|
|
|
Inca o batalie
castigata de plante
Reputatia sunatoarei ca medicament este, in momentul acesta, probabil cea mai
solida, ea fiind cea mai bine documentata din punct de vedere stiintific,
dintre toate plantele medicinale. Anual, mii de tone de sunatoare se transforma
in medicamente care dau o grea lovitura industriei farmaceutice alopate.
Aceasta, pentru ca sunatoarea a acaparat o asa-numita piata in plina
dezvoltare, aceea a medicamentelor de sinteza antidepresive. Estimarile
oficiale arata ca in urmatoarele decenii, mai mult de 50% din populatia
planetei va suferi (daca nu sufera deja) de depresie, considerata maladia
secolului XXI. Pe scurt: cea mai raspandita boala din lume
. O situatie nefericita la nivel global, dar pentru unii si o
oportunitate extraordinara de a obtine profituri uriase de pe urma substantelor
chimice cu efect antidepresiv. Insa modesta sunatoare a stricat toate calculele
si, mai mult, a dat semnalul unei 'revolutii verzi'. Si, cunoscatorii
stiu, o asemenea 'lovitura' nu putea veni decat din Germania,
renumita rigurozitate a cercetarii din aceasta tara netinand cont de interesele
gigantilor industriali. Zeci de studii, de teste de laborator si clinice arata
ca sunatoarea este de un extraordinar ajutor pentru reechilibrarea sufleteasca.
Apogeul acestor studii a fost un experiment-gigant, facut pe nu mai putin de
3250 de pacienti suferind de depresii in diferite forme, care au obtinut
rezultate de exceptie, prin folosirea remediilor pe baza de sunatoare. In
prezent, produsele naturale pe baza de sunatoare sunt cele mai prescrise
antidepresive din Germania si din Europa de vest, devansand toate
competitoarele de sinteza. Este o situatie fara precedent in ultimii o suta de
ani, cand o planta medicinala este acceptata si folosita in lumea medicala pe o
scara atat de larga, devansand industria chimica farmaceutica. In Statele
Unite, care sunt pe un nedorit loc fruntas ca frecventa a depresiei si a
bolilor conexe cu aceasta, se poarta in prezent un adevarat razboi mediatic,
pentru a limita folosirea acestei plante medicinale. Un razboi disperat, dar
pierdut, pentru ca - dupa cum arata ultimele dovezi - 'revolutia verde',
adica extraordinara apreciere a medicinii naturale din ultimii ani, nu mai
poate fi oprita de presiunile mercantile.
Ar fi insa nedrept sa limitam folosirea sunatoarei doar la cazul depresiei.
Atat intern cat si extern, pojarnita (dupa numele ei popular) demonstreaza
virtuti vindecatoare in multe alte afectiuni. Sa vedem in continuare de ce este
in stare aceasta planta minune:
Cum culegem si cum uscam sunatoarea
Sunatoarea (Hypericum perforatum) creste prin fanete, pe pajisti, prin poieni,
la liziera padurii ori chiar pe marginea drumului. Tulpina plantei atinge pana
la un metru inaltime, dar cel mai frecvent are 40-50 de centimetri. Cu florile
sale galbene, cu frunzele ei cu puncte rosietice-ruginii si marginea intreaga,
este incofundabila. O gasim pe tot cuprinsul Romaniei, din zonele de campie si
pana in regiunile montane. Se culege varful tulpinilor inflorite, prin taiere,
in zilele uscate si insorite. Uscarea se face la umbra, in locuri foarte bine
aerisite, in strat gros de maximum un centimetru si jumatate. Dupa uscare,
iarba de sunatoare se pastreaza in pungi de hartie, in locuri lipsite de
umiditate si fara lumina. Iata si cateva retete de preparare a sunatoarei:
Preparate pe baza de sunatoare
Pulberea de sunatoare Se macina
foarte fin, cu rasnita electrica de cafea, tulpinile uscate de sunatoare, dupa
care se cern printr-o sita fina (cum ar fi cea pentru faina alba). Depozitarea
pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si
reci, pe o perioada de maximum cincisprezece zile (deoarece substantele active
se oxideaza relativ repede). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi, cate o
lingurita rasa, pe stomacul gol, la orele 7, 13, 19 si 22.
