|
|
|
TEHNICI DE IMOBILIZARE PROVIZORIE
I. Imobilizarea provizorie a membrului superior
1. Imobilizarea umarului. Indiferent daca este vorba de entorsa, luxatii, imobilizarea umarului se poate face cu; mijloace improvizate (bucati de panza, bucati de scandura, bastoane) sau cu material specific : imobilizarea prin bandaj moale de tip Desault, atela metalica Cramer, atela gipsata, atele din material plastic.
a) sistemul de imobilizare cu mijloace improvizate. Cand nu exista la indemana nici un obiect potrivit pentru imobilizarea umarului poate fi folosit toracele bolnavului in chip de atela de fixare.
Bratul si antebratul de partea bolnava vor fi lipite de torace cu cotul indoit in unghi drept.
Toracele impreuna cu membrul superior lipit vor fi infasurate cu o panza tare, prinse cu doua ace de siguranta.
- Antebratul membrului imobilizat va fi fixat cu o esarfa trecuta in jurul gatului.
Observatie. in lipsa de material (tifon, panza etc), pentru imobilizarea membrului superior poate fi folosit vestonul barbatesc prins cu ace de siguranta.
b) tehnica imobilizari cu panza dreptunghiulara. Imobilizarea cu ajutorul unei panze dreptunghiulare de tifon sau de panza (de Im 160cm) este o metoda practica de imobilizare a membrului superior la torace fie direct, fie cu mijloace suplimentare, dupa ce s-a asezat o atela de imobilizare:
- o modalitate de aplicare:
panza dreptunghiulara se indoaie pe una din diagonalele ei;
panza indoita (va avea forma triunghiulara cu doua colturi la varful triunghiului asezat la nivelul sternului, iar marginea libera, diagonala, coborat mult sub nivelul antebratului (fixat cu cotul in unghi drept);
- marginea libera (diagonala) se indoaie, cuprinzand ca intr-un jghiab antebratul ;colturile acestei margini se leaga apoi la spate;
- colturile ramase anterior la nivelul sternului se trec peste umeri (prelungite cu benzi de plastic) si se leaga cu colturile din spate. Exista si o alta modalitate de imobilizare cu panza dreptunghiulara (de aceeasi dimensiune 1m/60cm;
- bucata de panza se sectioneaza incomplet (ia capete);
- dreptunghiul de panza se plaseaza in spatele victimei;
- unul din capetele superioare se trece peste umarul sanatos si se leaga (incrucisat) cu capatul inferior, care va imbraca si va sustine antebratul bolnav;
- al doi - lea capat superior imbraca umarul si bratul de partea accidentata si se leaga cu al doilea capat inferior, ce trece pe sub axila de partea sanatoasa.
Precizare : aceste mijloace de imobilizare pot fi folosite de atfei pentru imobilizarea leziunilor claviculei, umarului, bratului si antebratului. Apoi, fractura osului bratului se poate imobiliza folosind acelasi bandaj mare, care se trece insa peste bratul imobilizat anterior intre doua scandurele de lemn.
c) imobilizarea prin bandaj moale Desault. Aceasta este tehnica de imobilizare provizorie cel mai des folosita pentru leziunile claviculei si umarului, precum ca si mijloc de imobilizare si pentru fracturile baratului.
Material necesar : 3-4 fesi late (20cm); vata talc; leucoplast.
Se sprijina membrul superior al bolnavului, astfel incat bratul si antebratul sa formeze un unghi de 90grade.
Daca starea lui o permite, se solicita bolnavului sa~si tina bratul, prinzand policele membrului lezat cu mana sanatoasa.
Se incepe imbracarea
toracelui cu ture circulare de
fese; tura de fixare se incepe de la baza toracelui si se continua
bandajarea in spirala pana sub axila.
Aceste ture vor izola pielea toracelui de pielea bratului si antebratului, evitand aparitia iritatiei si chiar eroziunea pielii, provocate de transpiratia locala,
Se introduce la axila si la plica cotului o cantitate mica de vata, bine imbibata cu talc.
