , selectate riguros, in asa fel incat acestea sa influenteze viitoarea lor maturizare vocationala si perfectionarea.
La deficientul de vedere rolul abilitatilor manuale este importanta pentru ca:
= se asigura suportul tactil -kinestezic
a) jocuri senzori-motorii
b) identificarea formelor prin pipait ( informatii tactile) - decupaje, colaje de figuri geometrice, de marimi si forme diferite, parcurgerea conturului vizual concomitent cu ambele maini, incastrari.
c) Identificarea obiectelor , materialelor prin pipait
triere dupa diferite criterii ( forma , marime , dimensiune)
identificare, comparare
d) capacitate de prehensiune
e) coordonare bimanuala
insurubare / desurubare
folosirea obiectului de scris
Principalele directii in care se desfasoara pregatirea practica pentru munca manuala , a elevilor d.m. sunt : lenjeria - croiala , tesutul de covoare , tamplaria , lacatuseria , prelucrarea hartiei, zugravi, etc.
Oricare din aceste directii ca , de altfel si alte domenii ale activitatii practice manuale , presupune efectuarea unor operatii elementare de :
-masurare
-aplicarea sabloane ( croitul)
-taiere si asamblare
Dificultati intampinate de d.m.
incapacitatea de a executa cu suficienta precizie , chiar si operatiile simple ( masurare + taiere)
Cauza : operatiile de masurare , de aplicare a unui model schematic ( croitul )operatia de asamblare a partilor decupate devin accesibile numai ca rezultat al dezvoltarii mintale care face posibila operarea cu relatiile spatiale :
-lungimi
-suprafata
-volum
1.Stim ca la d.m. usor - nivelul maxim al dezvoltarii mintale = operatii logice concrete
B. Inhelder a demonstrat ca datorita vasgozitatii genetice , adica datorita alunecarii spre reactii proprii unor stadii anterioare ale dezvoltarii , d.m. usor prezinta o accentuata instabilitate a achizitiilor ( inclusiv a deprinderilor de masurare , taiere sau a altor deprinderi psihomotorii) care , la un moment dat puteau sa para consolidate.
O alta explicatie a unor dificultati importante in efectuarea acestor operatii ar fi si : tulburarea ritmului lor de activitate , ritm incetinit fata de normal .
2. Acesta este un aspect al " heterocroniei dezvoltarii def.mintal" .
Zozzo : heterocronia rezulta din decalajul dintre dezvoltarea somatica - dezvoltarea aparent normala sau foarte aproape de normal si dezvoltarea psihica intarziata , dizarmonica.
3. Intalnim insuficiente accentuate la nivelul psihomotricitatii , indeosebi instabilitatea motorie si dificultatile de coordonare a miscarilor manuale.
Acestea influenteaza randamentul d.m. in activitatile manuale , mai ales prin aceea ce R.Zazzo numeste diminuarea autoreglarii intre ritmul si viteza de lucru si calitatea executiei.
Concluzia cercetarii:
In activitatea practica a d.m. , o sarcina centrala o constituie formarea deprinderii de a executa diferite sarcini simple de munca ( ex. taiere, masurare) la un nivel calitativ acceptabil si intr-un ritm care sa nu ramana prea mult in urma , comparativ cu ritmul mediu de executie a acelorasi operatii simple de catre elevii normali.
Cu alte cuvinte:
Preocuparea de baza : echilibrul treptat a raportului dintre cei doi parametrii esentiali si eficienti: calitatea produsului si ritmul executiei.
Aceasta presupune:
-consolidarea temeinica a acestor achizitii realizate , la nivelul calitativ atins , in conditiile pastrarii unui ritm optim pentru fiecare copil
-imbunatatirea treptata a calitatii executiei , pe fondul pastrarii aceluiasi ritm o anumita perioada , apoi sa se incerce cresterea treptata a ritmului
conditii obligatorie :
temenica exersare a acestor operatii inca din primele clase , din etapa abilitatilor manuale ( chiar de la gradinita).
