CEAI ANTIREUMATIC

CEAI ANTIREUMATIC

INDICATII - adjuvant in :

-reumatismul acut ;
-guta .

ACTIUNE :

-analgezic ;
-antiinflamator ;
-diaforetic ;
-febrifug .

COMPOZITIA :

Juniperi Fructus - Fruct de Ienupar
Salicis Cortex - Coaja de Salcie
Sambuci Flos - Floare de Soc
Betulae Folium - Frunza de Mesteacan
Fraxini Folium - Frunza de Frasin
Phaseoli Fructus Sine Seminibus - Fruct de Fasole Fara Seminte
Equiseti Herba - Iarba de Coada Calului

ADMINISTRARE :

Decoct : La 5g ( o lingura ) de amestec plante se adaoga 250 ml ( o cana ) apa si se fierbe timp de 20 minute ; se filtreaza ( strecoara ) , se consuma ca atare sau usor indulcit .
Uz intern , 2-3 cani caldute / zi , in cure de 1 luna .

Junipers communis-Fam. Cupressaceae

Se cunoaste si sub numele de anaperi, boabe de brad, bradisor, enibahar, jneapan.

Arbust mult ramificat, cu frunze articulare verticilate, persistente si conuri (pseudobace) sferice, negre-albastrui care contin 0,2-2% ule. Aceasta planta atinge inaltimea de 1-3 m, uneori depasind aceste valori. Conurile se folosesc in industria farmaceutica precum si in diverse tratamente naturiste. Fiind foarte asemenator, ienuparul se poate confunda cu Cetina de negi ale carei conuri sunt extrem de toxice si nu trebuie recoltate in scopuri terapeutice. Juniperus communis are frunzele acirculare, lungi de 1-1,2 cm, in verticile de cate 3, puternic impungatoare; pe fata superioara au un jgheab si o dunga lata alba, iar pe cea inferioara o carena. Florile sunt dioice. Pe unele tufe sunt flori barbatesti, iar pe altele florile femele. Florile femele au aspectul unor muguri de culoare verzuie, formati din 3 solzi inferiori si 3 superiori. Fiecare din solzii superiori au la partea inefrioara 1-3 ovule, care dupa fecundare se vor transforma in seminte. Dupa fecundare, solzii superiori devin carnosi se unesc intre ei si formeaza un fruct rotund denumit stiintific galbula. Dupa formarea fructului solzii inferiori se usuca. Florile mascule au forma unor conuri cu numeroase stamine de culoare galbena. Infloresete in lunile aprilie-mai. Fructele sunt globuloase, scurt pedunculate, prezentand la un pol (cel terminal), o adancitura in forma de stea cu trei brate si cu diametru de 6-8 mm); la maturitate au culoare neagra-albastruie, miros aromat, gust dulceag-amar aromatic, caracteristic.Desi ienuparul infloreste primavara, fructele nu reusesc sa se coaca pana in toamna, raman verzi si peste iarna. Abia in toamna anului urmator sau a celui de-al treilea an, ele capata o culoare neagra-albastruie. Din aceasta cauza, pe acelasi arbust vom intalni fructele verzi din primul an si albastru-inchis din cel de-al doilea an. Fructele de ienupar se culeg in al doilea an la maturitatea deplina, cand devin inchise la culoare, aceasta oparatiune incepind din octombrie pana in iarna, prin lovirea sau scuturarea usoara a ramurilor pentru a nu cadea si pseudobacele verzi. Se usuca in strat subtire, rasfirindu-se din timp in timp si nu se pastreaza mai mult de un an, cel mult doi.