Se lipeste bratul si antebratul de torace cu cotul indoit la 90o.
Se fixeaza membrul superior de torace prin ture circulare de fasa, care trebuie sa cuprinda bratul, cotul si antebratul.
Apoi, din spate, fasa trece peste umarul lezat, coborand anterior peste brat, urca in spate paralel cu bratul.
Fasa revine in fata peste umarul lezat, se indreapta oblic sub axila sanatoasa si se intoarce in fata peste umarul bolnav, coboara lateral de-a lungul bratului, sub cot, apoi sustinand antebratul, se indreapta spre toracele opus facand o tura circulara de fixare la cot.
Dupa aceasta tura de fixare, fasa trece din nou peste umarul lezat, coborand anterior, va sustine antebratul, se face iar o tura circulara si tehnica se continua astfel, incat fiecare tura oblica si circulara sa depaseasca cu cativa centimetri tura anterioara ca olanele pe acoperisul casei.
Dupa imobilizarea membrului superior cu 2-3 fese circulare, intreg ansamblul va fi intarit cu benzi de leucoplast, iar bolnavilor sa li se propuna ca la domiciliu sa mai insaileze turele de fasa cu ac si ata.
Pumnul, mana si degetele raman libere pentru a putea fi permanent mobilizate.
2. Imobilizare bratului (humerusului) cu atela Cramer sau atela ghipsata
Se
masoara pe membrul superior sanatos ( cu ajutorul
unei fese) lungimea necesara pentru atela, astfel incat atela sa
ajunga de la baza gatului pana la degete, cuprinzand astfel doua
articulatii: articulatia scapulo-humerala si
articulatia cotului.
Se alege atela Cramer potrivita ca
lungime, se captuseste cu un strat de vata pe partea care
vine in contact
direct cu pielea.
Vata se fixeaza la atela metalica cu ture de fasa.
Atela se indoaie la un capat sprijinind-o pe genunchi, pentru a se mula pe articulatia umarului.
Se masoara apoi lungimea bratului (folosind drept martor, membrul sanatos) de la umar la cot, iar la dimensiunea fixata atela se indoaie inca o data pentru a cuprinde, mulandu-se, si articulatia cotului.
3. Imobilizarea cotului.
In acest timp alte doua
persoane executa reducerea fracturii si mentin pozitia
corecta in care urmeaza sa fie
imobilizat membrul superior .
- Se introduce in axila o bucata de vata pudrata cu talc, dupa care se aplica atela preparata mai inainte (de la baza gatului si pana la degete), bratul fiind aproape de torace, cotul in unghi drept si antebratul in pozitie intermediara.
Observatie. In cazul atelei ghipsate (dupa stoarcere, intinderea si captusirea cu vata), aceasta se aplica pe membrul superior in acelasi conditii in care este folosita si atela Cramer.
Fixarea atelei Cramer sau a atelei ghipsate se face cu ture circulare de fasa simpla.
Fixarea atelei ghipsate se poate face fie cu fasa simpla, fie cu fasa ghipsata inmuiata in prealabil in apa, in care se creaza un aparat ghipsat circular.
in cele din urma membrul superior imobilizat prin una din tehnicile descrise se fixeaza si la torace prin fasa circulara (mai ales cand membrul contine mai multe focare de fractura).
Antebratul va fi mentinut cu ajutorul unei esarfe trecute in jurul gatului.
Cotul este fixat in pozitie de flexie in unghi drept (90°), iar antebratul in pozitie intermediara.
Atela de imobilizare (Cramer sau ghipsate) trebuie sa prinda umarul, cotul si pumnul, fiind indoit la 90° numai la cot,
Este aplicata numai la partea posterioara a membrului superior si se fixeaza cu ture circulare de fasa.
Antebratul se suspenda in cele din urma cu o esarfa petrecuta in jurul gatului.
Observatie. in cazuri exceptionale, cand nu exista o alta posibilitate, cotul poate fi imobilizat in pozitie de unghi drept (90°) cu ajutorul unui batic triunghiular care se leaga de gat si care imbraca cotul impreuna cu bratul si antebratul.
