|
|
|
HEMORAGIA SI HEMOSTAZA
Hemoragia reprezinta iesirea sangelui din sistemul vascular ca urmare a lezarii acestuia.
A. Clasificare
Clasificarea hemoragiilor se face dupa mai multe criterii:
a. Dupa lezarea vasului, hemoragiile pot fi:
arteriale, fiind recunoscute dupa culoarea rosu aprinsa a sangelui, care oese ritmic si sincron cu contractiile cordului;
venoase - cand sangele este rosu inchis si se scurge prelins;
capilare - daca se produce la nivelul tegumentelor avand aspect venos si scurgandu-se in masa pe suprafata leziuni;
mixte - cand sunt lezate artere si vene de calibre diferite.
b. Dupa locul unde se produce sangerarea, hemoragiile se impart in:
externa - cand sangele se scurge in afara organismului la nivelul unde s-a produs efractiunea;
interna - cand sangele se scurge intr-o cavitate care nu comunica cu exteriorul (hemoperitoneu, hemotorax, hemopericard, hemartroza);
exteriorizata - cand hemoragia se produce intr-o cavitate naturala care comunica cu exteriorul de unde sangele poate fi eliminat; astfel din:
tubul digestiv prin varsatura (hematemeza), sau eliminat prin scaun negru ca pacura (melena);
plaman - expectoratie de sange rosu aerat aprins (hemoptizie);
aparatul urinar - exteriorizat prin urina rosie (hematurie);
uter (metroragie);
interstitiala - cand sangele se aduna in tesuturi sau in spatii celulare formand hematoame.
c. Dupa cantitatea de sange care se pierde, hemoragia poate fi:
mica, atunci cand se pierde pana la 10 % din masa sangelui total (300 - 500 ml) si cand pulsul, este intre 85 - 100 pe minut;
mijocie, cand pierderea de sange ajunge la 20 % (800 - 1000 ml), cand pulsul este intre 100 - 120 pe minut cu scaderea moderata a tensiunii;
mare, cand cantitatea de sange se cifreaza la 30 % (2000 - 2500 ml), iar pulsul intre 120 - 140 pe minut, tensiunea prabusindu-se ajungand la coplaps.
Cand ajunge la 50 % sau depaseste aceasta cifra hemoragia devine mortala, stiind ca un om care cantareste 70 kg, are in medie 5,5 litri sange.
B. Cauzele hemoragiilor
Hemoragiile pot fi determinate de:
Traumatisme - care produc leziuni vasculare prin: plagi sau contuzii.
Afectiuni inflamatorii - ulcerative: esofagite, ulcer-gastro-duodenal, tuberculoza pulmonara sau urinara.
Afectiuni vasculare - rupturi ale varicelor esofagiene (in ciroza) sau a venelor hemoroidale (hemoroizi).
Tumori - in cele maligne, cand se produc erodari de vase sanguine.
Boli medicale - in care apar tulburari de coagulare: hepatice (ciroze) sau hematopoietice (leucemii, hemofilii, trombocitopenii).
Agenti farmacologici - substante anticoagulante administrate bolnavilor in cantitati crescute (heparina, trombostop).
C. Manifestari clinice
Orice pierdere de sange se manifesta prin:
a. Semne generale:
Subiective, care se manifesta prin: stare de slabiciune, vajieturi in urechi, lipotimii (cand hemoragia este grava), senzatie de sete, (ca urmare a deshidratarii interstitiale si celulare, prin trecerea lichidelor in spatiul vasculr, cu scopul mentinerii volemiei).
Obiective, reprezentate de:
tahicardie (cresterea frecventei pulsului, care poate ajunge pana la 150 batai pe minut, fiind in raport de cantitatea de sange pierdut);
hipotensiune arteriala, determinata de pierderea sangelui, fiind proportionala cu cantitatea;
tahipnee (marirea respiratiilor pe minut), apare ca element compensator contribuind la cresterea cantitatii de O2 inspirat, asigurand o mai buna oxigenare a sangelui;
socul hemoragic - cu prabusirea tensiunii arteriale pana la zero, in hemoragiile mari.
Semne locale
paloarea tegumentelor si mucoaselor se datoreste vasoconstrictiei periferice si diminuarii cantitatii de sange care ajunge la tesuturi;
scaderea temperaturii cutanate la extremitati, avand aceeasi cauza.