Concluzii la d.m
Automatizarea activitatii , mai ales a celor practice , manuale de autoservire , de invatare , este foarte importanta. Cheia abordarii compensatorii prin automatizare sa-i formam deprinderi .
= a-i forma deprinderi inseamna a-l socializa .
Cauzele dificile:
relatii spatiale rudimentare si inexacte
operatii motrice mai lente si dezorganizate
instabilitatea si regresul frecvent al achizitiilor motorii
manifestari concrete ale heterocroniei dezvoltarii d.m.
vascozitatea genetica
fragilitatea personalitatii
La d.m. activitatea practica nu este coordonata de limbaj.
Pe copilul normal verbalizarea il ajuta sa faca si mai bine .La d.m. randamentul scade.
Cu alte cuvinte , raportul dintre activitatea practica si cea de limbaj.
La omul obisnuit al doilea sistem de semnalizare al limbajului joaca un rol coordonator . La d.m. se pierde rolul coordonator al limajului. La d.m. rebuie sa faci apel la stereotipii dar fara exagerari.
Este important gasirea modalitatilor de-a asigura un echilibru intre cei doi parametrii de eficienta a acestei activitati:
-ritmul de lucru si calitatea executiei
Este necesara realizarea unui echilibru , prin solicitari succesive de ameliorare treptata cand a vitezei de lucru , cand a calitatii executiei.
Se impune , deci , strategia unor pasi minutiosi esalonati si corelati intre ei.
O.S.P. la d.m. nu se face numai in raport cu capacitatile pastrate , ci trebuie sa cunoastem si contradictiile , interdictiile.
La d.m. viteza de reactie este scazuta = interzisa este meseria de sofer sau zidarie in cazul epilepsiei.
Meserii
d.m. - zugravi , croitori, vopsitori, tesatori covoare , agricultori, tamplari, tapiteri
d.a. - tehnician dentar, instalator tehnico-sanitar , croitor, tamplar, strungar, electrician, parchetar, viticultura, zootehnie, poate face liceul si universitatea.
Pot preda la liceu si la universitati
d.v. - masori , asistent medical , telefonisti, radiofonisti, acordori instrumente muzicale , confectionari perii , unete , maturi, tapiterie
pot face universitatea de : matematica , fizica,
pot fi profesori si pot preda in cadrul universitatii
Procuparile privind integrarea contunua , adaptarea handicapatilor sunt parti componente ale planului socio-uman general ca atare obiectiv . Societatea , spatiul de viata si munca sunt aceleasi pentru toti , ele generand si intretinand relatii interpersonale dintre cele mai variate si firesti . In acelasi timp , calitatea globala a vietii unei comunitati este rezultanta a modului in care cetatenii sai interfereaza in plan atitudinal-afectiv , contribuie si consuma din produsul social total . Constientizarea felului in care handicapatii sunt amplasati in societate, atitudinea fata de ei a concetatenilor , precizarea pe temeiuri legale si cunoasterea indatoririlor ce le revin , a consecintelor in plan social si individual-uman a anumitor raporturi dintre ei si microgrupuri - toate acestea au drept scop normalizarea vietii si muncii lor.
Handicapatii traiesc laolalta cu oamenii fara abatere de la norma . De aceea educatia si invatamantul special pentru handicapati se intersecteaza permanent cu educatia si invatamantul public. De fapt , primele sunt subsisteme distincte ale acestora din urma . Prin urmare, scopurile generale ale formarii si informarii nu pot fi deduse din deficienta , ci din orientarile generale ale scolii de masa.
Fara a scapa din vedere principalele caracteristici diferentiatoare ale activitatii cu persoanele handicapate (ex. Caracterul recuperator, respectarea in mai mare masura a tratarii diferentiate a cauisticiii, prevenirea si combaterea defectelor secundare-fizice, psihice-amplificarea unor interventii stimulative) evitam pozitia conceptiei egocentrice care exagereaza specificul institutiilor de invatamant special (deducand scopul si sarcinile lor instructiv-educative din deficienta). Asemenea actiune are scopul cuprins in sine . De asemenea , nu ne situam nici pe pozitia acelor conceptii care neaga specificul acestui invatamant , neglijand cerintele izvorate din deficienta . Situatiile si pozitiile extreme conduc la rezultate neeficiente , la actiuni si atitudini accentuat -segragatioiniste , haotic omogenizatoare.
