Definirea termenului "avort"

Definirea termenului  "avort"

Definitia medicala a avortului:

sfarsitul unei sarcini dupa sadirea zigotului in uter ,aceasta insa inainte ca fatul sa dobandeasca abilitatea de a supravietui in afara uterului. (Tietze, 1979:1)

Pierderea sarcinii,deci expulzarea fatului in afara organismului matern inainte de 6 luni, cand acesta nu are posibilitatea de viabilitate, este cunoscuta sub numele de "avort". De asemenea, greutatea trebuie sa fie sub 1000 de grame cu toate ca in multe tari aceasta coboara, ajungand in Japonia si in America la 500g.

In termeni obisnuiti, sub denumirea de avort sunt cuprinse si intreruperile provocate ale sarcinii si expulzarea fatului printr-o intrerupere accidentala sau spontana. In medicina se disting insa mai multe tipuri de avorturi: spontane si provocate.

Avortul spontan reprezinta o urmare a unor tulburari endocrine, modificarii formei si structurii uterului, emotii puternice cazaturi sau lovituri in zona abdomenului, raporturi sexuale exacerbate, eforturi sporite traumatisme fizice sau psihice.

Avortul provocat reprezinta o consecinta a unei interventii premeditate a medicului (sau a altei persoane) in cazul in care este periclitata starea sanatatii pacientei. El poate fi la randul sau therapeutic, voluntar, ori la solicitarea femeii in cauza.  In aceasta lucrare ne vom axa insa pe avorturile provocate.

Din pacate,in ziua de azi, avortul este perceput de multe persoane ca fiind o metoda de contraceptie . Astfel,.este important de precizat faptul ca un mijloc contraceptiv previne conceptia, in timp ce avortul distruge conceptia produsa.

Metode medicale

Motivele pentru care femeile decurg la  avort:

- contraceptie nereusita - mai mult de jumatate din femeile care au facut avort foloseau o metoda contraceptiva in perioada in care au ramas gravide
- imposibilitatea de a intretine un copil
- intreruperea unei sarcini nedorite

- prevenirea nasterii unui copil malformat sau cu boli grave - aceste probleme fetale sunt de multe ori diagnosticate doar in al doilea trimestru de sarcina in cadrul unor investigatii de rutina

- sarcina in urma unui viol sau incest - in aceasta situatie sunt aproximativ 13.000 de femei in fiecare an

- afectiune fizica sau psihica care pune in pericol viata gravidei in cazul in care sarcina se mentine.

Statutul legal al avortului variaza de la o tara la alta:

Avortul este interzis fara nici o exceptie: 9% din populatia lumii traieste in tari in care avortul nu este aprobat fara nici un motiv (multe tari din Sudul Americii si tarile musulmane, Taiwan si Zair)

Avortul este permis numai pentru a salva viata mamei : 11% din populatia lumii apartine tarilor in care acesta este permis doar pentru acest motiv (cum ar fi Algeria, Iraq sau Guatemala)

Avortul este permis daca sanatatea femeii insarcinate este in pericol: 14% din populatie apartine acestor tipuri de tari. Unele dintre ele insa permit avortul numai daca sanatatea psihca a mamei se afla in pericol (de exemplu, Cuba, Noua Zeelanda), in timp ce alte tari includ sanatatea mentala a memei,cat si a copilului (Japonia, Peru)

Avortul este permis daca exista cu siguranta factori sociali, acestia fiind  saracia, locuinte saracacioase sau statutul de necasatorit. 25% din populatie traieste in astfel de state,cum ar fi Romania, Zambia,Uruguay.

Avortul este permis cand acesta este cerut ,fara a exista un anumit motiv. In ansamblu,acesta este cea mai comuna atitudine asupra avortului, incluzand 39 procente din populatia lumii, cum ar fi Noevegia, Suedia, Israel si Statele Unite.

