Sifilisul - Geneza, Patogenie, Cai de transmitere, Manifestari

Sifilisul

Geneza

Sifilisul a aparut in Asia de Sud prin anul 3000 i. Chr.Dupa descoperirea Americii de catre Columb (1493), de unde boala este adusa in Europa de catre marinarii infectati, din Haiti, cea mai larga raspandire a sifilisului are loc la inceputul sec. XVI, cand nu erau cunoscute mijloacele de prevenire si contaminare.

Sifilisul este o boala cu transmitere sexuala, produsa de un spirochet microaerofil, numit treponema pallidum care este un bacii spiralat cu lungimea de 5-20 micrometri si grosimea de 0,1-2 micro-metri, care este vizibil la microscop obisnuit, in cimp intunecat ori cu ajutorul microscopiei electronice. Este sensibil la temperaturi mai mari de 38°C, fapt ce explica eficienta

piretoterapiei. Aceasta boala susceptibila de raspindire in masa,iar prin posibilitatea de a fi transmisa altor persoane actioneaza asupra sanatatii viitoarelor generatii.

Patogenie

Integritatea pielii si a mucoaselor prezinta o bariera protectoare impotriva infectiei cu treponema pallidum. Penetrarea are loc, pro­babil, prin unele leziuni produse in timpul contactului sexual.

Sifilisul primar. Ajunse in derm, treponemele stimuleaza meca­nismele imunitare ale gazdei: neutrofilele, limfocitele si macrofagele.

Sifilisul secundar. Mecanismele imunologice dezvolta semne de infectie treponemica generalizata, care apar la trei-sase saptamini de la aparitia sancrului dur. Acestea au urmatoarele trasaturi: a) sint rezultatul diseminarii hematogene a treponemelor; b) leziunile sint preponderent cutanate; c) aspectul diferit de cel al sancrului dur sugereaza dezvoltarea unui grad de imunitate sistematica, in acest stadiu, titrul anticorpilor este cel mai inalt.

Sifilisul latent. Dupa o perioada variabila, imunitatea gazdei devine suficienta pentru a inhiba activitatea treponemelor si a nu permite aparitia a noi leziuni. Treponemele continua sa persiste si dupa un interval cuprins intre l si 20 de ani, dupa care apar mani­festari tertiare.

Sifilisul tertiar este caracterizat prin aparitia leziunilor histo-patologice granulomatoase.

Cai de transmitere

• Preponderent sexuala, riscul contaminarii dupa un singur con­tact cu o persoana infectata fiind de circa 30%;
• Tansfuzii de singe infectat;
• Transplacentar, de la mama la fat;
• Contact direct cu secretiile infectate;
• Transmiterea indirecta (prin obiecte) este mai mult ipotetica

Sifilisul primar se caracterizeaza prin aparitia sifilomului si a limfoadenopatiei luteice satelite,in locul inocularii, dupa o perioada de circa 21 de zile (limite 10-90 zile), se dezvolta leziunea primara care se numeste sancru dur sau sifilom. Netratat, sifilomul persista 1-6 saptamini si se vindeca fara cicatrice. Sifilomul este unic si are urmatoarele caractere: eroziune rotund-ovala de 1-2 cm., bine conturata, ale carei periferii se pierd in tesutul sanatos. Suprafata este neteda, curata, cu un aspect carnos, acoperita de o secretie transparenta bogata in spirocheti ce-i confera un aspect lucios. Nu este dureros si nici inflamator. Baza sifilomului este dura la palpare. Intarirea apare la 4-5 zile de la formarea leziunii si se mentine timp de 2-3 luni de la epitelizare. Localizarea sifilomului este in 90% de cazuri genitala. Cea extragenitala este rezultatul contactelor sexuale pe cale orala si anala. Afecteaza buzele, limba, amigdalele, mameloanele, extremitatile (panariciul luetic), in cazul afectiunii luetice anorectale, trebuie sa tinem cont de pacientii cu dureri rectale, cu scaune sanguinolente, cu fisuri sau ulceratii anale.

Luesul decapitat presupune lipsa sancrului dur. Adenopatia lue­tica apare la 4-7 zile de la aparitia sancrului dur in regiunea de drenaj limfatic a acestuia, care este de obicei unilateral, poliglandular, neinflamatoriu (consta din ganglioni elastici, bine conturati, nedurerosi) si spontan rezolutiv. Adenopatia se agraveaza atunci cind sifilomul se suprainfecteaza cu alti germeni.

Sifilisul secundar este stadiul de septicemie treponemica, caracterizat prin semne si simptome sistemice cu manifestari cutaneo-mucoase polimorfe, in perioada de trecere de la prima faza la cea de-a doua, treponemele disemineaza in organism hematogen si lim­fatic. Manifestarile mucoaso-cutanate apar la 3-6 saptamini de la apa­ritia sancrului si se numesc sifilide. Ele sint initial simetrice, dar pe masura evolutiei bolii devin asimetrice si dispar, cu sau fara tra­tament, peste 2-10 saptamini.

