|
|
|
1. Tipologia lui Kretschmer prezinta tipurile picnic, astenic, atletic si displastic. Iata cum descrie celebrul psihiatru german cele doua tipuri pe care le-a studiat in mod aprofundat: picnicul si astenicul (dupa N.Margineanu, 1978):
Picnicul prezinta spre mijlocul vietii lui, o structura corporala scunda, bondoaca si indesata, o fata rotunda si un ten mai degraba proaspat si fin. Sistemul lor osos este plapand, slabut, musculatura moale, iar fata, gatul si trunchiul sunt acoperite de un strat gros de grasime. Capul, pieptul si abdomenul sunt largi, umerii apropiati, ceea ce da trunchiului forma generala a unui butoi, in cazurile tipice, cutia craniana este joasa, varful ei prezinta contururi plate, in vreme ce partea occipitala este rotunjita, fata este moale, larga si rotunda, cu proportii verticale, armonioase, mijlocii; diferitele sale parti sunt bine formate, profilul este moale, prezinta o curbura putin aplecata si un nas carnos; conturul frontal al fetei, prezentat in mod schematic, are forma unui pentagon sau a unei pajuri mari. in general picnicii au parul suplu, fin, rar, cu o tendinta puternica spre chelie precoce, in vreme ce barba si parul de pe corp sunt destul de abundente.
Picnicul este inclinat spre inteligenta concreta, in plan social este un conformist, in plan afectiv oscileaza intre tristete si veselie, este un ciclotim.
Astenicul are o constitutie verticala, un trunchi cilindric, un spatiu toracic strans si lungit, iar umerii apropiati. Extremitatile si gatul apar mai degraba alungite. Capul prezinta dimensiuni mici, este rotund si putin alungit. Oasele si muschii sunt subtiri, mici si slabe. Nasul, lung si ascutit, contrasteaza puternic cu maxilarul inferior, care este mai degraba hipoplazic, ceea ce face ca barbia sa para intrata, gata oarecum de fuga, dand omului un profil unghiular, pe care, de altfel, il intalnim si la structuri asemanatoare cu constitutia astenica. Conturul frontal al fetei se apropie, in cazurile bine definite, de forma ovala adunata. Pielea are deseori o culoare pala, parul si sprancenele sunt abundente, solid plantate si persista timp indelungat, in vreme ce in restul corpului sistemul paros este in general putin dezvoltat, intalnim deseori in aceasta structura corporala barbati cu trasaturi eunucoide, ca lungimea exagerata a extremitatilor, bazinul nespus de mare; se observa, de asemenea, trasaturi feminine la barbati, trasaturi masculine si lipsa de dezvoltare normala a organelor genitale la femei; in sfarsit, se observa frecvent trasaturi hipoplazice, cu o dezvoltare redusa ca talie mica, o stare de regresiune a corpului in intregime sau a unor parti luate separat, in special a fetei care prezinta un profil aproape drept, putin dezvoltat, cu un nas mic, obtuz, putin reliefat; s-ar putea spune ca toata partea mijlocie a fetei este atinsa de o oprire a dezvoltarii. Astenicul este inclinat spre inteligenta abstracta, este nonconformist si exigent in plan social, cu manifestari afective de tip schizotim, interiorizat, retractil, osciland intre iritabilitate si calm.
Atleticul este caracterizat foarte sumar prin dezvoltarea importanta a muschilor, prin umerii mai largi decat bazinul, prin pieptul dezvoltat si paros. Alte inferente si relatii ale atleticului sunt foarte putin precizate de catre Kretschmer.
2. Biotipologia Iui Sheldon este expresia cea mai evoluata si mai rafinata a tipologiilor constitutionale. Pornind de la un numar de 17 variabile supuse observatiei (spre ex. inaltimea, greutatea, dezvoltarea toracelui si a capului s.a.m.d.) si interpretate sub unghi embriologic, savantul american identifica, prin laborioase cercetari desfasurate in anii '40, trei tipuri morfologice care coreleaza cu tipurile psihologice corespunzatoare. Vom apela la descrierile lui Sheldon (dupa N. Mar-gineanu, 1978).
Endomorful este caracterizat prin modul sau de a apare molatic si sferic. Corelatia cu aceste doua trasaturi este dezvoltarea sub medie a oaselor si a muschilor, precum si un coeficient scazut de suprafata a corpului. Un atare individ are o greutate specifica scazuta si pluteste pe apa. Faptul ca viscerele digestive sunt mult dezvoltate si ca elementele functionale ale acestor structuri se dezvolta din endoderma embrionului justifica termenul de endomorf. Tipul psihologic corespunzator este viscerotonul caracterizat prin dorinta de odihna si relaxare, nevoia de confort, placerea digestiei, dependenta de aprobarea sociala a celorlalti, somnul adanc, nevoia de a fi consolat de semeni la necaz etc.
Mezomorful este greu si rectangular, cu o dezvoltare superioara a oaselor si a muschilor. Corpul mezomorf este puternic, tare, rezistent la raniri si bine echipat pentru solicitarea efortului fizic. Atletul, aventurierul, soldatul de meserie ilustreaza cu precadere acest tip. Coordonatele dominante ale biotipului deriva in primul rand din mezoderma embrionului de unde si numele. Tipul psihologic corespunzator este somatotonul caracterizat prin atitudinea asertiva, siguranta in afirmare, energia in vorba si fapta, nevoia de exercitiu, maniera directa, deschisa si fara retineri, vocea neinhibata, proprietatea de a parea mai in varsta, nevoia de actiune imediata la necaz etc.
Ectomorful este dezvoltat linear, in inaltime, fragil, cu cosul pieptului turtit si cu corp in general delicat. Este de obicei slab si cu muschii nedezvoltati, in raport cu greutatea sa el are cea mai mica suprafata, manifestand astfel o precumpanire a greutatii fata de suprafata. Tot in raport cu masa corpului el are creierul si, in general, sistemul nervos cel mai dezvoltat. Pare a fi dezvoltat mai mult din tesuturile ectoderme ale embrionului. Din cauza suprafetei sale mari este cel mai sensibil la contactul cu mediul extern. Are un corp slab echipat pentru efortul fizic indelungat, de competitie. Tipul psihologic corespunzator este cerebrotonul, caracterizat prin retinere in manifestari si atitudini, reactivitate nervoasa, sociofobie, dialog social inhibat, retinere vocala, persistenta in maniere si deprinderi, somn nervos, nevoia de singuratate
