|
|
|
SINCOPA STOPUL CARDIAC; STOPUL RESPIRATOR; MASAJUL CARDIAC EXTERN;
RESPIRATIA ARTIFICIALA
I. SINCOPA
Apare brusc si se caracterizeaza prin pierderea cunostintei, a posturii pentru o perioada scurta de timp.
Apare ca urmare a unei insuficiente circulatii, produsa, brusc la nivel cerebral, dar care este trecatoare.
Aceasta insuficienta circulatie cerebrala poate fi produsa de factori traumaticii, psihologici, metabolici, de producerea unei dereglari bruste a functiei circulatorii ca in cazul loviturii de plex a boxerilor sau sincope prin hipotensiune ortostatica.
1 .Recunoasterea unei sincope:
- pierderea cunostintei;
absenta pulsului la artera radiala, artera carotida;
- uneori bradicardie (rarirea a frecventei cardiace);
- flascitate musculara; ,
- pastrarea insa a miscarilor respiratorii, 2. Cauzele sincopei
- hipoxia sau anoxia produsa prin obstructia respiratorie in cazul traumatismelor toracice, inec;
- scaderea functiei miocardice in traumatisme craniocerebrale
- electrocutare;
- insuficienta fluxului sanguin coronarian prin scaderea tensiunii arteriale accentuate in hemoragii masive, soc cardiogen.
II. STOPUL RESPIRATOR
Notiunea de stop respirator nu se refera strict la oprirea respiratiei ci si la o insuficienta respiratorie.
Se stie ca oxigenarea sangelui si epurerea lui de bioxid de carbon, se realizeaza datorita functiei respiratorii, functie ce poate fi insuficienta. Insuficienta se poate instala acut sau progresiv dupa o perioada de latenta. Poate fi de origine respiratorie sau extra respiratorie.
1. Simptomatologie: Bolnavul este dispneic (modificare a respiratiei ce poate consta in accentuarea ritmului respirator sau diminuarea lui); extremitatile cianotice (culoare vioalecee);nelinistit, anxios; transpiratii. Poate fi cu evolutie mortala.
III. STOPUL CARDIAC
Aceasta notiune poate fi definita ca aspectul clinic al opririi bruste a circulatiei care apare la o persoana la care nu ne asteptam sa moara in acel moment.
Nu exista unanimitate de pareri in ceea ce priveste definirea acestei notiuni. Sunt autori care definesc ca stop cardio-circulator sau stop cardio-pulmonar.
1. Cauzele stopului cardiac
- hipoxia sau anoxia prin insuficienta pulmonara, suferinta cardiaca reactii alergice, hemoragii severe.
2. Recunoasterea stopului cardiac
- disparitia pulsului la artere mari-ca artera carotida, artera femurala. Pulsul carotidian se percepe prin extensia capului si palparea cu indexul in dreptul marului lui Adam:
pierderea cunostintei
paloarea brusca
respiratie modificata
Diagnosticul stopului cardiac trebuie facut rapid pentru a preveni moartea biologica ce survine la intervale de timp diferite in functie de sensibilitatea tesutului la scaderea concentratiei de 02. Astfel ca leziunea cerebrala ireversibila apare la 4-6 minute de hipotermie, iar leziunea cardiaca la 45 minute.
Sincopa, stopul respirator, stopul cardiac reprezinta urgente ce impun tratament de urgenta inca de la locul accidentului.
3. Masuri la locul accidentului
Se incepe cu curatirea cavitatii bucale de secretii (corpi straini, cheaguri de sange, varsatura).
Aceste prime masuri se impun pentru prevenirea asfixiei si pentru aplicarea respiratiei artificiale si a masajului cardiac extern transsternal.
In cazul existentei unei hemoragii se impune aplicarea in focarul sangerand a unui pansament compresiv sau a garoului mentionandu-se ora aplicarii garoului.(nu trebuie tinut garoul mai mult de 2 ore).
Asistenta de urgenta in stopul cardiac la locul accidentului. Plecand de la faptul ca stopul cardiac si stopul respirator, sunt urgente mari trebuie mentionat ca cele doua manevre de resuscitare cardio-respiratorie (masajul cardiac si respiratia artificiala), trebuie efectuate concomitent.
La inceput bolnavul se aseaza in pozitie culcata, se asigura libertatea cailor respiratorii,
apoi se executa ventilatia artificiala.
Concomitent se trece urgent la masajul cardiac extern prin care se realizeaza o circulatie artificiala utila supravietuirii celulei nervoase pana la aparitia contractiilor cardiace spontane.
in aplicarea masajului cardiac se tine cont de urmatoarele situatii ce pot fi depasite:
- timp de reanimare depasit, 5-6 minute dupa producerea stopului;
hemoragii masive;
stari terminale.