Caracterul complex si comprehensiv al recuperarii-dezvoltarii- normalizarii culmineaza cu integrarea sociala in forme specifice , acestea tinand seama de varsta , felul si gravitatea handicapului.
Este evident ca sarcina celor preocupati de organizarea cadrelor reformei vizand optimizarea vietii si activitatii handicapatilor , a integrarii lor sociale este deosebit de dificila. Ea presupune informarea , cunoasterea si intelegerea modului in care scopurile educationale referitoare la invatamantul public slujesc societatii , vietii , activitatii spiritual productive .
Ca principala si primara veriga in orientarea sociala , OSP capata conotatii de indicator , cale , conditie , privind adaptarea , integrarea socio-scolara , socio-profesionala, socio-umana in general; devine parte componenta a procesului de orientare , pregatire si repartizare a fortei de munca , calitatea rezolvarii ei depinzand de viziunea asupra structurii si dimensiunilor acestui proces. Chiar se poate spune ca modul in care fiecare unitate isi rezolva probleme de OSP devine criteriu de evaluare a eficientei activitatii desfasurate.
Adaptarea este intelesa ca o stare de fapt , adica individul se simte bine in mediul sau , este inteleasa ca o conduita pasiva , individul reusind sa suporte influentele mediului sau.
OSP este parte componenta a procesului de orientare , pregatire si repartizare a fortei de munca, a pregatirii pentru viata. Rezolvarea ei depinde de viziunea asupra structurii si dimensiunii acestui proces. Important este , modul in care coreleaza planul individual -uman si spatiul sau de viata , prin mijlocirea scolii si profesiunii.
Experienta a aratat rolul important pe care-l are orientarea scolara si profesionala pentru dezvoltarea optima a individului , inclusiv a individului prezentand nevoi speciale de educatie , ocrotire si recuperare.
Pana nu demult , orientarea reprezenta la noi un ionstrument de planificare a pregatirii fortei de munca , uneori venind in contradictie cu drepturile si liberatile individuale , prin nerespectarea optiunilor si aptitudinilor persoanei. Acest fapt a si determinat caracterul adesea formal al orientarii , dirijarea aproape fortata a multor tineri spre anumite domenii ale economiei nationale.
Orientarea scolara si profesionala trebuie sa se bazeze pe un sistem de actiuni individuale sau colective , avand ca scop sa sprijine si sa dirijeze copilul in alegerea formelor de invatamant si a profesziei, potrivit aptitudinilor si aspiratiilor sale , precum si cerintelor sociale. In ceea ce priveste orientarea copilului deficient , pe langa aceste idei universal valabile , mai trebuie subliniata si necesitatea de a se tine cont de limitele naturale ce rezulta din specificul deficientei , de coontradictiile medicale, precum si de valoarea compensator- recuperatorie deosebit pe care o detin activitatile manuale simple, exercitiul fizic , munca in aer liber si ritm individual.
Avand in vedere complexitatea problemei orientarii , influentele multiple care se exercita asupra optiunilor copilului , activitatea de orientare trebuie sa se desfasoare printr-o colaborare stransa intre scoala si parinti, care in conformitate cu Declaratia universala a drepturilor omului "au prioritate in alegerea felului de invatamant pentru copiii lor minori". Rolul scolii este de a inlatura , acolo unde este cazul , subiectivismul parintilor in aprecierea posi bilitatilor propriului copil, prin metode obiective si oneste , pentru ca impreuna sa conribuie la influentarea optiunilor copilului si dirijarea lui spre scoli si profesiuni adecvate posibilitatilor reale . se stie , de astfel , ca , in cazul copiiilor deficienti , acesrt subiectivism al parintilor , este adesea de-a dreptul exagerat.