Infuzia combinata de sunatoare In jumatate de litru de apa se pun la
macerat 3-4 linguri de sunatoare maruntita vreme de 8-10 ore, dupa care se
filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa
filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute,
dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se
amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de
infuzie combinata de sunatoare, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi).
Tinctura de sunatoare Pentru obtinerea acestui preparat se pun intr-un
borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de sunatoare uscata, peste care
se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide
borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de 12 zile, intr-un loc calduros,
dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici,
inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate o lingurita
diluata in putina apa.
Uleiul de sunatoare In jumatate
de litru de ulei de masline, de samburi de struguri sau de susan, se pun 10
linguri de flori de sunatoare uscata si maruntita nu foarte fin. Se lasa
amestecul la soare, vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar
preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza
in locuri intunecoase si reci.
Tratamente interne cu sunatoare Depresia
- un studiu coordonat de profesorul H. Woelk a analizat efectele antidepresive
ale sunatoarei pe un grup de nu mai putin de 3250 de pacienti cu depresie de
intensitate medie si mica. Experimentul a durat vreme de patru saptamani,
tratamentul cu sunatoare fiind prescris si supravegheat de 633 de medici
coordonati de doctorul german. Pacientii au luat sunatoare de 3 ori pe zi, vreme
de o luna, perioada dupa care au fost evaluati pe baza unor testari medicale, a
observatiilor directe ale medicilor, dar si a relatarilor pacientilor. Un
adevarat arsenal de sanatate: preparatele din sunatoare La sfarsitul testului,
la mai mult de 80% dintre ei s-a constatat o imbunatatire clara a starii
emotionale, in timp ce la aproape 18%, sunatoarea nu a produs nici un efect
pozitiv notabil, si la doar 2% dintre cei tratati a dat efecte adverse. Studiul
doctorului Woelk este cel mai amplu, dar nu singurul. Un alt specialist, dr.
Klaus Linde, si colaboratorii sai, au facut un alt test pe 1008 pacienti
depresivi, test care a pus in evidenta rezultate similare. Zeci de alti
cercetatori, din Germania, din Statele Unite si din Marea Britanie, au facut teste
cu sunatoare impotriva depresiei, ajungand la aceleasi rezultate. Asadar,
folositi cu incredere sunatoarea contra depresiei. Va recomandam infuzia
combinata, din care se administreaza cate o cana de trei ori pe zi, in cure de
60-90 de zile, urmate de 3-4 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se poate
relua.
Meteosensibilitatea - mai multe studii arata ca pacientii care se confrunta cu stari de neliniste, dureri de cap, tulburari de somn si de concentrare din cauza fenomenelor meteorologice beneficiaza din plin de pe urma tratamentului cu sunatoare. Cel mai bine raspund la tratament pacientii care sufera din cauza vremii mohorate, cu ceata si lumina redusa, sunatoarea inducand un tonus psihic pozitiv, vioiciune si optimism. Se administreaza tinctura de sunatoare, cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de maximum 6 saptamani, urmate de 2 saptamani pauza.Tulburarile obsesiv-compulsive - se administreaza infuzia combinata de sunatoare, cate o jumatate de cana, de 4-6 ori pe zi, in cure de trei luni, urmate de o luna de pauza. Numerosi pacienti care au luat sunatoare pentru a se trata de alte afectiuni au remarcat efectele pozitive ale plantei, in cazul acestor tulburari. Studiile oficiale facute pe aceasta tema sunt deocamdata putine si contradictorii, dar pe baza observatiilor practice inregistrate de medici se poate afirma cu siguranta ca in unele cazuri cu ajutorul sunatoarei se pot obtine rezultate pozitive pentru eliminarea acestor tulburari sau macar pentru reducerea intensitatii si frecventei lor.Anxietatea - este o suferinta in care sunatoarea nu este atat de eficienta ca in contra depresiei, dar numerosi pacienti (mai ales cei cu tendinte anxios-depresive) au obtinut rezultate incurajatoare, folosind aceasta planta. Se recomanda o combinatie de sunatoare cu tei (Tilia argentea), in proportii egale, din care se ia cate o lingurita de pulbere, de 4 ori pe zi, cu putina apa. Obezitatea si ingrasarea pe fondul dezechilibrelor emotionale - este necesar sa spunem in acest context ca, de fapt, nu exista persoana care sa se confrunte cu probleme de greutate si care sa nu aiba o problema afectiva ce sta la baza acestei tulburari de apetit alimentar. De aceea, multi medici din Germania si din Statele Unite au obtinut rezultate remarcabile, tratand pacientii obezi cu sunatoare. Conferind o stare de tonus psihic si de vigilenta, reducand simtitor suferinta produsa de reducerea cantitatii de hrana, creand dispozitie pentru o viata activa si pentru sport, sunatoarea este o adevarata planta anti-obezitate. Prin tratament nu se urmareste doar pierderea catorva kilograme care se pun la loc la prima criza afectiva compensata cu mancare din belsug, ci se ajunge mult mai aproape de radacina problemei, care este stilul de viata. Se administreaza infuzia combinata de sunatoare, cate un litru - un litru si jumatate pe zi, care se bea in reprize, cu 30-60 de minute inainte de masa.
