HIPERCALCEMIA MALIGNA

HIPERCALCEMIA MALIGNA

Creșterea nivelului calciului seric (hipercalcemia) in timpul unei boli neoplazice avansate are la origine, de obicei, doua cauze. Simptomele si semnele clinice din hipercalcemie sunt variate si includ manifestari psihice, neuromusculare, cardiovasculare, gastrointestinale si renale. Creșterea nivelului calciului seric se poate datora entitații neoplazice, care produce peptide specific hormonului paratiroidian. Aceste peptide mimeaza hormonul paratiroidian, dar favorizeaza atat resorbția osoasa osteoclactica, cat și formarea osoasa, ducand la o creștere a calciului seric. Hipercalcemia poate fi de asemenea cauzata prin distrugerea osoasa direct, așa cum se observa in metastazele cancerului de san sau mielomul multiplu. Se produce astfel eliberarea calciului stocat direct in circuitul sangvin.

Utilizarea pe termen scurt a bifosfonaților permite controlul rapid al nivelului ridicat de calciu, precum și al efectelor secundare ale acestuia.

Farmacografie

Bifosfonații pot fi administrați pe cale orala sau parenterala (intramuscular sau intravenos), durata, modalitatea de administare și posologia fiind diferita de la un compus la altul. Calea de administrare orala este cea obișnuita pentru prevenția și tratamentul osteoporozei , iar la pacienții cu boala Paget și metastaze osoase se prefera administrarea parenterala discontinua a bifosfonaților.

Nu exista nici un consens privind durata terapiei cu bifosfonați in osteoporoza, dar un beneficiu terapeutic semnificativ a fost observat la pacienții tratați cu acești compuși minim 3 ani.

Trei compuși bifosfonați - etidronat, alendronat și risedronat -și-au demonstrat capacitatea clinica la pacienții cu osteoporoza de diverse etiologii. Ei stopeaza pierderea de masa osoasa, diminua semnificativ riscul fracturar și amelioreaza net calitatea vieții acestor bolnavi. Ca urmare a eficacitații antiresorbtive osoase mult mai modeste cu alendronat și risedronat, care sunt bifosfonați de generația a III-a (efect mai redus asupra prevenției unei noi fracturi osteoporotice și incert asupra diminuarii riscului fracturar la nivelul colului femural), etidronatul, care este un bifosfonat de generația I, tinde sa fie abandonat din protocolul terapeutic al osteoporozei. Alendronat și risedronat sunt in prezent compușii bifosfonați cei mai eficienți la pacienții cu osteoporoza. Dupa 3 ani de tratament, cresc semnificativ masa osoasa la nivelul colonei vertebrale,radiusului și extremitații superioare a femurului, diminua deformarile și tasarile coloanei vertebrale și reduc net, cu aproximativ 40% incidența fracturilor de tip osteoporotic.

Pe baza studiilor aflate in curs, cei doi compuși bifosfonații concurenți direcți, tind sa se departajeze pe criterii diferite. Astfel, risedronatul, pare a avea o acțiune antiresorbtiva osoasa instalata mai rapid, in timp ce alendronatul și-a demonstrat superioritatea clinica in tratamentul osteoporozei la barbați, determinand la acești pacienți, un caștig de masa osoasa fața de risedronat.

Posologia bifosfonaților, variaza in funcție de cauza care a determinat pierderea masei osoase sau instalarea osteoporozei:

pentru prevenția osteoporozei postmenopauza sau a osteoporozei cortizonice, se recomanda administrarea de alendronat 5 mg/zi, priza unica

pentru tratamentul osteoporozei postmenopauza sau a osteoporozei cortizonice confirmate și la barbații cu osteoporoza instalata, se recomanda administrarea unuia din cei trei compuși:

Alendronat 70 mg/saptamana sau 10 mg/24 ore

Risedronat 5 mg/zi

Etidronat, regim ciclic: 400 mg/zi, 2 saptamani in fiecare trimestru, in alternanța cu un aport suplimentar de calciu, 500 mg/zi.

Pamidronatul,bifosfonat de generația a II-a și ibandronatul, bifosfonat de generația a III-a sunt doi compuși recomandați in tratamentul bolii Paget și al metastazelor osoase determinate de diverse neoplazii (cancer tiroidian, mamar, de prostata, pulmonar etc).

Dintre bisfosfonatii disponibili, cel mai potent in tratamentul hipercalcemiei maligne este pamidronatul. Doza recomandata este de 60-90 mg administrata intravenos intr-o singura perfuzie. Atat pamidronatul cat si clodronatul reduc progresia metastazelor scheletice si previn hipercalcemia la pacientii cu cancer de san iar perfuzia lunara cu pamidronat reduce complicatiile scheletice ale mielomului multiplu. Durata efectului hipercalcemic al  pamidronatului este variabil de la cateva zile la cateva saptamani. Etidronatul, bisfosfonat de prima generatie, poate fi administrat in perfuzie intravenoasa pentru tratamentul hipercalcemiei. Totusi, o singura perfuzie de 4 ore cu pamidronat 60 mg este asociata cu o durata de actiune mai lunga cu trei zile decat cea a etidronatului si o scadere mai accentuata a calciului seric. Ca urmare, pamidronatul a inlocuit etidronatul in tratamentul hipercalcemiei.

Produse comerciale care conțin ca substanța activa:

Etidronat: DIDRONEL®

Clodronat: BONEFOS®

Pamidronat: AREDIi

Neridronat: NERIXIi

Alendronat: FOSAMAX®, FOSAVANCE®, ADROVANCE®, VANTAVO®

Ibandronat: BONIVi, BONDRONAT®

Risedronat: ACTONEL®

Zoledronat: ZOMETi