Desigur ca si in viitor , anumite profesii vor fi mai mult solicitate comparativ cu altele. De aceea , intregul invatamant si mai ales cel care asigura calificarea in diferite domenii ar trebui sa devina mai mobil , capabil sa se adapteze pe prospectarii permanente a pietei fortei de munca . Insusi invatamantul obligatoriu va trebui sa asigure acel minim de pregatire , care sa permita ulterior calificarea in oricare domeniu al activitatilor practice, unde progresele stiintei , mecanizarea, automatizarea si computerizarea isi vor spune din ce in ce mai mult cuvantul.
Evident ca , in conditiile cresterii permanente a exi9gentelor in invatamantul general si cel profesinal , copiii si tinerii deficienti vor face din ce in ce mai greu acestor exigente, iar orientarea lor scolara si profesionalka va fi , de asemenea , mai anevoioasa.
Necesitatea orientarii deficientilor mintal spre unitati speciale de ocrotire si recuperare si mai ales , modalitatile de realizare a acestui obiectiv au fost adesea interpretate diferit , devenind chiar motiv de controversa intre specialisti. Unii considera ca def. mintal trebuie ocrotiti si educati in unitati speciale separate , deoarece cuprinderea lor in reteaua obisnuita ar ingreuna procesul educatiei si instructiei normale a celorlalti copii sau deoarece def. mintal ramasi in invatamantul pentru normali se devalorizeaza distinc in raport cu cei incadrati in invatamantul special. Dar exista si pareri ca - def.mintal gasesc totusi conditii mai bune de educatie speciala si recuperare , atunci cand sunt integrati in colectivitati obisnuite de ocrotire, scolarizare si pregatire pentru munca alaturi de normali.
In ceea vce-i priveste pe copiii cu deficienta mintala mai grava , s-a promovat ideea ca ei nu pot fi recuperati decat in unitati cu caracter inchis. Aceasta a dus la izolarea lor accentuata de mediul social , indeosebi de cel familial , fapt defavorabil socializarii.
Organizarea unor scoli profesionale mai mici , intr-un mai mare numar de localitati , ar permite o eficienta munca de recuperare, de educatien si profesionalizare, avand in vedere si posibilitatile mai mari de colaborare a specialistilor cu familia. Totodata , pregatirea profesionala s-ar putea realiza mai aproare de nivelul posibilitatilor reale ale deficientilor mintal, tinandu-se seama de capacitatile lor , cat si de nevoile locale sub aspectul fortei de munca in domenii care le sunt accesibile.
Diversificarea formelor de ocrotire si recuperare precum si realizarea corespunzatoare a actiunilor de orientare scolara si profesionala ar putea duce , dupa parerea noastra , la o imbuinatatire reala a sistemuolui de ocrotire, recuperare si integrare sociala a def. mintal care sa raspunda intrutotul prevederilor Declaratiei universale a drepturilor acestui deficient , adopatat de Adunarea generala O.N.U. in anul 1971.
2. Activitati de preprofesionalizare.
3. Activitati de formare profesionala prin Scolile de Arte si Meserii.
4. Activitati de formare a competentelor necesare specializarii in liceu.
Pregatirea profesionala,paralel cu imbunatatirea pregatirii de cultura generala pe baza imbinarii invatamantului cu munca, va apropia mai mult scoala speciala de viata si va permite plasarea cu mult succes al elevilor in munca,tanandu-se seama de pregatirea,aptitudinile,interesele si posibilitatile lor.
Profesiunile ,precum si formele de activitati practice pentru pregatirea profesionala a nevazatorilor se aleg in functie de conditiile locale,de intreprinderile existente in regim si de perspectivele plasarii elevilor in campul muncii.
Integrarea si socializarea presupun formarea unor abilitati comportamentale si social-profesionale in asa fel incat orice persoana handicapata mintal sa poata desfasura o activitate si sa duca o viata alaturi de persoanele normale sau cat mai apropiate de acestia. Scopul integrarii si socializarii handicapatilor de intelect consta in insusirea unor instrumente de munca intelectuala,de pregatire pentru munca productiva si social utila,in asa fel incat fiecare persoana handicapata sa-si poata aduce comportamentele pentru viata activa.
