|
|
|
Tesuturi de depozitare
Sunt formate din celule vii, lipsite de cloroplaste, cu peretii subtiri sau ingrosati, mai adesea celulozici si cu multe substante de rezerva (Pl. XV, fig. 3); acestea se acumuleaza in citoplasma, amiloplaste, vacuole, mai rar in pereti.
Substantele depozitate pot fi: glucide (glucoza, fructoza, zaharoza, inulina, amidon, hemiceluloza, celuloza, mucilagii), lipide (uleiuri si unturi vegetale), protide (ca substanta fundamentala dizolvata in citoplasma sau ca granule de aleurona), alte substante, fara rol nutritiv (glicozizi, alcaloizi, taninuri, rasini, uleiuri eterice, gume).
Diferitele substante organice de rezerva se pot depune in celule ale parenchimurilor cortical (in radacini, tuberculi), liberian (in radacini tuberizate: morcov - Daucus carota, napi porcesti - Helianthus tuberosum), lemnos (in radacini: ridiche), medular (in radacini tuberizate, bulbi, rizomi, tuberculi, bulbo-tuberculi), in celulele maduvei radacinilor si tulpinilor normale, ale parenchimurilor din fructe si seminte.
Un tesut special de rezerva il constituie albumenul sau endospermul semintelor, in care predomina amidonul (ca la graminee), sau lipidele (ca la cocos, arborele de cacao).
Apa se acumuleaza in vacuolele celulelor din tesutul acvifer, bine dezvoltat indeosebi la xerofite si halofite, constituind o importanta rezerva pentru perioadele de seceta.
Dupa localizare, tesutul acvifer poate fi extern (in frunzele multor epifite tropicale) si intern (indeosebi la plantele suculente, dintre cactacee, liliacee, euforbiacee s.a.)
