Tratamentul abfractiei

Discromiile dentare

Definitie

Discromiile dentare reprezinta o entitate clinica bine

definita, cu frecventa crescuta, produsa de o multitudine

de factori atat locali, cat si sistemici, avand ca rezultat

efecte estetice neplacute asupra dintilor si surasului.

Etiologia discromiilor dentare

Discromiile extrinseci

Discromiile extrinseci au fost clasificate de Nathoo in

urmatoarele tipuri:

Tipul N1- discromie extrinseca sau coloratie dentara directa- este

produsa prin aderarea cromogenului la suprafata dintelui.

Culoarea cromogenului este identica cu coloratia produsa;

TipN2- discromia este produsa de un agent cromogen care isi

schimba culoarea cand adera pe suprafata dentara.

TipN3- discromia este produsa indirect prin reactia chimica

dintre agentul precromogen si suprafata pe care adera.

Etiologia discromiilor dentare extrinseci

Factorii predispozanti

defecte ale smaltului, fosele, fisurile si defectele microscopice de pe suprafata smaltului sunt susceptibile la acumularea coloratiilor produse de alimente, bauturi, nicotina si alti agenti locali

disfunctia salivara saliva joaca un rol important in indepartarea detritusului alimentar si a placii bacteriene de la nivelul suprafetelor externe si interproximale ale dintilor, o reducere a fluxului salivar contribuie la aparitia discoloratiilor extrinseci.

igiena orala deficitara cauza cea mai frecventa a coloratiilor extrinseci este igiena orala deficitara prin folosirea inadecvata a unor materiale si sau dentifrice.

2. Factori favorizanti

Acumularea de placa bacteriana, tartru si particule alimentare

cauzeaza coloratii brune sau negre.

Depunerea de tanin aflat in ceai, cafea sau alte bauturi produce

coloratii brune atat pe suprafata vestibulara cat si pe cea orala.

Coloratiile produse de nicotina au o nuanta brun inchis sau

negru si sunt situate in treimea sau jumatatea de colet a dintilor.

Bacteriile cromogene produc coloratii localizate in apropierea

marginii gingivale a dintilor. Coloratia frecvent intalnita este cea

produsa de specia Actinomices si se datoreaza sulfurii ferice care

rezulta in urma reactiei dintre hidrogenul sulfurat produs in

timpul metabolismului bacterian si fierul din saliva si din

lichidul crevicular (culoarea neagra)

Coloratiile verzi se datoreaza unor bacterii fluorescente si fungilor cum sunt speciile Penicilium si Aspergilus. Aceste specii se dezvolta numai in prezenta luminii, din aceasta cauza coloratiile apar pe fata vestibulara a dintilor anteriori. Coloratia oranj este mai putin intalnita si este datorata unor bacterii cromogene cum sunt Seratia marcescens si Flavobacterium lutescens.

Compusii metalici sunt implicati in aparitia discoloratiilor dentare deoarece interactiunea dintre metale si placa bacteriana produce coloratii ale suprefetei dintilor. Expunerea industriala la fier, mangan si argint poate colora dintii in negru. Pulberea de mercur si plumb poate produce coloratii albastru-verzui, vaporii de acid cromic produc coloratii oranj deschis, solutiile cu iod produc coloratii brune.

Medicatia topica produce si ea discoloratii. Solutia de clorhexidina 0,12% cauzeaza coloratii dupa cateva saptamani de utilizare, in special asupra restaurarilor de portelan si acrilat. Solutiile cu continut de fier folosite pentru tratamentul anemiilor duc la aparitia unor coloratii negre. Clatirea cu permanganat de potasiu produce coloratie negru violacee, nitratul de argint produce coloratie neagra, florura de sodiu coloratie bruna.

Etiologia discoloratiilor intrinseci

Restaurarile dentare cu amalgam pot genera produsi de coroziune (sulfuri de argint) care coloreaza dinti in gri inchis spre negru,

Pivoturile, restaurarile cu compozite, rasinile acrilice - coloratii gri ale zonelor dentare din imediata apropiere a lor.