Pregatirea copiilor handicapati de intelect cu forme usoare se realizeaza prin sisteme asemanatoare cu cele ale normalilor,incepand de la gradinita,scolile ajutatoare si terminand cu scolile profesionale,in care ei dobandesc,pe langa aceste cunostinte si comportamente legate de socializare si profesionalizare.
In felul acesta invatamantul copiilor si tinerilor debili mintal face parte integranta din sistemul instructiv-educativ general. In vederea realizarii obiectivelor invatamantului si pregatirii pentru activitatea socio-profesionala,intregul sistem corectiv-compensator fara sa se excluda,in continuare, perfectionarea metodologiei instructiv-educative si de perfectionare a abilitatilor practice.Sistemul recuperator educational vizeaza,in egala masura,instruirea,adica insusirea de informatii si formarea de deprinderi operationale,ca si dezvoltarea insusirilor de personalitate si formarea unor comportamente adaptative.
Pentru a indeplini astfel de scopuri,inca din gradinita ,activitatile se vor baza pe primele experiente ale copiilor ca, ulterior,in scoaka speciala,sa se transmita si sa se urmareasca absortia de noi cunostinte cu un grad de dificultate mai ales,dar care sa nu depaseasca posibilitatile comprehensive ale copilului. In scoala profesionala,se vor continua activitatile ce au ca scop dezvoltarea de ansamblu a insusirilor psihofizice ale tanarului handicapat, pentru a inlesni maturizarea personalitatii si invatarea unei meserii. Aici este momentul ca educatia terapeutica sa "accepte" pe de o parte handicapurile, limitele, tendintele patologice ale tanarului handicapat iar pe de alta parte sa-l ajute pe acesta in vederea dezvoltarii compensatorii a unor insusiri pozitive care sa faciliteze o integrare deplina.
Exista in tara noastra ,o tendinta de diversificare a pregatirii handicapatilor de intelect in domenii cat mai variate,totusi exercitarea unor meserii ramane traditionala. Din aceasta perspectiva se apreciaza randamentul si eficienta activitatilor desfasurate de catre handicapati si cerintele pentru forta de munca. Avand in vedere acestea la noi,ca si in multe tari,handicapatii de intelect sunt pregatiti pentru meserii ca:
-zugravi,artizani,tamplari,tapitieri,tricotori;
-croitori,tesatori,covoare;
-vopsitori,cizmari,crescatori de animale mici,viticultori,agricultori,gradinari.
Prin conceperea utilitatii activitatilor desfasurate si prin satisfactia obisnuita in urma asigurarii conditiilor de existenta,chiar si partiale handicapul se plaseaza intr-o stare de echilibru in care adaptarea la conditiile mediului devine tot mai buna.
Desigur,personalitatea handicapatilor de intelect presupune, ca si metodologia instructiv-educationala,forme de organizare recuperative specific in care sa fie inglobate principii si strategii integrative,adaptate la caracteristicile subiectilor care sunt implicati in activitatile respective. Astfel de principii si strategii trebuie sa tina seama de potentialul psiho-fizic al handicapului dar sa cuprinda ,in acelasi timp, o abordare multidisciplinara cu implicatii in : psihologie,pedagogie,sociologie,medicina si profesionalizare.
Se poate considera un succes atunci cand subiectul handicapat realizeaza ca:
parintii sau persoanele ce-i inconjoara efectueaza o munca folositiare societatii;
prin munca pot fi ajutati semenii lor;
orice societate implica exercitarea de servicii si profesii
pentru a exercita o meserie sunt necesare cunostinte si deprinderi;
exista o anumita capacitate de analiza a ocupatiilor si de cunoastere a modalitatilor de insusire a unei meserii ;
exercitarea unei meserii presupune un anumit sistem de comunicare si de relationare cu cei din jur;
in exercitarea unei meserii se depun eforturi,iar rezultatele obisnuite depind de acestea si de nivelul de pregatire;
comportamentele profesionale si sociale creeaza avantaje adaptarii si aprecierii colectivului.