La nevoie imobilizarea provizorie se poate face cu ajutorul manecii hainei.
4. Imobilizarea antebratului
Oricare ar fi sediul fracturii, cotul traumatizatului trebuie sa ramana in unghi drept.
Se pregateste o atela Cramer sau ghipsata cu o lungime calculata pe membrul sanatos, astfel sa ajunga de la jumatatea bratului pana pe fata ulnara a mainii (muchia degetului mic), pe care o imbraca (in cazul atelei ghipsate) si pana pe fata posterioara a antebratului si mainii in cazul atelei Cramer. Atela se indoaie (se muleaza) pentru a corespunde curburii de la cot.
Atela se ataseaza de brat si de antebrat cu ajutorul unor ture circulare, de fasa simpla. in cazul in care pentru imobilizare a fost folosita o atela ghipsata, imobilizarea poate fi completa fixandu-se atela cu ture circulare pe fasa ghipsata.
De retinut: in cazul in care imobilizarea antebratului se face cu ajutorul unui aparat ghipsat circular, pozitia antebratului pe atela va fi modificata in functie de sediul leziuni
- daca fractura oaselor antebratului este situata in 1/3 lor superioara, antebratul va fi imobilizat in supinatie (mana rotata in exterior) ;
- daca fractura este situata in 1/3 mijlocie, antebratul va fi fixat in pozitie intermediara ;
- daca fractura este situata in 1/3 inferioara, imobilizarea trebuie sa se faca cu antebratul rasucit in pronatie mana rotata spre interior. Antrebratul se suspenda cu esarfa petrecuta in jurul gatului.
Observatie: in lipsa mijloacelor corespunzatoare, imobilizare se obtine fixand antebratul intre doua scandurele, care se intind de !a cot si pana la mana. Pentru o imobilizare suplimentara a articulatiilor (superoiara si inferioara fracturii) se imbraca tot membrul superior (brat, cot, antebrat) intr-o esarfa larga legata de ceafa.
5. Imobilizarea incheieturii mainii (carpiene).
Fracturile oaselor carpiene se imobilizeaza cu o atela asezata palmar ce se intinde de la varful degetelor si pana la mijlocul antebratului avand grija ca degetele sa ramana in pozitia lor de repaus, care este pozitia de flexie moderata interfalangiana.
6. Imobilizarea oaselor metacarpiene (mainii) si a falangelor (degetele).
Fracturile oaselor metacarpiene se imobilizeaza cu o atela ghipsata dorsala si cu o atela mai scurta palmara, pe care se aseaza degetul corespunzator in flexie.
Imobilizare falangelor proximaie si mijlocii se face cu o singura atela ghipsata aplicata palmar, care trebuie sa se intinda proximal pana deasupra articulatiei pumnului.
Daca fractura este fara deplasare, se poate utiliza pentru imobilizare si o atela metalica (aliaj plastic), ce se aseaza pe fata palmara a degetului de care se solidarizeaza cu cateva benzi circulare de leucoplast.
- Fracturile oaselor metacarpiene si ale falangelor se pot imobiliza si printr-o metoda foarte simpla, punand in palma victimei o fasa infasurata (un sul moale), pe care aceasta o prinde cu degetele.
Peste pumnul astfel strans se executa bandajarea.
De retinut: - * de cele mai multe ori, imobilizare fracturilor degetelor se face cu articulatia metacarpo-falangiene si interfalangiene in pozitie de semiflexie (150°-160°);
- de obicei se pune in repaus prin imobilizare ghipsata numai degetul lezat;
- degetele sanatoase se mobilizeaza imediat;
- imobilizarea unui deget rigid nu trebuie facut niciodata prin manevre manuale fortate;
- imobilizarea degetelor nu trebuie sa se prelungeasca niciodata mai mult de 14 zile.
