|
|
|
ALERGIA LA PROTEINELE DIN OU
Ouale nu sunt alimente rele, dar cand o persoana sufera de alergie la acest aliment, corpul sau crede ca ouale sunt rele. Cand o persoana este alergica la oua, sistemul imun al acesteia reactioneaza la proteinele din ou. Deci de fiecare data cand un aliment ce contine ou ajunge in sistemul digestiv, organismul crede ca aceste proteine sunt invadatori periculosi.
Sistemul imun
raspunde prin crearea de anticorpi specifici impotriva
acestui aliment, care sunt facuti special pentru
a lupta cu "invadatorul". Acesti anticorpi
- numiti imunoglobuline E - declanseaza eliberarea de anumite substante in
organism, una dintre ele fiind histamina. Deci, cand un
copil cu alergie la ou mananca un aliment care contine oua, sistemul imun elibereaza
o serie de substante pentru a proteja organismul. Eliberarea acestor substante
poate afecta sistemul respirator, tractul gastrointestinal, pielea si sistemul
cardiovascular - determinand simptome ale alergiei cum ar fi: wheezing,
greturi, cefalee (dureri de cap), dureri abdominale si mancarimi ale pielii. Majoritatea persoanelor alergice reactioneaza la proteinele din
albusul de ou, dar sunt si persoane care nu pot tolera proteinele din galbenus.
Alergia la ou apare de obicei la copilul foarte mic si majoritatea copiilor se
vindeca inainte de a implini 5 ani. Alergia la ou
seamana cu reactiile alergice la alte alimente: apare la cateva minute sau ore
de la consumarea oului.
Majoritatea reactiilor dureaza mai
putin de o zi si afecteaza urmatoarele sisteme
- pielea: sub forma unei eruptii de macule rosii, eczema sau inrosirea
si tumefierea zonei periorale (din jurul gurii)
- tractul gastrointestinal: sub forma crampelor abdominale, diaree,
greturi si varsaturi
- tractul respirator: simptomele pot merge de la rinoree, mancarimi ale
ochilor, lacrimare si stranut pana la declansarea unor simptome de tip
astmatiform cu tuse si wheezing (respiratie suieratoare).
Majoritatea copiilor cu alergie la ou
au unele dintre reactiile descrise mai sus, dar un procent
mic dintre ei pot avea o reactie foarte puternica numita anafilaxie. Aceasta reactie alergica severa determina edematierea gurii,
gatului, a cailor respiratorii pana la plamani, determinand dificultati de
respiratie. In plus, poate apare o scadere periculoasa a tensiunii
arteriale, care il poate face pe copil sa se simta
ametit sau sa-si piarda cunostinta si care poate duce rapid la aparitia
socului. Pentru copiii care sunt in mod special sensibili la ou, doar fumul de
la ou sau atingerea acestuia poate determina reactie anafilactica, deci ouale
trebuie indepartate complet din casa.
Diacnostic:
Daca doctorul suspicioneaza prezenta alergiei la ou la un
copil, ar trebui sa trimita copilul la un alergolog pentru testari
suplimentare. Alergologul va intreba de cat timp prezinta copilul alergia, cat
timp dureaza de la ingerarea unui aliment si pana la aparitia simptomelor si
daca alt membru al familiei prezinta alergii sau alte afectiuni cum ar fi
eczema si astmul. Alergologul poate face un test
cutanat. Testul implica plasarea unul lichid ce
contine extract din proteine din ou pe bratul copilului, zgariind foarte
superficial pielea. Aparitia unei pete tumefiate si
rosii indica prezenta alergiei. Copilul trebuie sa nu
mai ia medicatie antialergica (cum ar fi antihistaminice care se elibereaza
fara reteta) cu doua trei zile inainte de test, pentru ca aceste medicamente
pot interfera cu rezultatul testului. De asemeni, majoritatea medicamentelor
folosite in raceala si unele antidepresive pot influenta rezultatul unui test
cutanat. E bine ca pacientul sa intrebe medicul despre
medicatia pe care eventual o ia, daca este nevoie sa fie intrerupta si pentru
cat timp. Unii medici pot de asemenea recolta o proba
de sange pe care o trimit la laborator unde va fi amestecat cu o serie de
alergeni posibil implicati, si apoi verificata aparitia anicorpilor de tip Ig
E. In unele cazuri, totusi, testul cutanat pozitiv si testele de sange nu sunt
suficiente pentru a demonstra ca simptomele se datoreaza proteinelor din ou. In acest caz se foloseste o testare controlata pe viu pentru a
diagnostica alergia.
In cazul acestui test, pacientul nu trebuie sa consume
oua sau produse care contin oua o perioada de timp, de obicei cateva saptamani.
Apoi, pacientul va consuma produse care contin ou doar
sub atenta observatie a medicului. Daca simptomele reapar
dupa ingerarea produselor cu ou, cel mai probabil pacientul prezinta alergie la
ou.
Tratament: Tratamentul alergiei la ou poate parea simplu -
parintele trebuie sa se asigure ca, copilul nu mananca
oua. Dar atat de multe alimente sunt facute cu oua incat e foarte greu pentru
parinte sa stie ce poate consuma copilul si ce nu. Se
recomanda consultarea unui dietetician pentru dezvoltarea unui plan de
alimentatie care sa cuprinda toate principiile
nutritive necesare copilului in timp ce evita produsele care contin oua. In
cazul in care copilul are o alergie severa, medicul poate recomanda ca
parintele sa poarte cu el o doza de epinefrina pe care
s-o foloseasca in caz de urgenta. Medicul poate invata parintele cum sa administreze o injectie cu epinefrina. Cand copilul
mananca accidental ceva care contine ou si incepe sa
aiba simptome alergice serioase, cum ar fi tumefierea gurii, dureri toracice
sau dificultati de respiratie, este necesar ca parintele sa administreze doza
de epinefrina pentru a contracara reactia, in timp ce asteapta ajutorul
medical. Se recomanda ca parintele sa solicite
ajutorul de urgenta daca copilul a avut nevoie de administrarea epinefinei. De
asemeni e bine ca parintele sa aiba un antihistaminic
ce se elibereaza fara reteta intrucat acesta poate ajuta la ameliorarea
simptomelor alergiei la unii copii. Antihistaminicele ar
trebui folosite pe langa epinefrina si nu in locul acesteia.
Dupa administrarea epinefrinei, copilul trebuie neaparat
vazut de medic si tratat in continuare. Aproape o treime dintre
reactiile anafilactice pot avea un al doilea val de
simptome la cateva ore dupa primul atac. Deci copilul trebuie tinut sub
observatie medicala 4-8 ore dupa reactia alergica.