Handicapul de auz
Integrarea sociala se realizeaza in etape,etape ce depind de calitatea procesului educational-recuperativ, cat si de o serie de factori subiectivi ce privesc dezvoltarea psihica a subiectului,calitatea si cantitatea dezvoltarii psihice,motivatia si calitatile volitionale,atitudinea si participarea activa ,afectiva la procesul in care este implicat.
Rezulta ca, educatorului ii revine sarcina importanta in organizarea acestor forme de a le imprima un caracter cat mai adecvat posibilitatilor copilului si de a stimula acele trasaturi care devin constituienti ai structurilor de personalitate. Educatorul trebuie sa formeze un climat afectiv tonifiant care sa inlature tendinte frustrante si anxioase ce conduc la izolare, sa determine valorificarea potentialului psihic, in scopul achizitionarii de abilitati sociale si profesionale, toate contribuind la o insertie a handicapului in lumea normalilor.
In conditii defavorabile de educatie, handicapul de auz devine un singuratic sau se izoleaza de lumea auzitorilor. Acolo unde exista preocupari constante pentru educatie se creaza un mediu securizant pentru handicapati si se produc restructurari comportamentale care pun in evidenta capacitati nebanuite de insertie sociala. Fara indoiala actiunea ce caracterizeaza un asemenea demers trebuie sa inceapa in/ din familie si sa continue, prin forme specifice,in institutiile speciale.
Astfel trebuie sa se aiba in vedere o serie de caracteristici inca din perioada copilariei mici :
Aceste obiective pot fi indeplinite cu atat ,ai bine si mai repede ,cu cat se va tine seama de particularitatile psiho-individuale ale copiilor si ale demersurilor facute in perioada varstelor mici.
Majoritatea hand. De auz reusesc sa se integreze bine si eficient in viata sociala si profesionala ,ajungand la exercitarea unor profesiuni apropiate de cele ale auzitorilor. Trebuie avute in vedere ca handicapatii de auz nu vor fi orientati spre acele profesii care solicita in mod deosebit auzul si care pot duce la accidente,prin suprasolicitare,la o diminuare a resturilor de auz. Dar handicapatii de auz indiferent de gradul handicapului,pot exercita, cu succes,profesiuni ca cele de : tehnician dentar, instalator tehnico-sanitar, croitor, tamplar,strungar,lacatus,bobinator,electrician,zugrav,parchetar,etc.
De asemenea ,pot urma forme de invatamant tehnic sau liceal (viticultura,apicultura,zootehnic),ori unele forme ale invatamantului universitar,Astfel, adaptabilitatea sporeste,capacitatea de integrare sociala si profesionala,determinand o evolutie armonioasa a personalitatii.
Handicapul de vedere
Handicapatii de vedere sunt consideranti ca "oameni ai ordinii' datorita faptului ca apare necesitatea asezarii si pastrarii obiectelor in locuri delimitate pentru a fi usor gasite. Ei sunt, totodata,disciplinati si manifesta un autocontrol fata de comportamentele proprii in vederea realizarii unei corelatii cat mai adecvate cu cei din jur. Programele de recuperare trebuie sa tina seama de aceste caracteristici, ca si dezvoltarea altora prin includerea copilului in aceste activitati cat mai de timpuriu si care sa tina seama de caracteristicile individuale si sa continue pe toata durata vietii individului.
In literatura de specialitate se manifesta,in prezent doua directii principale legate de conditiile si rolul educarii-recuperarii hand. De vedere.Prima directie, mai veche postuleaza ideea ca handicapatii de vedere trebuie educati,instruiti,pregatiti pentru viata social-profesionala in institutii sau in clase speciale pentru a putea crea si aplica o metodologie specifica impusa de structurile psiho-fizice ale subiectilor respectivi. Integrarea in viata sociala si profesionala se va produce treptat,pe masura realizarii obiectivelor recuperatorii.