II. Imobilizarea provizorie a membrului inferior
1) Fracturile colului femural
- Fracturile colului femural sunt frecvente la persoanele mai in varsta, dat fiind starea de demineralizare a scheletului a acestor traumatizati. O concluzie practica se poate trage si anume ca, la varsnici, mai ales la persoanele de sex feminin, sa nu se excluda posibilitatea unei fracturi de col femural, chiar dupa traumatisme ale soldului.
1.1 Imobilizarea de urgenta ;
- se pregateste o atela lunga, care sa ajunga dia axila pana la picior;
- se aplica atela pe fata laterala (externa) a membrului inferior dupa ce s-a intors vata pudrata cu talc (protejarea partilor moi) in axila (la capatul atelei) ;
- atela se fixeaza prin legaturi circulare la torace, bazin, coapsa, genunchi si gamba.
- suplimentar este bine sa se completeze fixarea atelei cu circulare de fasa lata petrecuta in jurul membrului inferior si in jurul trunchiului;
- pentru a se evita rotirea anormala a membrului inferior in afara se leaga ambele picioare, unul de altul, cu cateva legaturi de fasa sau panza.
Observatie: in lipsa atelelor corespunzatoare ca lungime se poate prelungi o atela adaugand o a doua atela (prin suprapunerea capetelor pe o lungime de aproximativ 30 cm). Cele doua atele se fixeaza bine una de alta prin ture circulate de fasa (bineinteles atela se captuseste cu vata).
Cand nu se afla la indemana nici un obiect convenabil pentru imobilizarea fracturii, va fi folosita ca atela membrul sanatos de care se leaga membrul fracturat. Bolnavul se pregateste pentru transport prin legarea (bandajarea) celor doua membre inferioare, unul de celalalt. Se transporta pe o targa.
2) Imobilizarea femurului (coapsei). .
- Se face in acelasi conditii ca si in cazul fracturilor de col femural cu atela lunga aplicata pe partea laterala a membrului inferior de la axila si pana la talpa piciorului (vezi imobilizarea colului femural).
a) cu o singura atela
- Cand coapsa este foarte scurtata si deformata (deplasare mare a fracturii) este bine sa se asigure pe timpul transportului si o. extensie in axul membrului inferior ( vezi axarea membrelor inferioare), ceea ce este posibil prin folosirea atelelor metalice Thomas.
b)imobilizarea cu doua atele.
De retinut: axul membrului inferior este dreapta care uneste spina iliaca antero-superioara, mijlocul rotulei si marginea interna a piciorului (primul metatarsian). Imobilizarea femurului se face mai corect prizandu-l intre doua atele inegale:
O atela externa, lunga, asemanatoare cu cea descrisa anterior.
O atela mai scurta ce se aplica pe partea interna a membrului inferior bolnav, care se intinde de la regiunea inghinala tot pana la calcai.
Peste ambele atele se aplica legaturi dispuse in jurul toracelui, in jurul bazinului, in jurul coapsei, genunchiului si gambei de aceeasi parte.
Se face bandajarea circulara, cu fasa, a membrului si a toracelui, precum si fixarea picioarelor.
c) imobilizarea in fracturile extremitatii inferioare a femurului
Cand femurul este fracturat in apropierea genunchiului, exista pericolul ca vasele si nervii importanti ce trec prin spatele osului (pachetul vascular nervos popliteu) sa fie comprimate, intepate sau sfasiate. Aceste fracturi se imobilizeaza cu o singura atela posterioara.
Se aplica o atela lunga posterioara care se intinde de la bazin pana la talpa. Atele mai scurte sunt ineficiente.
inainte de fixarea atelei cu legaturi, se va introduce vata sub atela la capatul proximal, spre a nu leza partile moi si se va verifica pozia atelei, sa nu atinga coastele.
Legaturile trebuie aplicate in jurul bazinului, in jurul coapsei si al gambei.
- infasarea membrului pelvian si a bazinului va completa imobilizarea acestor fracturi.
Observatii. La nevoie imobilizarea femurului cu o singura atela posterioara poate fi utilizata si in fracturile mijlocii sau inalte ale diafizei femurale.
