|
|
|
MASAJUL DIN TRECUT PANA IN PREZENT
Lumea inconjuratoare, aflata intr-un proces vertiginos de prefacere, se confrunta cu intensificarea efectelor nocive ale unor stimuli la care omul a incercat dintotdeauna sa se adapteze. Pe langa stresul psihoemotional sporit, in ultimele decenii au aparut factori de risc cu care omenirea nu a fost confruntata . Izolarea de natura, ambianta ecologica din ce in ce mai nefavorabila, nu puteau sa nu isi puna amprenta pe dimensiunile si nivelul la care a ajuns fenomenul imbolnavirii oamenilor. Acest fapt a dus, in ultima instanta, la tulburari in sfera hormonala si in statutul imunologic al organismului, concretizate intr-o patologie endocrina diversa si in imunodeficienta vizibila sau latenta: scaderea rezistentei la infectii, diminuarea capacitatii de neutralizare a substantelor toxic, atat a celor provenite din exterior cat si a celor rezultate din procesele vitale ale organismului insusi. In acelasi timp, asistam la o dezvoltare rapida a stiintei medicale care incearca sa solutioneze problemele deja existente si sa preintampine aparitia altora, noi.
Pana nu demult, in virtutea abordarii preponderent materialiste conceptului de sanatate, omul era studiat ca un ansamblu de organe si sisteme concrete ce functioneaza pe diferite nivele, inclusiv imunologic si biochimic. Cercetatorii au inceput insa treptat sa accepte ideea ca organismul este un tot unitar ale carui functii nu pot fi separate decat in mod conventional. Din pacate, asemenea concluzii stiintifice nu pot inca influenta in mod esential medicina moderna, ocupata in principal cu practicarea terapeutica in domenii specializate foarte strict. Pentru fiecare pacient concret, adica pentru fiecare fiinta umana absolut unica, medicii propun acelasi set de scheme terapeutice si manevre chirurgicale, in conformitate cu metodele standard. In consetinta, acei oameni carora le este destinat un asemenea tip de asistenta medicala, nu sunt intotdeauna satisfacuti de rezultatul final al tratamentului. Astfel se explica interesul crescand pentru alte ramuri ale medicinei, asa-numitele "alternative", care includ procedee de vindecare ce pareau demult uitate. Astfel, multe remedii populare sunt folosite cu succes in farmacologie, care utilizeaza materii prime naturale, prelucrate dupa retete foarte vechi, verificate de-a lungul timpului. Uneori asemenea preparate intrec prin eficacitate substantele sintetice analoge dar se intampla sa nici sa nu fie concurate de astfel de substante.
In spatele oricarei conceptii despre vindecare sta experienta multor generatii care au intemeiat aceste ramuri ale medicinii. In Europa si in Rusia aceasta experienta, din pacate, s-a pierdut in mare parte, in schimb, in Orient si in special in China ea a fost bine conservata.
Medicina traditionala chineza are o foarte mare vechime. Dupa unele documente se constata ca masajul a fost aplicat si este practicat de chinezi de peste 3000 de ani.
In India antica masajul a fost cunoscut si practicat. Vechii indieni isi ungeau corpul cu uleiuri aromate (aromo-terapia) si imbaiau in apele fluviilor considerate sacre. Masajul indian consta in neteziri, presiuni si framantari ale partilor moi ale corpului, incepand cu fata apoi trunchiul si terminand cu membrele.
Pe membre manevrele se executau in ritm rapid, de la radacina lor spre extremitati, ca si cum s-ar fi dorit sa se scoata raul din ele.
Alte popoare vechi ale orientului (babilonienii, persii) au folosit masajul ca tratament al razboinicilor raniti in lupte (masajul de recuperare).
Primele aplicatii ale masajului in legatura cu activitatea sportiva au aparut la greci si romani, constituind o metoda importanta de ingrijire si dupa intrecerile sportive cu scopul de a preveni si combate oboseala musculara.
"Masajul (spunea Hipocrat) poate intari o articulatie slaba sau poate mobiliza o articulatie intepenita".
! Executat cu putere, masajul tonifica tesuturile, executat cu moderatie le inmoaie.
La romani, masajul se aplica in bai publice, practicandu-se un masaj igenic de dimineata pentru inviorare si altul seara pentru relaxare. Poporul roman la cunoscut si practicat masajul din trecutul sau cel mai indepartat, in scopul intaririi sanatatii, al cresterii rezistentei organismului pentru combaterea oboselii, accidente sau deficiente fizice .
Masajul medical a inceput sa se dezvolte la noi din cea de-a II-a jumatate a secolului trecut. Primii medici care au introdus masajul medical au fost specialistii in chirurgie, ortopedica si reumatologie.
! Mesajul terapeutic si reparator se aplica la indicatia medicului dupa vindecarea clinica pentru combaterea sechelelor.
Masajul se invata mai putin din carti si mai mult din practica, iar valoarea lui va fi apreciata, daca este corect executat simtindu-se efectele cu simturile proprii, rezultatele de durata obtinandu-se dupa o perioada, in raport cu necesitatile individuale.
! Miscarea generala a masajului se face in sensul circulatiei venoase de intoarcere, de la extremitati catre inima. Muschii vor fi masati in sensul fibrelor si ligamentelor urmarindu-se directia tendoanelor).
Masajul poate fi partial sau general.
MASAJUL PARTIAL se efectueaza cand se urmareste combaterea oboselii anumitor regiuni sau pentru tonifierea anumitor muschi care au fost lasati prea mult timp in repaus.