Din cca 2 kg fructe proaspete se obtine 1 kg produs uscat.Ele contin ulei volatil, care le da un miros placut de rasina, zaharuri, acizi organici (fumaric, acetic, oxalic), saruri de potasiu si calciu, precum si un principiu amar (iuniperina).
Din fructele de ienupar se face un ceai care are actiune diuretica si antiseptica, cu bune rezultate in bolile de rinichi.
Prin diureza si diaforeza pe care le produce, ceaiul din fructe de ienupar aduce ameliorare in reumatism, guta, hidropizie (apa in tasuturi).
Ceaiul din fructele acestei plante se mai recomanda in bronsitele acute si cronice, usureaza tusea, creste pofta de mancare, restabileste activitatea digestiva, inlatura dispepsiile de fermentatie, micsoreaza balonarile stomacului, mareste cantitatea de transpiratie, eliminand astfel toxinele din corp si pe aceasta cale.Uleiul volatil apare si el in compozitia unor preparate antireumatice, prin actiunea sa antialgica si antinevralgica.
Asociate cu frunze de mesteacan, fructele de ienupar isi maresc actiunea diuretica.
Frictiunile cu uleiul de ienupar in amestec cu spirt, in proportie de 1 g ulei volatil la 100 g spirt, calmeaza durerile provocate de reumatism, lumbago si diferite stari nevralgice

Vinul de ienupar este recomandat in ateroscleroza, guta, reumatism, afectiuni renale, cistite, dezintoxicare.

Salix- Fam. Salicaceae

Salcia, arbori sau arbusti care au ramurile netede si flexibile, cu frunze asezate altern, cu flori dispuse in amenti . Se deosebesc: rachita-alba sau salcia-alburie (Salix alba), rachita-rosie (Salix purpurea), rachita sau salcia-frageda (Salix fragilis). Infloreste in lunile aprilie-mai (salix alba) si in lunile martie-aprilie, celelalte doua specii. Tulpina, poate fi noduroasa, scoarta cu crapaturi, inaltimea neatingand mai mult de 3-4 metri, dar la unele specii poate atinge pana la 10-15 metri.Frunzele sunt intregi (rar lobate), stipelate, cu petioli scurti, dispuse altern pe ramurile elastice, netede. Florile unisexuate, dispuse in amenti drepti (care apar inaintea frunzelor sau odata cu acestea), cu 2-10 stamine, ovarul bicarpelar si stilul cu 2-4 stigmate bifurcate. Mugurii pufosi semi-deschisi ai salciei, inainte ca acestia sa infloreasca, sunt numiti si matisori. Fructul este o capsula cu 2-4 valve. Semintele sunt mici, in numar mare si acoperite cu perisori argintii. De la cele trei specii se recolteaza coaja de pa ramurile tinere, primavara, cand seva incepe sa circule. Coaja de salcie (Cortex salicis) se usuca la soare sau in incaperi cu o circulatie buna a aerului. Se poate usca si in camere incalzite la o temperatura de cel mult 60 grade C. Din 2-3 kg coaja proaspata, se obtine 1 kg produs uscat.Are proprietatea de a scadea febra si a calma durerile reumatice.
Intern: astringent, antitermic, analgetic reumatismal, sedativ, vasodilatator cutanant, sudorific.
Extern: cicatrizant, hemostatic.

Coaja de salcie (Cortex salicis) este bogata intr-o substanta cunoscuta sub numele de salicina, responsabila de efectele antiinflamatoare. De asemenea, mai exista si alti compusi (flavone, calchone, taninuri, proantocianidoli), iar matisorii contin un estrogen - hormon feminin - vegetal. Efectele sunt asemanatoare cu cele ale bine-cunoscutei aspirine: antiinflamatoare, antipiretica (antifebrila), analgezica, slab antiagregant plachetara, sedativa. Unii cercetatori sustin ca ar avea si un efect protector asupra cartilajului articular. Mecanismul care sta la baza actiunii antiinflamatorii a preparatelor din salcie este acelasi cu al medicamentelor denumite antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Insa, spre deosebire de AINS, care prin actiunea lor pot genera aparitia ulceratiilor gastrice, extractele din coaja de salcie au o foarte slaba actiune nociva asupra stomacului, ceea ce o face comparabila cu noile medicamente antiinflamatoare (coxibi). Studii clinice au demonstrat eficacitatea similara a unui astfel de medicament (rofecoxib) cu cea obtinuta prin utilizarea a 240 mg extract de coaja de salcie administrat zilnic.