3. Imobilizarea genunchiului
Imobilizarea articulatiei genunchiului se face cu ajutorul unui atele ghipsate sau cu un alt material rigid, care se aplica de la radacina coapsei, respectiv pliul fesier pana la glezna. Atei se aseaza pe fata posterioara a membrului inferior.
4. Imobilizarea in fracturile oaselor
gambei
- cu o singura atela;
Imobilizarea de urgenta se executa cu o atela posterioara, care se intinde de la jumatatea coapse sau de la plica fesiera spre partea distala pana la varful degetelor.
Se masoara pe membrul
inferior sanatos lungimea necesara pentru o atela de la
jumatatea coapsei sau de la plica
fesiera pana la talpa (inclusiv lungimea labei piciorului),
Se pregateste atela. in cazul
atelei Cramer, extremitatea distala de indoaie la 90° la nivelul
calcaiului (masurand distanta pe membrul sanatos),
pentru ca atela sa cuprinda calcaiul si talpa piciorului
pana la degete. Forma curburii calcaiului se modeleaza sprijinind
atela pe genunchi.
De asemenea, la extremitatea cealalta a atelei, marginile se indoaie
foarte putin in afara, spre a nu apasa tesuturile moi. in
cazul atelei ghipsate modelarea se face in momentul aplicarii atelei.
Un ajutor sprijina cu blandete membrul inferior, fixand o mana la nivelul grop poplitee, iar un alt ajutor mentine gamba in ax, apucand piciorul bolnavului.
Se aplica atela posterior, avand grija sa nu exercite compresiune pe calcai (denivelarea atelei pentru locul calcaiului sa fie corespunzatoare). Pentru protejare, se aseaza un strat gros de vata la calcai, precum si la coapsa, sub capatul proxima! al atelei. Seva avea grija ca laba piciorului sa fie asezata la inceput in unghi drept fata de gamba. La coapsa, genunchi si gamba, infasarea se face circular, la glezna in forma de spica. in cazul atelei ghipsate, infasarea pe membrul fracturat se poate face fie cu fasa uscata,fi cu fasa gipsata inhibata cu apa (aparat ghipsat circular). in acest caz rularea fesii ghipsate se face fara rasuciri avand grija ca pe intreaga suprafata a ghipsului sa nu ramana imprimari. Aparatul ghipsat circular nu va fi executat decat in serviciile de ortopedie, unde evolutia ulterioara poate fi urmarita de cadre de specialitate.
imobilizarea cu doua atele.
in fracturile gamei cele doua atele, egale ca lungime se aseaza lateral, una pe partea externa si alta pe partea interna a membrului inferior.
Ele se intind de la radacina coapse pana la calcai in care se fixeaza cu legaturi de fasie.
Pentru ca fractura sa nu se poata deplasate in axul longitudinal al osului trebuie imobilizata si incheietura gleznei, in acest scop se va trece fasa sau panza pe sub talpa, pe care o va solidariza cu atelele laterale printr-o legatura in '8'.
5. Imobilizarea in fracturile :
oaselor gleznei,
oaselor piciorului (cu o singura atela)
in cazul fracturilor portiunii inferioare a tibiei si peroneului in entorsele, luxatiile gleznei (tibio-tarsiene), ca si in fracturile si luxatiile piciorului (tarsiene-metatarsiene) imobilizarea se face cu o atela (Cramer sau ghipsata) posterioara, care se intinde de la groapa poplitee pana la varful degetelor. Tehnica imobilizarii este similara cu cea a imobilizarii gambei cu o singura atela,
in lipsa atelei Cramer sau atele ghipsate, imobilizarea se poate face cu 3 atele de lemn.
- imobilizarea cu 3 atele
a)2 atele mai lungi, egale, care sa se intinda de la genunchi pana la calcai;
b)o a treia atela scurta, lungimea talpii piciorului
Acestea se captusesc cu vata care se fixeaza in ture circulare de fasa.
Cele doua atele lungi se aplica pe partile laterale ale gambei sub genunchi pana la calcai. Pentru a proteja proeminentele osoase ale gleznei se aplica sub atela in acest loc straturi de vata.