Manevrele de resuscitare cardio-respiratorie se continua si in timpul transportului, eficienta masajului se poate observa in primul minut cand apar contractiile spontane ale cordului-eficienta se apreciaza si prin tensiunea arteriala care poate creste la 60mmHg, valoare la care este considerata satisfacatoare.
Oxigenarea bolnavului in timpul transportului este inclusa tot in masurile de urgenta.
IV. MASAJUL CARDIAC EXTERN
Si-a dovedit utilitatea in 1882, fiind folosit mai apoi sporadic, pentru ca mai tarziu sa fie descris ca o metoda de succes in reanimarea cardiaca. Inima se afla in spatiul delimitat posterior de planul rigid reprezentat de planul osos vertebral, costal si este pus in imposibilitatea de a se deplasa lateral in timpul compresiunii din masajul cardiac, datorita prezentei pericardului si ligamentelor care o fixeaza de mediastin.
Prin exercitarea presiunii pe peretele toracic anterior (care este elastic) se golesc de sange cavitatile inimii,iar sangele este dirijat spre circulatia sistemica si pulmonara.
Tehnica efectuarii masajului cardiac
Se aseaza bolnavul pe un plan rigid (podea, pat, scandura) in decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate.
in jumatatea inferioara a sternului se aplica compresiunea prin asezarea palmei reanimatorului-cu eminenta tenara si hipoternara, ajutata de cealalta palma care se aplica peste prima. Se incepe comprimare ritmica in sensul diametrului antero-posterior al toracelui, respectandu-se cu strictete sediul indicat prin compresiune-jumatatea inferioara a sternului. Ritmul compresiunilor este de 60/min., intre compresiuni toracele revine la pozitia normala, iar relaxarea permite intoarcerea sangelui in cavitatile cordului.
Prin compresiune sternul trebuie deplasat posterior, pentru aceasta resuscitatorul trebuie sa aiba o forta mai mare, de aceea va sta pe marginea patului sau pe podea in genunchi.
La copii se foloseste numai indexul si mediusul sa ambele police.
In stopul cardio-respirator, de urgenta se aplica cateva lovituri de pumn pe peretele anterior al toracelui, dupa care daca nu se reia activitatea cardiaca spontana, se trece la masaj cardiac extern.
Masajul cardiac extern se executa concomitent cu respiratia gura la gura.
Daca este decat un singur reanimator acesta intercaleaza 2-3 insuflatii cu propriul sau aer expirat, intre serii de 15 compresiuni toracice. Daca exista 2 reanimatori, unul efectueaza 4-5 compresiuni cardiace, dupa care celalalt intervine si face o insuflatie gura la gura. Se evita concomitenta compresiunilor toracice cu insuflatia de aer.
La 2-3 minute de efectuare a masajului cardiac extern se sisteaza executia lui pentru cel mult 30 de sec. si se observa daca insuflatia aerului determina expansiunea toracelui, De asemenea se urmaresc pulsul si tensiunea arteriala.
Daca dupa 60 de minute nu se reia activitatea cardiaca spontana si respiratorie se renunta la continuarea manevrelor.
Asistenta de urgenta in stopul respirator
Riscul aparitiei stopului respirator este la accidentatii toracici, intoxicatii, traumatisme toraco-abdominale, traumatisme cranio- cerebrale.
Astfel manevrele de reanimare respiratorie trebuie si inceapa la lecui accidentului,cu eliberarea cailor respiratorii si1 apoi aplicarea respiratiei artificiale.
Caile aeriene sunt reprezentate naso-faringe, oro-faringe, laringe, trahee, bronhii.
Obstructia cailor respiratorii poate fi produsa prin fracturi ale oaselor fetei, acumularea de sange, corpi straini.
Mijloacele folosite pentru eliberarea cailor aeriene variaza in raport cu modul de producere a obstructiei.
Dezobstructia cailor aeriene inferioare impune cunoasterea unor tehnici manuale si instrumentale speciale(ca intubatia traheala traheostomia care la nevoie poate fi practicata de cel care acorda prim ajutor ranitului).
Dezobstructia cailor aeriene superioare - dezobstructia oro si nazo-faringiana
Obstructia survine cel mai adesea la nivelul orofaringelui, ca urmare a relaxarii mandibulei si bazei limbii,eare aluneca posterior si va veni in contact cu peretele posterior al faringelui,sau obstructia corpi straini, secretii, sange.
Aceasta obstructie poate fi totala sau partiala.