Caracterele sifilidelor

• Rozeola sifilitica este cea mai precoce eruptie: are forma ro­tund-ovala, de 1-2 cm., culoare roz pal, nescuamoasa, nepruriginoasa, dispare la vitropresiune. De regula, este localizata pe trunchi, pe radacina membrelor, uneori si pe zonele flexore ale extremitatilor;
• Rozeola de recidiva are dimensiuni mai mari, leziuni mai gru­pate si evolutie mai lenta;
• Sifilidele papiloase sint leziuni discoide rotund-ovale, de 3-10mm., indolore, cu suprafata lucioasa sau scuamoasa fina, a caror detasare centrala lasa un guleras periferic. Leziunile se pot distribui simetric pe tot corpul. Cele localizate palmo-plan-tar sint hiperkeratozice, infiltrate si pot fi confundate cu der-matomicozele. Eruptia evolueaza in puseuri.
• Uneori, sifilidele papiloase pot fi papuloscuamoase cu carac­ter psoriazoform, avind urmatoarele semne:

a) sifilidele foliculare, papule eritematoase foliculare ce apar  in puseuri, pe fata si pe extremitati;

b)sifilidele pustuloase, care se intilnesc foarte rar; 

c) sifilidele corniforme, a caror varianta tardiva apare la 6-8 luni de la infectare, cu un aspect tipic si papula mare;

d)sifilidele inelare sint intilnite mai des la rasa negroida; se situeaza pe obraji, in apropierea comisurilor bucale, prezinta papule mici, turtite, acoperite cu scuame fine grupate inelar.

Toate tipurile de sifilide sint spontan rezolutive. Sifilidele mucoase, prezente la 20-70% dintre pacienti, sint bo­gate in spirocheti si foarte contagioase:

A. Plagi mucoase - arii eritematoase, erodate sau acoperite cu depozite cenusii pseudomembranoase, indolore, ce se pot localiza in regiunea cavitatii bucale (amigdale, limba, faringe, gingii, buze) ori in cea genitala (labii, vagin, cervix);

B.Faringita luetica este caracterizata printr-un eritem difuz faring-amigdalian, asociat cu edem si eroziuni;

C. Condiloma lata - papule hipertrofice, rosii sau hipopigmentate, macerate, exudative, cu suprafata neteda. Apare, de regula, in regiunea genitala si anala.

Afectarea fenelor: Alopatia in luminisuri sau difuza se intilneste in 3-7% dintre cazuri si se localizeaza pe scalp, predominant parietal si occipital. Ocazional, afecteaza barba si genele.

Manifestari sistemice: Majoritatea bolnavilor au stare generala buna a sanatatii. O parte dintre ei pot prezenta fenomene de tip gripal: cefalee, mialgii, artralgii, rinoree. Febra se intilneste rar. Exa­menul clinic poate constata: micropoliadenopatie; splenomegalie; mialgii generalizate; artralgii; hepatomegalie dureroasa; afectare oculara (fotofobie, lacrimare, inflamatie oculara); tulburari neurolo­gice (meningita si paraliziile de nervi cranieni sint rar intilnite).Diagnosticul pozitiv se bazeaza, pe manifestarile clinice, pe tes­tele seropozitive, pe eliminarea T. pallidum din leziuni.

Sifilisul tertiar apare la 1-20 de ani dupa aparitia sifilisului secundar. Cu cit debutul este mai tardiv, cu atit manifestarile sint mai putine. Leziunile sint asimetrice, cronice, cu tendinta spre extindere. Pot fi unice ori multiple, superficiale sau profunde, nedureroase, predispuse spre ulcerare.

Manifestari cutanate: sifilide nodulare (sifilide tuberculoase) care sint papule sau noduli rosii-bruni, aramii, fermi la palpare, de citiva mm, cu tendinta spre grupare inelara. Nodulii pot evolua spre ulce­ratii adinci, indolore, cu fundul neted si margini elevate. Se vindeca, dar ramin cicatrice.Gome noduli roz-rosii de marimi variate, unici sau multipli, uni­laterali. Nodulii au la inceput consistenta elastica, iar o data cu acu­mularea de tesut necrotic devin fluctuanti. Se localizeaza mai mult in zonele supuse traumatismelor, dar pot afecta si oricare alta regiune a corpului.

Manifestari neurologice (neurosifilis): paralizie generala progresiva;

Manifestari cardiovasculare: anevrism aortic, afectarea valvulelor aortice;

Alte afectiuni: leziuni osteoarticulare ce pot leza aproape orice viscer.