Cele doua atele se fixeaza cu doua legaturi circulare.
A treia atela se aplica pe talpa piciorului si se fixeaza pe atelele laterale cu o chinga de panza sau ture de fasa trecute in 8.
Infasurarea se executa peste aceste legaturi cuprinzand atat gamba (prin ture de fasa circulara), cat sin piciorul prin ture de fasa in '8' sau in spica.
Acest tip de imobilizare trebuie folosit numai in cazurile in care nu exista posibilitatea executarii tehnicilor descrise anterior, care sunt incompatibil mai eficient.
Imobilizarea oaselor degetelor (falangelor) piciorului
(fracturi, entorse, luxatii) se face luand drept atela de sprijin
degetele sanatoase vecine.
- intre degetul bolnav si unul din degetele sanatoase vecine se introduce o compresa mica de tifon.
Cele doua degete se alipesc si se infasoara circular cu ajutorul unei benzi de leucoplast mai lungi, incepand de la varful degetelor, pentru ca sa se termine incrucisandu-se pe fata dorsala a piciorului, deasupra radacinii degetelor.
Leucoplastul se desface in fiecare seara pentru a se putea spala piciorul si se reaplica in acelasi mod.
Imobilizarea se mentine 14 zile.
Observatii:
Fracturile ultimei falange nu necesita imobilizarea de urgenta. Se trimite la spital.
Fracturile primei falange si celei de a doua se pot imobiliza in gheata ghipsata, ce cuprinde si degetul corespunzator.
Atentie:
- pentru cadrele medii sunt interzise manevrele brutale de reducere (la locul accidentului) a fracturilor sau luxatiilor. Sa admite doar axarea membrelor cat mai aproape de pozitia lor normala, prin manevre blande de tractiune in ax ;
- cand relaxarea membrului se poate obtine prin tractiuni blande, este preferabil ca imobilizarea de urgenta sa se execute pastrandu-se pozitia anormala provocata de accident, asa cum se intampla in luxatiile soldului, umarului sau cotului;
- infasarea sa nu fie prea stransa, pentru a nu stanjeni circulatia.
III. Imobilizarea provizorie in fracturile sternului si coastelor
Primul ajutor in fracturile costale simple nu urmareste imobilizarea ci obtinerea unei analgezii (algocalmin, infiltratie cu xilina 1% a nervilor intercostali in focarele de factura).
In fracturile costale si ale sternului imobilizarea cu bandaje circumtoracice este inutila si chiar contraindicata, deoarece accentueaza durerea, jeneaza expansiunea plamanului sanatos si deci respiratia, iar daca legatura este stransa, poate chiar sa indrepte varful ascutit al coastei fracturate care pleura, pe care o poate intepa.
1. Imobilizarea in fracturi sternale cu deplasarii mari
O modalitate de imobilizare a fracturilor sternale cu deplasari mari si care usureaza mult respiratia este fixarea umerilor traumatizatului de o scandura asezata pe suprafata posterioara a trunchiului si cu ajutorul inelelor facute din vata imbracata in fasa, asezate pe umar.
Voletele costale mobile vor fi imobilizate (de urgenta) prin compresiune manuala, apoi prin infundarea cu fesi rulate, sau cu o perna de vata sau de tifon.
Tehnica :
in dreptul voletului mobil se aplica o pernita facuta dintr-un manunchi de comprese (sau din vata) sau se aseaza vertical peste volet cateva fesi rulate pana ce acopera voletul,
Peste pernita sau peste fesele rulate se aplica apoi fasii paralele de leucoplast, care cuprind numai hemitoracele de aceeasi parte, situate in directie antero-posterioara, suprapuse ca sirurile de tigla pe acoperis (intinse de la stern la coloana vertebrala).
In lipsa leucoplastului se poate proceda identic cu fesi de tifon lipite cu mastisol.
