|
|
|
Pielea
Invelisul exterior al corpului nu depaseste 1 mm, dar are o strucutra complexa, avand rolul de a feri corpul de agentii externi si de a elimina in exterior unii produsi ai organelor interne.
Suprafata pielii este de
aproximativ 1,5 m2 si greutatea de circa 3 kg. Este alcatuita din
epiderma (strat de celule care se descuameaza), derma (cu fibre elastice,
corpusculi tactili, capilare si terminatii nervoase care dau sensibilitatea) si
hipoderma de sub derma (fibre conjunctive si tesut gras care asigura alunecarea
pielii pe organe ca oase, muschi - aici se depoziteaza grasimea
supraponderalilor). Glandele sudoripare ies prin mici pori la suprafata pielii.
Descuamarea epidermei, sudoarea si grasimea alcatuiesc murdaria care apare pe
tesaturile hainelor. Pielea ajuta deci excretia, termoreglarea - prin
evaporarea sudorii si are o mare sensibilitate la factori externi (temperatura,
intepare, contact etc). Igiena pielii este foarte importanta pentru functiile
ei. Anexele pielii sunt: unghiile, parul, glandele sebacee (in derma, la
radacina parului) si glandele sudoripare (in hipoderma, secreta sudoarea care
prin aciditate apara de unii microbi). Medicina chineza asociaza starea pielii
cu starea intestinului gros, a plamanilor si a ficatului. Deci trebuie sa fim
atenti la alimentatie si la stareaa si
cantitatea de aer respirat.
EPIDERMA:
Epiderma este stratul extern al pielii, format din mai multe paturi de celule suprapuse, prin care nu trec nici artere, nici vene sau capilare si unde limfa necesara provine in derm. Epidermul este constituit din sase straturi din care primul este cel germinativ.
In stratul germinativ al epidermei se afla si celulele care fabrica pigmentul pielii ,,melanina" care, dupa abundenta lor, dau culoarea pielii
DERMUL:
Dermul este stratul mai profund, format din stratul papilar (papile dermice) si dermul propriu-zis (tesutul conjunctiv si elastic). Dermul este bogat alimentat cu sange si limfa.
Limfa este un lichid care are aceeasi compozitie ca a sangelui dar contine mai putine proteine si este lipsita de elementele celulare (globule rosii, globule albe, etc.).
In derm se gasesc terminatiile nervilor pielii, care permit dfiferentierea senzatiilor de durere, atingere usoara, presiune, caldura si frig.
Dermul contine un numar mare de fibre elastice, carora li se datoreaza elasticitatea pielii, tesutul conjunctiv dermic constituind o adevarata armatura a acesteia.
Imbatranind, dermul isi pierde mult din elasticitate, astfel ca pielea intinsa prin miscarile musculare nu-si mai revine si se formeaza ridurile.
HIPODERMUL:
Hipodermul se afla sub derm, fiind partea cea mai profunda a pielii, in el se afla depozitata grasimea secretata de celulele specializate in acest scop.
Hipodermul, numit si tesut adipos, se ingroasa la persoanele obeze.
El prezinta aspecte deosebite, existand parti ale corpului unde pielea pare foarte slaba si difera de la un sex la altul, determinand si unele particularitati ale corpului.
Formatiunile glandulare ale pielii
Dintre formatiunile glandulare ale pielii mentionam glandele sudoripare si glandele sebacee.
Glandele sudoripare:
Glandele sudoripare se prezinta ca niste tuburi lungi, subtiri, care traversand epidermul se infunda in derm, la inceput usor intortochiate, apoi rulate sub forma de spirale. Numarul lor se ridica la 4 milioane (in medie 200 orificii/centimetru patrat).
Activitatea glandelor sudoripare consta in secretia unui lichid, sudoarea, care provine din vasele de sange care inconjoara portiunea interioara a glandelor si contine in cea mai mare parte, apa, clorura de sodiu, acid uric.
Glandele sebacee:
Glandele sebacee sunt cele care secreta sebumul, dand pielii elasticitate, impermeabilitate si catifelare. Sunt numeroase si raspandite pe supfrafa pielii in mod inegal, cele mai multe gasindu-se pe fata, aripile nasului, barbie, spate, lipsind cu totul in palme si in talpi. Glandele sebacee, al caror rol este de a secreta sebumul, isi intensifica activitatea odata cu aparitia maturitatii sexuale.
,,Mantaua acida" a pielii este alcatuita din sebum si sudoare, care formeaza un strat acid, factor de aparare al organismului impotriva influentelor mediului inconjurator, mai ales al microorganismelor, care nu se dezvolta favorabil in mediul acid.
Functiile normale ale pielii pot fi tulburte in cazul unei ingrijiri igienice insuficiente, intrucat sudoarea, sebumul, scuamele cornoase, microbii, praful, astupa orificiile glandelor sebacee si sudorpiare.
Principalele roluri si formatiuni ale pielii
Pielea ca organ de contact cu mediul inconjurator indeplineste doua roluri principale: un rol protector si unul termoreglator.
Rolul protector consta in faptul ca ea constituie o bariera importiva microbilor prezenti pe suprafata corpului.
Rolul de bariera al pielii se manifesta, pe de o parte, prin emiterea produselor se secretie si, pe de alta parte, prin reactiile impotriva produselor solide, lichide si gazoase care provin din exterior.
Datorita impermeabilitatii sale, nu lasa sa iasa din organism apa, sarurile minerale si mai ales proteinele. Cand agentii fizici sau chimici depasesc capacitatea de protectie a pielii apar leziuni ale stratului cranos care constituie o poarta de intrare in special pentru micoze.
Rolul termoreglator al pielii de realizeaza prin participarea la mentinerea temperaturii constante a corpului. O aparare pasiva, relizata prin stratul izolator al grasimii din hipoderm si o aparare activa realizata prin contractarea vaselor sanguine la frig sau prin dilatarea lor la caldura.
Prin vasodilatatia care se produce la nivelul pielii, cand temperatura mediului ambiant se ridica, se pierde prin iradiere o mare cantitate de caldura. O pierdere importanta de caldura are loc altfel si in procesul de evaporare a apei provenite din transpiratie, ceea ce produce racorirea corpoului, impiedicarea functiei de eliminare a caldurii din organism prin intreaga suprafata a pielii duce la ridicarea temperaturii corpului.
Cand temperatura mediului ambiant scade, se produce o vasoconstrictie perfierica, este oprit afluxul de sange la nivelul pielii si, ca urmare, caldura din organism este pastrata.
Pielea indeplineste si functia de organ de simt tactil, termic si al durerii.
Functia de respiratie consta in avbortia de oxigen si eliminare de bioxid de carbon, in cazul unei arsuri intinse, moartea survine repede, deoarece este impiedicata respiratia cutanata pe de o parte, iar pe de alta parte, organismul sufera pierderi mari de lichid, de saruri si de proteine.
Functia de excretie - pielea elimina 25% din produsii de excretie ale glandelor sudoripare.
Functia de depozit - o importanta cantitate de grasime se acumuleaza in hipoderm constituind o rezerva energetica a organismlui.
Functia metaboliica - pielea intervine in metabolismul apei si sarurilor minerale prin secretia sudorii. La acelasi nivel formeaza keratina, melanina, vitamina D.
Functia de absortie este una din functiile importante pentru cosmetica, intrucat prin aceasta se permite patrunderea anumitor produse in piele.