Hemoragiile exteriorizate se manifesta clinic prin:
a. Hematemeza care apare in caz de hemoragie digestiva superioara (HDS) abundenta, care se produce deasupra pilorului si care se exprima prin eliminarea sangelui acumulat in stomac, prin cavitatea bucala, bolnavul prezentand greturi si senzatia de voma.
b. Melena este rezultatul unei hemoragii produse de-a lungul tubului digestiv care se exteriorizeaza prin defecatie. Sangele avand aspect negru ca pacura, daca vine din stomac. Daca sangele este de culoare inchisa si amestecat cu materii fecale, hemoragia s-a produs la nivelul colonului.
c. Rectoragia este sangerarea care se produce la nivelul rectului, sangele eliminat fiind rosu proaspat.
d. Hemoptizia este hemoragia produsa la nivelul plamanului sau cailor respiratorii si care se exteriorizeaza printr-o varsatura (aparuta in urma unui acces de tuse, insotita de dispnee si senzatie de sufocare) a unui sange aerat, rosu deschis, ce contine numeroase bule de aer, care apare dupa un acces de tuse.
e. Hematuria este o hemoragie produsa la nivelul aparatului urinar deasupra uretrei si care se exteriorizeazaprin mictiune. Se manifesta: clinic prin urina rosie cu cheaguri si microscopic prin aparitia de hematii in sediment.
f. Metroragia este hemoragia care se produce in uter si se exteriorizeaza prin vagin in afara ciclului menstrual. Sangele poate avea o culoare mergand de la rosu deschis, pana la negru murdar.
In hemoragiile interstitiale semnele locale sunt reprezentate de: aparitia unei echimoze la locul traumatismului si a unei tumefactii dureroase pastoase (hematom), care poate sa ajunga la diverse dimensiuni in raport cu cantitatea de sange extravazat.
Tratamentul hemoragiei
Cuprinde doua etape:
a. Hemostaza - reprezinta totalitatea masurilor luate pentru oprirea unei hemoragii. Hemostaza poate fi:
Spontana - posibila in cazul hemoragiilor capilare sau a celor produse prin lezarea unor arteriole sau venule mici, cand se realizeaza un cheag, ce acopera leziunea vasculara oprind hemoragia. In anumite conditii, hemostaza spontana poate fi ajutata prin aplicarea unor produse care activeaza procesul de coagulare precum:
trombina sub forma de pulbere uscata;
pulbere de fibrina, care se aplica pe suprafata plagilor sangerande;
antipirina in pudra sau solutie 10 si 20 %, in apa oxigenata (tamponament hemoragiei nazale);
in hemoragile interne, cand nu se poate face o hemostaza provizorie se recurge la: vitamina K, adrenostazin, transfuzii de sange sau plasma proaspata.
Hemostaza provizorie reprezinta totalitatea masurilor luate, pentru un anumit timp in scopul opririi sangerarii pana la hemostaza definitiva, folosind: compresiune locala, sau tamponand plagile sangerande in masa cu ajutorul meselor, care raman pe loc pana la definitivarea hemostazei.
Compresiunea locala se aplica in cazul plagilor: capului, gatului, trunchiului si radacinii membrelor, cind peste mese se aplica si un pansament compresiv.
Copresiunea la distanta se face cu:
Garoul (in cazul hemoragiei membrelor) care nu trebuie mentinut mai mult de doua ore, pentru ca accentueaza ischemia produsa deja de hemoragie, crescand anoxia si de acce trebuie slabit din 20 in 20 minute, cate 1 - 2 minute. Mentinerea garoului peste 2 ore, duce la acumularea de metaboliti, care prin suprimarea brusca, poate produce "soc de garou". In aceste situatii decomprimarea, se face lent, avand la indemana si trusa anti - soc.
Manseta pneumatica (aemanatoare celei de la tensiometru) cu care se realizeaza o hemostaza buna, prin ridicarea presiunii din manseta, deasupra tensiunii arteriale sistolice.
Bandajul compresiv se realizeaza cu o fasa elastica (Esmarch) pornind de la extremitatea unui membru si mergand pana la radacina, unde se pune garoul. Dupa fixarea garoului se scoate banda elastica.
Hemostaza definita presupune obliterarea permanenta si definitiva, a vasului care sangereaza si se face in serviciile de chirurgie.
b. Compensarea pierderilor sanguine
Dupa realizarea hemostazei trebuie reechilibrat organismul care a pierdut masa circulanta. Pentru a conpensa, in bune conditiuni, ambele pierderi (plasma si hematii) se fac:
transfuzii de sange integral, in cantitatea agala cu cea pierduta (calculat pe baza rezultatelor hematologice si clinice);
plasma sau diferite solutii macromoleculare (dextran, macrodex), sau cristaloide (glucoza 10%, ser fiziologic, ser Ringer) in lipsa sangelui, cu rezultate mai putin bune.