Imobilizarea voletului se obtine cel mai
simplu prin asezarea bolnavului pe
hemitoracele instabil (cu volet). in felul
acesta, hemitoracele sanatos nu este comprimat,
poate sa respire liber si sa expansioneze in exces pentru a
compensa
functia deficitara a plamanului continut de hemitoracele bolnav.
2..Imobilizarea provizorie in fracturile de omoplat
Fracturile de omoplat fara deplasare se imobilizeaza conform tehnicii Desault sau panza dreptunghiulara (vezi imobilizarea umarului).
3..Imobilizarea in fracturile claviculei
in fracturile claviculare cu deplasare : bolnavul se prezinta la medic sprijinandu-si cotul membrului traumatizat si cu gatul aplecat in aceeasi parte intr-o atitudine umila. Umarul este cazut in jos si inainte.
Imobilizarea de urgenta poate fi facuta prin tehnici diferite. Astfel sunt descrise :
imobilizarea prin tehnica Desault,
imobilizarea cu panza dreptunghiulara,
imobilizarea prin tehnica inelelor inextensibile,
imobilizari cu : opturi' de fasa,
metoda : camerei de bicicleta',
la copilul mic fixare membrului superior de partea bolnava rasucit la spatele traumatizatului,
imobilizarea cu un batic triunghiular.
4.Imobilizarea prin tehnica inelelor inextensibile
Inelele se confectioneaza
dintru-n colac de vata cu o grosime de
aproximativ 40 mm diametru. Inelele prea subtiri
pot leza partile moi. Peste colacul de vata se trag la exterior cateva
ture de fasa circulare de fasa.
Inelele trebuie sa aiba dimensiunea umerilor (masurarea inelelor se face pe umarul sanatos). Daca sunt prea largi si ajung la spate in contact direct unul cu altul, nu asigura extensia suficienta
Cele doua inele se trec peste umar si pe sub axile si se leaga la spate unul de celalalt, cu un tub elastic de cauciuc. Inelele sunt corect executate daca dupa aplicarea sub tensiune a tubului de cauciuc, raman distantate unul de celalalt pe o distanta de aproximativ 4-5 degete.
Aceasta legatura se consolideaza cu un alt tub de cauciuc la o centura prinsa in jurul mijlocului bolnavului.
intre tegument si cele doua tuburi de cauciuc trebuie sa fie puse mai multe straturi de tifon, in scopul menajerii tegumentului, fata de eventualele, fata de eventualele iritatii de contact.
5. Imobilizarea cu 'opturi de fasa'
- in timp cele doua ajutoare trag umerii bolnavului inapoi, se aplica pe fata posterioara a trunchiului 'opturi de fasa'.
Desfasurand o fasa in jurul fiecarui umar astfel in cat incrucisarea fesii sa se faca intre omoplati, se obtin niste ture in forma cifrei opt, culcat orizontal. Trebuie trase mai multe asemenea ture, pentru ca in momentul tractiunii sa nu jeneze mai ales in regiunea axilelor.
6. Imobilizarea cu camera de bicicleta
in loc de ' opturi de fasa' imobilizarea poate fi obtinuta cu ajutorul camerei de bicicleta rasucita in acelasi fel, sub forma cifrei opt. Dupa introducerea camerei de bicicleta pe un umar, se incruciseaza ramurile la spate si se trece peste celalalt unar, facand o bucla deasupra umarului.
7. Imobilizarea cu batic triunghiular *
Pozitia in care trebuie sa se execute imobilizare provizorie este cu cotul de partea bolnava, impins catre spate si in sus.
Se aseaza in axila un sul moale de fasa.
intre membrul superior de partea bolnava si torace se trece baticul triunghiular cu coltul varfului spre cot.
8. Imobilizarea cu 'opturi in fasa'
Coltul superior al baticului se trece peste umarul sanatos, coltul inferior al baticului infasoara pe dinaintea antebratului si cotului si este trecut prin axila la spate si in sus. Cele doua colturi se leaga la ceafa bolnavului
- Al treilea colt al baticului (varful) se indoaie peste cot si se fixeaza cu un ac de siguranta. in acest fel cotul este proiectat in
sus si inapoi.