Decizia avortului

Interrelatia constituie o conditie esentiala a mentinerii si afirmarii diadei. In contextual sau, el si ea, din diferite motive ajung sa ia hotararea cu privire la viata sau moartea rodului dragostei lor. Decizia infaptuita face ca avortul sa devina o realitate incontestabila ale carei consecinte de ordin fizic si in special psihic sunt imprevizibile nu doar pentru femeie, ci si pentru partener, insa trairea si amplificarea consecintelor ii revin, aproape in exclusivitate femeii (de cele mai multe ori decizia finala ii apartine , partenerul nu constientizeaza urmarile sau se distanteaza emotional ).

Din pacate, in toate cazurile daca in cadrul cuplului sau familiei au existat probleme preavort, acestea risca sa ramana nerezolvate , mai mult sa devina irezolvabile, sa se inmulteasca si sa se agraveze.

Consecintele psihologice ale avortului

De-a lungul timpului,a fost focalizata multa atentie asupra intrebarilor ce vizeaza efectele psihologice urmate unui avort. La ora actuala se cunoaste considerabil mai mult despre ulterioarele efecte psihosociale la femeile care au suferit un avort decat despre efectele psihologice urmate avortului.

Cercetarile efectuate asupra efectelor negative ale avortului au evidentiat faptul ca femeile care au apelat la acesta,fie el provocat sau spontan, sufera de trauma psihice postavort (Sproul R.,1990,p.18). Femeile care au avortat o data, de doua sau de mai multe ori sunt absedate de idea crimei, se remarca prin scaderea stimei de sine, se simt vinovate, ajung la depresie manifesta simptomul vinovatiei, dependenta clinica, fiind de asemenea predispuse spre sinucidere ca urmare a trairii intense de culpabilitate. Acestora li se adauga si altele, cum ar fi depresia, regretul, mania, cosmarurile diverse perturbari fiziologice reactii psihotice, pierderea imaginii de sine, tulburari emotionale, dereglari psihice, si altele.

Din cauza unei "accelerari", a unei "fortari" la care sunt supusi adolescentii si preadolescentii de azi asupra inceperii vietii sexuale, este evident faptul ca exista numeroase avorturi se produc si in randul tinerelor. Consecintele insa sunt si mai dureroase in cazul preadolescentelor si adolescentelor.

Totodata, avortul are influente considerabile si asupra vietii de familie. Femeia care a suferit un avort, va exercita invinuiri imprevizibile asupra cuplului, in general si partenerului, eventual copilului sau copiilor.

In cele ce urmeaza, voi detalia cateva urmari ale avortului,de obicei cele ma des intalnite :

1.     Sindromul postavort (SPA) a fost descris de catre Anna C. Speckhard din SUA, psiholog si terapeut in problemele familiale. Acest sindrom este in esenta sa, o disfunctie psihica, corolar al experientei traumatice care poate duce la ivirea sentimentului de neputinta, fricii si pierderea controlului. Persoanele afectate sunt femeile care au recurs la avort, deopotriva partenerii lor, precum si personalul medical implicat. Cauza ivirii simptomelor SPA ar putea fi dorinta de a uita, de a estompa orice urma din memorie cu privire la avort.

Femeia dintr-o atare situatie percepe avortul drept un traumatism din urmatoarele consecinte:

o      Impunerea avortului de catre partener, familie,prieteni,etc.;

o      Echivalarea sa cu o crima a carui victima este propriul sau copil ucis fara nici o vina;

o      Asemanarea sa cu violul si cu urmarile sale.

2.     Sindromul supravietuitorilor avortului reprezinta un fenomen nou aparut in discutie, rezultat in urma unor cercetari effectuate asupra unor loturi de femei care au recurs la avort. Exista o serie de motive pentru care poate aparea acest sindrom:

o      Obsesia imaginii copilului avortat;

o      Neintelegeri,certuri repetate, precum si ivirea unor stari conflictuale;

o      Regretul copilului pierdut;

o      Constientizarea pacatului comis;

o      Nelinistea, depresia (Stossel, P.,1998, pag. 92);

o      Vinovatia simtita si acceptata;

o      Manie si durere, precum si anxietate.

Exista doua tipuri de consecinte psihologice ce pot avea loc in urma unui avort: emotii subiective si schimbari obiective in statutul psihologic al persoanei in cauza.

Unele cercetari au demonstrat faptul ca unele femei care au avortat regreta acest lucru, dorindu-si ca acesta sa nu fi avut loc.