Colita de
fermentatie - se administreaza pulberea de sunatoare, cate o lingurita
rasa, de patru ori pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de 21 de zile de pauza.
Sunatoarea se ia pe stomacul gol, inainte de masa, ori la minimum doua ore dupa
ce am mancat. Principiile active ale plantei reduc numarul de bacterii de
fermentatie din intestin, regland astfel flora, refac epiteliile si elimina
inflamatia. De asemenea, tratamentul cu sunatoare ajuta la controlul stresului
psihic, care este printre principalii factori care conduc la aparitia,
agravarea sau la recidiva colitei de fermentatie. Hepatita cronica si acuta - mai multe
studii arata ca unele substante active din sunatoare (hipericina si hiperforina
in special) ataca virusii care produc hepatita de tip B si C. Testele de
laborator facute in acest sens sunt promitatoare, insa studiile sunt inca in
curs de desfasurare. Ceea se poate spune cu siguranta in momentul de fata este
ca sunatoarea, fie si doar ca adjuvant, e de un real folos in tratamentul
hepatitei. Ea reduce ritmul de evolutie al bolii, ajuta la tinerea sub control
a tensiunilor emotionale care sunt foarte periculoase in cazul celor cu
probleme hepatice, protejeaza ficatul de procesele distructive. Se recomanda
infuzia combinata de sunatoare, cate un litru pe zi, in cure de 6 saptamani,
urmate de alte 3 saptamani de pauza. Cei carora le este contraindicat aportul
de lichide vor lua pulbere de sunatoare, cate 4 lingurite pe zi. Insomnia -
in mai multe studii facute in institute din Canada, din Germania si din Marea
Britanie, a fost analizat felul in care influenteaza sunatoarea somnul. S-a
constatat, astfel, ca ea - desi nu ne ajuta sa adormim mai repede, mareste in
schimb perioada de somn profund fara vise (faza cea mai odihnitoare a
somnului), mareste productia de melatonina (hormonul somnului odihnitor), face
trezirea de dimineata mai usoara. Se administreaza tinctura de sunatoare, de 3
ori pe zi, ultimele doze la orele 19 si 22. Desi este galbena precum aurul, da reactii adverse la lumina solara Este
un tratament simplu, care va face somnul mai odihnitor si mai regenerant, chiar
daca nu va mari semnificativ perioada de timp in care dormim. Dependenta de alcool si de nicotina
- animalele de experienta tratate cu sunatoare, dupa ce li se indusese
dependenta de alcool sau de nicotina, au prezentat mult mai putine simptome
negative, odata ce aceste droguri au fost sistate brusc. In practica s-a
constatat ca pacientii care au hotarat sa se lase de aceste vicii au sanse mult
mai mari de reusita, daca urmeaza un tratament cu sunatoare, care pe de o parte
reduce suferinta perioadei de adaptare, iar pe de alta parte ajuta la
mobilizarea resurselor psihice pentru a depasi acest moment. Cu alte cuvinte,
desi nu tine locul drogurilor si nici nu este un substitut de vointa,
sunatoarea este de un real folos pentru depasirea pragului dependentei. Se
administreaza infuzia combinata, cate un litru si jumatate in prima saptamana
de tratament, reducandu-se in urmatoarele saptamani doza pana la un litru de
sunatoare pe zi. O cura dureaza 6 saptamani si va fi urmata de alte 3-4
saptamani de pauza, dupa care tratamentul se reia. Sindromul premenstrual
- observatiile facute de medicii americani Bratman si Rosenthal arata ca
dispozitia psihica a pacientelor cu sindrom premenstrual este mult imbunatatita
cu ajutorul sunatoarei. Sunt reduse simptome cum ar fi iritabilitatea psihica,
depresia, deficitul de atentie si de concentrare, hiperexcitabilitatea psihica,