Refacerea permeabilitatii cailor aeriene superioare se realizeaza prin manevre simple: hiperextensia capului si sustinerea mandibulei deschiderea cavitatii bucale si mentinerea ei deschisa,curatarea cavitatii buco-faringiene, intubatia faringelui.
Se indeparteaza eventualele proteze dentare. Pentru a permite drenajul secretiilor bolnavul se aseaza in pozitie de decubit ventral sau decubit lateral, cand obstructia este prin lichide.
Timpii manevrei de dezobstructie a cailor aeriene superioare
I. Hiperextensia capului,asezand mana dreapta pe crestetul bolnavului si impingand capul pe spate, sau se aseaza mana pe frunte iar cealalta mana sub gat urmand a face extensia calului.
II. Mentinerea capului in aceasta pozitie este urmata de deplasarea anterioara a mandibulei, manevra care se realizeaza prinzand ramuri ascendente ale mandibulei cu degetele 2, 3, 4, 5, de la ambele maini si tragand mandibula inainte (degetele se aseaza inapoia unghiului mandibulei).
Astfel se departeaza baza limbii de peretele posterior al faringelui.
III. Intredeschiderea gurii cu
ajutorul policelui de la cele
doua maini. Concomitent se indeparteaza corpii straini. Indexul
si
mediusul invelite intr-un pansament
de tifon sau intr-o tesatura,
curatindu-se si
secretiile. Deschiderea guri se mai poate face cu
instrumente speciale, spatiile din
lemn si din plastic.
Mentinerea in pozitie deschisa a cavitatii bucale se poate realiza cu un simplu sul de fasa in lipsa unor departatoare
Dupa deschiderea guri se tractioneaza cu ajutorul unei pense sau cu degetele celui care acorda primul ajutor folosind un material moale.
Cele trei etape ale dezobstructiei cailor aeriene superioare reprezinta etapele manevrei SAFAR (tripla manevra SAFAR).
Mentinerea libertati cailor aeriene superioare se face prin itubatja orofaringiana cu ajutorul unor sonde faringiene.
Precautii la dezobstructia cailor aeriene superioare in urmatoarele situatii;
la cei cu traumatisme ale coloanei vertebrale cervicale la care se evita hiperextensia capului, flexia si rotatia, pentru a se evita lezarea maduvei.
in cazul obstructiei cu lichide (inec), capul, gatul, toracele trebuie sa fie in acelasi plan.
evitarea manevrelor socante si incorecte -
Cand dezobstructia este ineficienta in 1-2 minute se va functiona cu un ac gros membrana cricotiroidiana si se va insufla oxigen sau se recurge la traheostomie prin incizia verticala pe o distanta de 6 cm de la cartilajul cricoid la incizura suprasternala (la 2-3 cm deasupra furculitei sternale). Traheostomia are urmatoarele indicatii majore:
- corpi straini supraglotici;
- traumatisme toracice cu volet mobil;
- plaga maxilo-faciala. Dupa eliberarea cailor respiratorii se trece la aplicarea metodelor de respiratie artificiala sau mai corect metode de protezare respiratorie, care reprezinta toate manevrele capabile de a produce ventilatia pulmonara folosind mijloace din afara organului lezat.
Aceste metode trebuie sa realizeze gradiente de presiune intre gazul intra pulmonar si atmosfera.
Metodele se impart in doua grupe
I. Metode 'prin actiunea externa: in care se actioneaza extern asupra toracelui si abdomenului si se realizeaza gradiente de presiune plaman-atmosfera. Sensul gradientului de presiune este invers decat cel din respiratia spontana, cand presiunea in pulmon in inspir este mai mica decat presiunea extra toracica.
Aceste metode sunt: biologice; mecanice; electroterapice
II. Metode prin actiunea interna: in care gradientul de presiune se produce prin actiunea supra gazului din caile respiratorii.
Sunt grupate in doua metode:
a) Metode fara ventilatie-prin care se asigura numai schimbul de oxigen (insuflatie de oxigen);
b) Metode cu ventilatie - biologice directe - respiratie gura la gura;
- biologice indirecte - cu balon Ruben ;
- mecanice - aparate pentru respiratia artificiala.
Mai recent clasificarea metodelor de respiratie artificiala se face in functie de sursa de energie ce asigura functionarea sistemului.