Eugenolul, tricrezolul, cimenturile pentru obturatia de canal si pastele antibacteriene

Starea dintilor si cariile, Culoarea bruna este atribuita pigmentilor Maillard (reactie intre proteine si mici aldehide produse de bacteriile cariogene), melaninelor, absorbtiei unor coloranti alimentari variati si a pigmentilor bacterieni.

Traumatismele dintilor temporari si permanenti, (hemoragie intrapulpara si sulfura de fier depusa de- a lungul canaliculelor dentinare produce o coloratie neagra-albastrie)

- Infectiile (rubeola gravidei sau sarcina toxica) pot produce discoloratii dentare, care se manifesta ca o banda opaca de smalt hipoplazic la nivelul dintilor temporari.

- Infectiile sistemice postnatale (infectiile streptococice, rujeola, varicela, scarlatina) pot fi cauze ale hipoplaziei smaltului. Formarea coroanei dintilor permanenti are loc in copilarie, inainte de varsta de 8 ani.

- Medicatia tetracicline Ea difuzeaza prin dentina la suprafata

smaltului, unde este acumulata doar partial (cea mai mare parte se

gaseste in dentina) legand ionii de calciu si incorporandu-i in

hidroxiapatita sub forma unui complex oxifosfat stabil. Dupa

eruptia dintilor, complexul de kelare calciu-tetraciclina-oxifosfat sub

influenta luminii (radiatiilor UV) se oxideza, isi pierde fluorescenta

prin pierderea fosforului si se formeaza un pigment rosu.

Coloratia apare dupa o doza de 21 mg/kg/zi si dupa o administrare

pe o perioada mai mare de timp (coloratia apare dupa 4-5 zile de

tratament).

Ea intereseaza in acelasi timp ambele arcade, primele zone afectate

fiind fetele vestibulare ale incisivilor.

Astazi se accepta 3 forme de discromii:

-    forma usoara, in care modificarea de culoare apare in nuante de galben deschis sau mai rar gri deschis, uniform distribuita in treimea incizala a dintilor;

-    forma moderata, la care coloratia este uniforma, dar de nuante mai pronuntate de la galben inchis pana la brun si cenusiu, fara localizare si delimitare precisa in suprafata;

-    forma severa, la care coloratia este intensa, gri inchis spre albastru sau cafeniu-purpuriu, extinsa sub forma de benzi transversale, in special in treimea cervicala.

Intoxicatia cu F se manifesta clinic prin pete albe, opace si striatii ondulate galbene sau brune ale smaltului, bilaterale si bimaxilare si are 3 forme:

-    forma minora, in care smaltul apare patat, cu

zone albicioase, cretoase;

-    forma medie, in care apar pete cafeniu-galbui;

-    forma severa cu aparitia unor modificari in

structura smaltului care apare opac, cafeniu,

friabil si se desprinde parcelar de pe dentina.

Deficientele nutritionale si alte tulburari

In ceea ce priveste deficientele de nutritie, avitaminozele C

si D produc coloratii anormale ale dintilor datorita

tulburarilor vasculare consecutive.

In afectiuni hepatice cu icter hemolitic poate aparea o

impregnare a tesuturilor dure dentare cu pigmenti biliari

din circulatia generala.

Aceasta apare cand bilirubinemia este mai mare de 2-4

mg%.

Thalasemia si eritroblastoza fetala, anemia hemolitica a

nou nascutului, incompatibilitatea de Rh intre mama si fat

pot determina o discromie dentara, dintii aparand de

culoare albastra, maro sau verde.

Modificari de culoare de natura hemoragica

Apar datorita unor episoade traumatice aparute la varste

timpurii, cu ruperea vaselor sanguine si extravazarea

eritrocitelor in interiorul canaliculelor dentinare. Ca

urmare, se impregneaza dentina pericanalara mai putin

mineralizata, care are capacitate mare de absorbtie.

Discoloratia afecteaza unul sau mai multi dinti

frontali, dintii sunt de regula vitali, de nuanta roz.

Tulburari genetice si boli ereditare

Afectarea genetica a formarii smaltului si dentinei include amelogeneza imperfecta (AI), dentinogeneza imperfecta (DI) si displazia dentinara (DD), care predispun la aparitia coloratiilor intrinseci.