toate corelate cu perioada dinaintea menstrelor sau chiar din timpul
menstrelor. Aceiasi medici au remarcat efecte similare ale sunatoarei in cazul
tulburarilor de premenopauza. Se administreaza pulberea de sunatoare, cate o
lingurita de patru ori pe zi, in cure de 28 de zile, cu 10-14 zile de pauza. Tratamente
externe cu sunatoare Arsuri de
gravitate mica si medie - la prima aplicatie se face o spalare cu un tampon
de vata foarte bine umezit cu tinctura de sunatoare. In Romania, sunatoarea
creste peste tot. Doar sa o vezi si sa o culegi.Imediat dupa ce se usuca
pielea, se aplica ulei de sunatoare din belsug. Zilnic se fac 2-3 asemenea
aplicatii, avand grija ca vreme de 24 de ore dupa folosirea preparatului cu
sunatoare pielea sa nu fie expusa la soare. Vanatai - se tine o compresa cu tinctura de sunatoare pe zona
afectata. Va fi diminuata senzatia de durere, leziunea se va vindeca mai rapid
si va fi mai putin evidenta in diferitele faze ale vindecarii. Rani deschise
- se face o spalare cu tinctura de sunatoare, dupa care se lasa rana la aer
pentru a se cicatriza rapid. Se fac 2-3 asemenea aplicatii pe zi. Reduc
durerea, previn infectia si accelereaza procesul de vindecare si de
cicatrizare. Dermatita atopica - se fac de trei ori pe zi aplicatii cu
ulei de sunatoare, pana la vindecarea completa. Mai multe studii facute in
laborator au confirmat actiunea vindecatoare a sunatoarei in aceasta afectiune.
Precautii si contraindicatii Prima contraindicatie la aceasta
planta este pentru cei care in paralel iau medicamente de sinteza contra
depresiei si a anxietatii, contra insomniei, contra epilepsiei, contra
infectiei cu HIV. Exista posibilitatea sa aveti alergie la aceasta planta,
motiv pentru care la inceput veti lua sunatoare in doze mici (o zecime din doza
normala), marind treptat cantitatea pana la cea prescrisa. Alergia la sunatoare
se manifesta prin eruptii pe piele, dureri sau senzatie de jena gastro-intestinala.
De regula, un tratament dureaza intre una si trei luni, dupa care se face o
pauza de 2-4 saptamani, iar apoi tratamentul se poate relua. Respectati cu
strictete aceasta recomandare! In caz contrar, pot aparea nevralgii, tulburari
de somn, iritatii ale tegumentelor si alte simptome. Sunatoarea nu da
dependenta, iar studiile arata ca efectele sale se mentin pe o durata de timp
considerabila, dupa incetarea tratamentului.
Reactii adverse la tratamentul cu sunatoare
Dat fiind faptul ca deja exista milioane de utilizatori constanti ai
sunatoarei, efectele adverse ale acestei plante sunt foarte bine cunoscute.
Procentajul celor care au asemenea reactii este foarte redus (sub 5% la
sunatoare, fata de 31% la medicamentele alopate). Cel mai frecvent apare
sensibilitatea excesiva a organismului la lumina (fotosensibilitatea), in
special la lumina solara, care poate produce arsuri pe piele, disconfort
ocular, dureri de cap. De aceea, persoanele care fac tratament cu sunatoare nu
se vor expune la soare intre orele 11 si 18. Alte posibile efecte adverse ale
tratamentului intern si extern cu sunatoare sunt uscarea gurii, ameteli
temporare, eruptiile pe piele si mancarimile temporare de piele, foarte rar
dificultatea in adormire, tulburari gastro-intestinale. Sunt mentionate in
literatura de specialitate si cateva cazuri izolate (raportate la milioane de
ulitizatori) de agravare a tahicardiei, a simptomelor anxietatii, a
tulburarilor de concentrare, a depresiei celor care deja luau medicatie chimica
pentru aceasta afectiune.sunatoarea are contraindicatii Contine tanin care nu este bine tolerat de
ficat.