Aceasta sursa poate fi - sursa biologica
sursa mecanica
Metode de respirate artificiala ce folosesc surse de energie biologica
Cuprinde metode in care cel care acorda ajutor foloseste forta proprie a musculaturii pentru a realiza miscarile respiratori, si sunt grupate in:
A. - metode prin actiunea interna care pot fi directe (nu utilizeaza dispozitiv intre resuscitator si accidentat).
- metode prin actiunea interna indirecta (exista dispozitive intermediare care asigura o eficienta mai mare a metodei,conditii igienice,usureaza travaliul reanimatorului).
I. Metode directe - metoda respiratiei gura la gura si gura la nas, se aplica la locul accidentului, nu necesita aparatura. Aerul insuflat este reprezentat, in prima faza de aerul din spatiul aerian mort al respiratorului (aproximativ 120-160 ml), aer ce are compozitia aerului atmosferic dar incalzit si umidificat. Acest aer patrunde in alveole si impinge aerul din spatiul mort al accidentatului. in urmatoarea etapa bolnavul primeste aer cu compozitie alveolara.
Aerul insuflat de reanimator are a compozitie superioara aerului atmosferic 121 ml/minut in plamanul asistatului.
Tehnica efectuarii respiratiei 'gura la gura ; 'gura la nas'
Consta in efectuarea unei inspiratii profunde de catre reanimator urmata de insuflarea aerului expirat in arborele respirator al accidentatului.
Respiratia
'gura la gura' - se aplica buzele reanimatorului
(avand gura larg deschisa), in jurul gurii
bolnavului,concomitent obstruandu-i cavitatea nazala cu
policele.
Metoda necesara mentinerii deschise a gurii bolnavului. Pentru acest lucru se apuca mentonul (barbia) bolnavului cu policele,comisura homolaterala de la gura reanimatorului se aplica pe police si gura acopera gura bolnavului. Obrazul contralateral policelui va acoperi narile pentru a prevenii iesirea aerului. In timpul insuflarii aerului reanimatorul urmareste expansiunea toracelui pacientului. Cand toracele a ajuns la expansiunea necesara reanimatorul opreste insuflatia si dezlipeste gura de la gura pacientului repeta insuflatia dupa o inspirati profunda a sa si numai dupa ce decompesiunea toracelui s-a facut complet.
Ritmul resuscitarii este la inceput frecvent si mai lent intre 10-15/min. dupa ce plamanul bolnavului a fost reoxigenat.
Respiratia gura la gura asociat cu masajul cardiac extern se face in felul urmator: o insuflatie suficienta la 4-5 masari cardiace.
Respiratia 'gura la nas' se prinde nasul accidentatului in gura resuscitatorului,iar obrazul acopera gura bolnavului pentru a evita pierderea aerului.
II) Metode indirecte - Sunt metode care folosesc dispozitive intermediare intre resuscitator si bolnav.
Aceste dispozitive sunt: - o piesa bucala sau buca - dentara prevazut cu un tub ce se introduce intre arcadele dentare,si o pensa pentru obstruarea cavitatii nazale.
In cadrul metodelor indirecte sunt cuprinse si metode manuale in care sunt folosite baloanele Ruben - balon ce se umple singur,este prevazut cu filtre pentru folosirea sa in cazul mediului poluat si ventil pentru inchiderea expirului in timpul insuflatiei.
Balonul se aplica la o masca asezata la gura si nas.
Metode prin actiunea externa
Sunt utile in conditiile integritatii anatomice a peretelui toraco-pulmonar si cai superioare libere.
Folosind acest tip de metode nu se mai poate folosi masajul cardiac extern.
Se impart in doua grupe :
I) in decubit ventral. Se prefera aceste metode pentru ca se asigura libertatea cailor aeriene respiratorii superioare si se previne aspiratia continutului buco-faringian asigurandu-se drenajul acestor cavitati.
II)in decubit dorsal se aplica numai dupa ce se asigura dezobstructia cailor respiratorii superioare, evacuarea secretiilor.
Dintre acestea cea mai folosita a fost metoda Silvester folosita ca metoda standard de respiratie artificiala. Se aseaza bolnavul in decubit dorsal,reanimatorul sta la capul bolnavului in pozitie 'jumatate in genunchi', apuca antebratele acestuia la nivelul articulatiei pumnului. Inspiratia se realizeaza prin extensia bratelor deasupra bolnavului si lateral de respirator. Astfel se executa tractiunea asupra grilajului costal si creste diametrul toracic.
Expirai se realizeaza prin aducerea bratelor in pozitie flectata deasupra toracelui prin apasarea cu greutatea proprie a resuscitatorului care se apleaca inainte.
Expirai are in acest mod doi timpi:
- unul pozitiv de revenire la pozitia de echilibru a cutiei toracice
- unul negativ activ de compresiune a toracelui
Ritmul este de 3-14miscarii/min.
