|
|
|
TRATAMENTUL IN BOLILE INFECTIOASE
Tratamentul bolilor infectioase, reprezinta obiectivul prioritar in relatia medic-pacient. Tratamentul trebuie sa fie initiat precoce, fara asteptarea obtinerii diagnosticului pozitiv, dupa prelevarea probelor bacteriologice.
Tratamentul este complex, constituit din mai multe componente, respectiv din tratamentul etiologic, patogenic, simptomatic, igieno-dietetic.
Tratamentul este individualizat, nu exista sabloane in medicina-tratam pacienti nu boli, in functie de teren, modul de evolutie, efecte secundare, respectand primmum non nocere (obiectivul primordial de a nu face rau).
Este importanta toleranta pacientului la terapie, complianta lui (terapia per os, in maximum 1-2 prize/zi, in numar de 4-6 tablete, este mai usor de acceptat de exemplu de un pacient infectat HIV, in comparatie cu regimurile formate din antivirale administrate de 3 ori/zi, in numar de peste 10-14 tablete/zi etc.).
Tratamentul vizeaza atat aspectul profilactic cat si curativ al afectiunilor.
Profilaxia primara: reprezinta mijloacele de prevenire a imbolnavirilor, masuri care se adreseaza sursei, caii de transmitere, receptivitatii organismului (masuri de imunizare pasiva sau/si activa).
Profilaxia secundara: se adreseaza recuperarii integrale a pacientului dupa aparitia bolii, prevenirea complicatiilor, evolutiei nefavorabile.
Profilaxia tertiara: adresata complicatiilor, sechelelor, include masurile de recuperare, prin care se incearca obtinerea recuperarii optime a pacientului.
I. Tratamentul igienodietetic- este reprezentat de:
a). Masuri ambientale: prin care se reduc solicitarile fizice: punerea in repaus la pat a pacientului, este o masura prin care se reduce consumul energetic, este amelioriorata circulatia viscerala, indicii ventilatori, circulatia venoasa, functia cardiaca.
De exemplu, punerea in repaus este o masura asupra careia se insista in perioada de stare a hepatitei acute virale, prin care se amelioreaza semnificativ circulatia, oxigenarea hepatica.
Relaxarea musculara, reducerea solicitarii nervoase, reprezinta alte beneficii obtinute prin spitalizarea pacientului si punerea sa in repaus.
Prin aceste masuri, se asigura reducerea riscului de contagiozitate, importanta in infectiile respiratorii.
Temperatura optima este de 22oC, prin care se reduc solicitarile metabolice.
Aerisirea, este o alta masura ambientala, prin care se reduce frecventa virozelor respiratorii; prin umidifierea aerului, se reduc pierderile prin respiratie si perspiratie.
Dieta: este adecvata afectiunii acute si afectiunilor cronice ale pacientului, restrictiv in functie de eventualele tratamente cronice ale pacientului (de exemplu, regim desodat la pacientul in tratament cronic cu cortizon).
Regimul hidrolactozaharat, se prefera la pacientii cu tulburari dispeptice, cu hipertensiune intracraniana (HIC), la cei cu manifestari secundare digestive in cursul administrarii medicatiei, datorita absorbtiei rapide, fara risc de staza gastrica.
Dieta hidrica, se mentine 12-24 h in boala diareica acuta, apoi se vor asigura substantele nutritive, energetice, necesare, evitand alimentele de risc fermentativ.
Dieta combina indicatiile regimului afectiunii acute cu regimul pentru diabet zaharat, insuficienta cardiaca congestivam, HTA, insuficienta renala acuta sau cronica, ulcer gastroduodenal, colon iritabil etc., alte afectiuni cronice recunoscute de pacient.
II. Tratamentul simptomatic
Este prima etapa pe care pacientul o resimte benefica, prin ameliorarea suferintei acestuia. Cuprinde:
III. Tratamentul patogenic
Se adreseaza combaterii efectelor produse de agentul patogen/corectarii insuficientelor, dezechilibrelor majore care accentueaza suferinta pacientului.
Tratamentul patogenic include:
Tratamentul antiinflamator:
Intervine in eliberarea prostaglandinelor in procesul inflamator; decizia de utilizare a antiinflamatoarelor steroidiene sau nesteroidiene, se va lua in functie de intensitatea si urgenta obtinerii efectului dorit, de toleranta pacientului, afectiunile acestuia si riscul de aparitie a efctelor secundare.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS):se pot asocia cu o multitudine de efecte secundare: intoleranta digestiva, ulcer gastrododenal sau gastrita hemoragica, hemoragie digestiva superioara, exteriorizata prin hematemeza si/sau melena, perforatie, reactii alergice, de tip urticarian, purpura, dermatite buloase, sindrom Lyell, sindrom Stevens-Johnson.
Alte efecte secundare:
Corticoterapia/terapia inflamatoare steroidiana (AIS), actioneaza prin stabilizarea membranei lisosomale prin:
Efecte secundare ale corticoterapiei:
Forme de prezentare:
Terapia depletiva este utilizata la pacientii cu hipertensiune cerebrala, edem cerebral (pacienti cu meningite, meningoencefalite):