Diagnosticul se stabileste in baza datelor clinice, serologice si histopatologice.

Sifilisul congenital este sifilisul fatului contaminat intrauterin de la mama infectata. Aproape toti copiii nascuti de la mame cu sifilis secundar netratat sint infectati, insa manifestari clinice au mai putin de 50%. Sifilisul la gravide poate provoca nasteri premature, decese antenatale sau anomalii congenitale.Sifilisul congenital poate fi precoce sau tardiv. Precoce este sifili­sul aparut in primii doi ani de viata si este considerat echivalentul luesului secundar la adulti.

Manifestari clinice

• Coriza luetica, primul semn apare in primele 2-3 saptamini de viata;
• Secretii nazale purulente ori sanguinolente si bogate in treponeme;
• Leziuni osoase si articulare, desi deseori asimptomatice care fac parte din manifestarile precoce. Cea mai intilnita este osteohondrita, vizibila radiologie la nivelul metafazei si numita dinti de ferestrau.

Sifilisul congenital tardiv apare dupa doi ani de viata, de obicei la pubertate. Sifilidele congenitale tardive se clasifica in:

Sigure : Santurile Parrot - cicatrici radiare peribucale si paranazale;

Triada Hutchinson - dinti bombati, cheratita interstitiala, surditate prin afectarea urechii interne.

Probabile: osteohondrita hiperplastica difuza, periostita, bose frontale proeminente (frunte olimpiana), tibie "in iatagan'.

Posibile: placenta cu greutate mare si nou-nascut mic; bolta pala-tina ogivala, semnul Dubois (degetul mic scurt).

Actuala epidemie de sifilis

Chiar daca in multe tari raspandirea acestuia are tendinta de diminuare in ultimele decenii, stabilizarea cazurilor de sifilis recent lipseste. Conform datelor Centrului de Supraveghere a MST din Marea Britanic, dupa 1982 se constata o diminuare a prevalentei sifilisului. Aceasta evolutie este legata de schimbarea comportamentului la homosexuali, care avand frica de infectarea cu HIV si-au redus numarul partenerilor, a fost inregistrata o crestere a prevalentei sifilisului la heterosexuali.

Deci, putem mentiona, ca aproape in toate tarile de pe Glob sifilisul cunoaste o recrudescenta epidemiologica avansata. Astfel, morbiditatea a crescut in ultimii 10 ani de 8 ori in Portugalia, de 5 ori in Polonia, de 5 ori in Romania, iar in Franta s-a dublat, etc. Prevalenta sifilisului (Geneva, consfatuirea OMS pe problema infectiei materne si perinatale, 1988) la femeile gravide variaza intre 0,03%-0,5% si 10-15%.

In Republica Moldova in ultimii 5 ani numarul contaminatilor a sporit de 13 ori. in 1990 indicii morbiditatii la 100000 de locuitori constituiau 15,7, iar la sfarsitul anului 1998 ei au sporit pana la 149,4.

Densitatea mare a populatiei in orasele mari favorizeaza difuzia MST, in special a sifilisului. Astfel, de aceasta maladie mai frecvent sufera populatia urbana. Frecventa, in functie de sex, difera de la o tara la alta, fiind in Franta de 4 ori, in Olanda si Marea Britanie de 6 ori mai mica printre femei decat printre barbati.

In multe tari, in pofida legislatiei, numarul de cazuri declarate este considerabil mai mic decat realitatea. Spre exemplu, in Franta, in 1981 erau inregistrate 2773 cazuri printre barbati si 649 cazuri printre femei, in SUA in 1987 erau inregistrate 35174 cazuri de sifilis primar si secundar, 4998 cazuri de sancru moale si 303 de limfogranulomatoza veneriana, 22 cazuri de granulom inghinal. Conform datelor Centrului de Dermatovenerologie din Republica Moldova s-a constatat, ca de aceasta maladie sufera atat femeile cat si barbatii aproape in proportii egale, predominand intrucatva la femei, in anii 1997-1998 in Moldova au fost inregistrate 7754 femei contaminate cu Treponema pallidum, contra 7064 barbati cu aceeasi maladie. Totodata in acesti ani au fost la evidenta 373 femei gravide cu sifilis.

Bibliografie

1.          Infomed Buletin Medical

2.          MoldData Moldova Web Directory

3.          Seximus http://www.seximus.ro/

13.     Centers for Disease Control and Prevention, National Center for HIV, STD and ТВ Prevention Division of HIV/AIDS Prevention

14.     Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health, Center for Communication Programs http://www.jhuccp.org/.

15.   Bolile Cu Transmitere Sexuala Pliant realizat de ARAS cu sprijinul financiar al USAID Asociatia Romana Anti-SIDA

16.   Pliant 'SIDA si bolile cu transmitere sexuala' Societatea de Planificare a familiei din Moldova.