Cea de-a doua directie sustine ideea de "normalizare" si a caracterului "integrationalist" ceea ce inseamna ca pregatirea , scolarizarea handicapului sa se efectueze paralel si in clectiv de subiecti normali, considerandu-se astfel ca se asigura, de la inceput, o mai buna integrare in viata social-profesionala. Trebuiesc create conditii speciale pentru realizarea obiectivelor recuperatorii.la noi in tara ,handicapatii de vedere sunt educati si scolarizati in unitati speciale , sunt pregatiti in scoli profesionale si licee si pot urma o institutie de invatamant superior ca orice fel de persoana normala .
Rezultatele obtinute sunt edificatoare pentru formarea personalitatii si integrarea social-profesionala a subiectilor. Performantele obtinute de unii handicapati pregatiti prin scoli profesionale sau medii tehnice in profesii ca : maseur, asistenti medicali, prelucratori mobila, telefonisti,radiofonisti,acordori instrumente muzicale, confectioneri de perii, obiecte din nuiele , maturi, nasturi, ambalaje, tapiteri. Mai edificatoare sunt performantele celor care au o pregatire universitara si care s-au afirmat ca matematicieni, fizicieni, dascali cu reale calitati psiho-pedagogice.
Orientarea scolara si profesionala desemneaza un ansamblu de actiuni educative cu implicatii psihologice ,sociale ,economice, medicale, ergonomice, etice, care au ca obiectiv principal pregatirea elevilor pentru alegerea studiilor si profesiunii,pentru integrarea lor functionala in planul vietii social -economice.
Dezvoltarea identitatii vocationale si pregatirea tinerilor pentru cariera este unul din obiectivele principale ale intregului proces de invatamant. Stima de sine, luarea deciziilor, stabilirea scopurilor,planificarea viitorului, rezolvarea de probeleme,dezvoltarea deprinderilor de comunicare, dezvoltarea comportamentellor responsabil, reprezinta principalele teme abordate in procesul de orientare vocationala.
Specialistii in domeniu apreciaza ca activitatea de orientare scolara si profesionala va trebui sa faca fata si urmatoarelor situatii noi.
-globalizarea pietii fortei de munca
-cresterea surplusului de forta de munca
-cresterea importantei cunostintelor, aptitudinilor de comunicare , de relationare
-punerii in aplicare de noi politici guvernamentale cu priviri la dezvoltarea economica, scolarizare si formare profesionala.
Aceste aspecte vor produce modificari considerabile la nivelul asteptarilor,structurilor si deschiderilor care vor fi in sarcina orientarii scolare si profesionale sa le confirm.rezolv/operez.
De exemplu: rata medie a somajului la nivel national ,cat si in plan mondial, este ridicata si are o tendinta de crestere. In aceste conditii pentru someri din unghiul orientarii prioritatii sunt urmatoarele : sa li se ofere informatii pentru a face alegeri cu priviri la cariera ; sa li se asigure accesul liber la educatie si formare ,sa fie eliminate obstacolele care le limiteaza accesul pe piata fortei de munca( datorita unor caracteristici personale),sa fie tratai cu respect si intelegere ,sa li se asigure egalitate de sanse in viata si pe piata muncii, sa fie sprijiniti in dezvoltarea proprie.
Aceste situatii si altele de exemplu, accidentele de munca,vor impune si luarea in considerare a reorientarii scolar-profesioanle, vazuta ca un proces de reechilibrare a relatiei individ-profesie,partial afectata de progresul tehnologic, de competenta si competitia crescande ale resurselor umane, de modificarea si competitia crescande ale resurselor umane, de modificarea aspiratiilor si obiectivelor personale cu privire la cariera, de alti factori economici, politici sau conjuncturali de natura sociala.
Eficienta activitatii de orientare scolara si profesionala depinde de existenta unei stranse interactiuni si permanente colaborari intre scoala, familie,servicii specializate, dar si agenti economici, mass-media, organizatii profesionale.
Orientarea scolara pe care o poate acorda orice cadru didactic s-a format suplimentar-prin studii aprofundate sau cursuri de formare continua si practica -pentru asemenea activitati.Obiectul acestui tip de consilieri il constituie problemele personale, dificultatile elevilor, atat cele provenite din viata lor de scolari cat si cele din afara scolii.
