COLECTII INTRA-ABDOMINALE

Colectiile intra-abdominale pot fi neinfectate sau infectate (abcese intraabdominale).

Etiologia: urmatoarele cauze sunt mai frecvente in etiologia colectiilor abdominale

pancreatita acuta necrotica cu formarea de fuzee si pseudochiste, cu posibila evolutie spre abcese intra-abdominale

apendicita perforata sau diverticulita

bolile inflamatorii intestinale (in special boala Crohn) complicate

perforatia de organ

colecistita gangrenoasa

colectii postoperatorii sau posttraumatice

In caz de colectii infectate din punct de vedere microbiologic avem asociere de germeni aerobi si anaerobi, cei mai comuni fiind E. Coli si Bacteroides fragilis.

Localizari posibile:

1.     Firida parietocolica dreapta

2.     Firida paritocolica stanga

3.     Spatiile subdiafragmatice

4.     Pelvis

5.     Bursa omentala

6.     Spatiul dintre ansele de intestin subtire

7.     Retroperitoneal

Clinic

Pentru colectiile nesuprainfectate pacientul poate fi asimptomatic, sau poate prezenta istoricul bolii de baza (de exemplu pancreatita acuta in antecedente). Clinic in caz de colectii masive acestea pot deveni palpabile.

Pentru abcesele intra-abdominale modul de prezentare poate fi variat:

durere abdominala persistenta ce poate fi insotita de senzatie de aparare localizata, febra, ileus paralitic.

antecedente de boala predispozanta (ex. pancreatita acuta, boala Crohn etc.), chirurgie in antecedentele recente.

pacientii pot fi complet asimptomatici sau cu simptomatologie minima de tipul febrei persistente.

in caz de abcese subfrenice putem avea durere in umar, singultus, manifestari pulmonare

in caz de abcese pelvine pot apare tulburari urinare, diaree, tenesme rectale.

Probe biologice

hemoleucograma, sindrom inflamator

+/- hemoculturi pozitive

Diagnostic imagistic:

1.     Ecografia abdominala: este metoda imagistica de prima intentie pentru acest diagnostic fiind urmata in aceeasi sesiune de punctionarea colectiei sub ghidaj ecografic cu extragerea de lichid ceea ce permite diagnosticul diferential rapid intre prezenta de puroi sau lichid neinfectat. Se pot efectua probe biochimice din lichid, frotiu, cultura. Exista situatii in care valoarea ecografiei este limitata (obezitate marcata, aerocolie marcata, plagi chirurgicale sau traumatice), cand sunt necesare metode complementare de diagnostic.

2.     Computer tomografia abdominala are o acuratete diagnostica de peste 95%, fiind cea mai buna metoda diagnostica. Se indica intotdeauna in suspiciunea de colectie intraabdominala pentru diagnostic.

Necesita administrarea de substanta de contrast oral si intravenos. Nu are limitarile ecografiei.

3.     Radiografia toracica pentru eventuale modificari pleuropulmonare si radiografia abdominala pe gol pentru ileus.

Diagnostic diferential infectat/neinfectat: prin punctionarea ecoghidata a colectiei se extrage lichid, punandu-se face astfel diagnosticul diferential intre puroi si lichid neinfectat atat vizual cat si prin probe de laborator (frotiu pentru polimorfonucleare, cultura).

Tratament:

Drenajul colectiilor

colectiile purulente se dreneaza obligatoriu. Se prefera drenajul percutal ecoghidat ori de cate ori este posibil (folosind de preferinta truse de drenaj percutan dedicate de tip pigtail, one-step, la care cateterul este introdus odata cu trocarul). Ameliorarea simptomatologiei in primele 48-72 de ore certifica un drenaj percutan eficient. In caz de neameliorare a simptomatologiei este necesara reevaluarea imagistica.

In toate situatiile in care drenajul percutan nu poate fi efectuat din motive tehnice sau este ineficient este necesar drenajul chirurgical.

Terapia antibiotica va fi instituita in functie de starea pacientului, fie empiric, fie conform antibiogramei dupa aspirarea lichidului si cultura.