In ceeia ce priveste procesul de orientare a carierei, se au in vedere anumite categorii de competente pe care scoala trebuie sa le dezvolte la un nivel performant si care sunt cerute de piata muncii.
Scoala trebuie sa asigure, sa pregateasca ,sa ofere tinerilor pentru ca acestia sa dobandeasca competentele necesare care sa-i faca apti sa obtina performante in munca. Important pentru tineri cat si pentru adulti trebuie sa se adapteze mai bine locului de munca sau vor sa (re) intre pe piata muncii, urmatoarele competente pe care scoala trebuie sa le vizeze:
utilizarea calculatorului si a noilor tehnologii;
rezolvarea de probleme, luarea de decizii, gandirea critical;
managementul resurselor umane, materiale , de timp, financiare
planificarea personala a carierei
relatii interpersonale
Scoala trebuie sa contribuie mediul in care se formeaza persoane capabile sa fie in armonie cu sine, cu ceilalti ,cu lumea, persoane competente pentru viata privata profesionala si publica.
Incercand o abordare exhaustiva a procesului de orientare scolara profesionala presupunea mai multe directii:
cunoasterea personalitatii elevilor;
educarea acestora in vederea alegerii carieei;
informarea scolara si profesionala;
indrumarea spre anumite studii si profesii.
v Cunoasterea personalitatii elevului reprezinta un proces complex si de durata, o conditie fundamentala a organizarii si desfasurarii eficiente a procesului de educatie, dar si o componenta esentiala a procesului de orientare in scoala.
O serie de date precum nivelul de cunostinte si capacitatea intelectuala a elevilor , interesele si aptitudinile acestora, posibilitatile de dezvoltare intr-un anumit domeniu de activitate, preferinte ,aspiratiile , dorintele profesionale,atitudinea fata de invatare, fata de munca, fata de societate reprezinta repere importante in actiunea de cunoastere a personalitatii elevului, actiune la care participa nu doar psihologul scolar, profesorul-consilier, ci toate cadrele didactice ale unei scoli.
Pentru a ajunge la efectuarea unor optiuni scolare si profesionale realiste este absolut necesara informarea elevilor cu priviri la tipurile si profilurile de studii pe care le pot urma , la posibilitatile si formele de calificare profesionala, la lumea profesiilor si dinamica ei specifica ,la perspectivele dezvoltarii social-economice si oferta sociala de munca in diferite sectoare de activitate.
In practica propriu-zisa a orientarii, informarea elevilor asupra tipurilor de scoli si a profilurilor de studii, precum si asupra profesiilor si cerintelor vietii sociale se caracterizeaza printr-o succesiune gradata de actiune, care pornesc de la o informare cu caracter general spre una, aprofundata si specializata.
In urma diverselor contacte cu cadrul didactic in timpul activitatilor, elevul va decide asupra unui domeniu de activitate sau chiar a unei profesii. Alegerea trebuie sa-i apartina in totalitate, consilierul doar asistandu-l in evaluarea propriilor decizii. Elevul trebuie sa stie ca alegerea sa nu trebuie sa fie definitiva , in sensul ca se poate reveni asupra ei.
v Consilierea individuala -are loc intre consilier si client/elev apare ca o forma particulara de invatare ,cu scop adaptativ la realitatea sociala, culturala, profesionala. Rolul cel mai important al consilierii individuale este acela de a ajuta la cristalizarea unei imagini de sine pozitive si reale, puternice si generatoare de energie si resurse pentru actiune , care sa confere prestigiu, o reala mandrie de sine, satisfactie si succes social prin performanetele obtinute.
v Consilierea de grup- are rolul de a creea, un mediu care dezvolta participantilor capacitatea de a obtine informatii si abilitati de a-si forma atitudini constructive. In interiorul grupului subiectii invata ca nu sunt singurii care intampina dificultati care au griji si termeni.
v Studiul de caz-este o metoda care permite dezvoltarea abilitatii de rezolvare de probleme.