Sambucus nigra- Fam. Adoxaceae

Socul este un arbust de 4-5 m, cu tulpina si ramurile acoperite de o scoarta cenusiu-verzuie, avand in interior o maduva alba. Aceste caracteristici il deosebesc de socul rosu, care creste la munte si care are maduva de culoare brun-roscata. Frunzele sunt asezate opus, fiecare fiind formata din 5-7 foliole, dintate pe margini.Sambuci flos - formata din flori mici cu caliciul format din 5 dinti mai scurti decat petalele, cu corola lata de 6-9 mm, alba pana la galbuie, cu 5 lobi rotunjiti.Androceul format din 5 stamine alterne, concrescute cu tubul corolei are antere mari biloculare.Ovarul inferior, triocular, uniovulat se termina cu un disc care poarta trei lobi stigmatici scurti. Sunt de culoare alba , asezate mai multe la un loc, intr-un corimb plat mirosul este placut aromat, gustul la inceput dulceag apoi iute.Aceasta materie prima se prezinta sub doua sorturi comerciale: flori de soc nesitate (Flores Sambuci 'nicht gerebelt') si flori de soc sitate (Flores Sambuci 'gerebelt'), primul sort avand florile cu peduncul, iar la cel de al doilea sort fara peduncul.Fructus Sambuci - formata din fructe globuloase cu suprafata zbarcita, de culoare neagra-violacee, lucioase, cu diametrul de 3-5 mm in stare uscata, de obicei cu 3 seminte ovoidale, brune in interior.Mirosul este caracteristic iar gustul dulceag, slab acrisor.

Recoltarea florilor se face prin taierea inflorescentelor in momentul cand 75% din flori sunt deschise. Se aleg zile insorite dupa ce s-a ridicat roua pentru a evita brunificarea. Uscarea inflorescentelor se face cu florile in sus, fie la soare, acoperite cu hartie, fie la umbra intr-un singur strat, pe etajere situate in incaperi bine aerisite sau in poduri si mansarde acoperite cu tabla. Dupa 5-6 ore, florile se scutura, se cern si se pastreaza in pungi de hartie pentru a pastra culoarea crem-galbuie, mirosul placut aromat si gustul dulceag si mucilaginos, randamentul de uscare fiind de aprox. 6 : 1. Nu se utilizeaza florile proaspete. Aplicate pe piele sau pe mucoase produc eriteme. Fructele se recolteaza dimineata, in zilele de toamna (lunile septembrie-octombrie) cand sunt la maturitatea deplina, cu culoarea neagra.

Se usuca la soare sau in incaperi incalzite si bine ventilate, iar in toamnele reci se usuca artificial la 50-600C, realizand un randament de uscare de 3,5 : 1.Frunzele se recolteaza in momentul folosirii, iar scoarta se preia de pe ramurile tinere, atat primavara devreme, cat si toamna dupa incheierea vegetatiei. Radacina este insecticida.

Florile contin rutozid (cca 3%), cantitati mici de ulei volatil (0,03%), etil, izobutil, si izoamil-amine, b-D-glicozizi ai acizilor cafeic si ferulic, zaharuri, mucilagii, vitamina C etc.Frunzele contin sambunigrina (care lipseste la celelalte specii ale genului), aldehide glicolice, oxalati, cantitati apreciabile de vitamina C etc.Fructele contin de asemenea rutozid si izocvercetina, antociani, aminoacizi, acizi: citric, chinic, malic, sichimic, tanin, zaharuri, vitamina C si in special vitamine din complexul B; scoarta contine colina, zaharuri, tanin etc.

Florile de soc au proprietati sudorifice, diuretice si laxative; atat florile cat in special sucul obtinut din fructe au proprietati antinevralgice in special sub forma de extract slab alcoolic, actiune confirmata prin cercetari experimentale si aplicatii clinice. Se utilizeaza atat in reumatism, in afectiuni ale cailor respiratorii in nevralgii ale trigemenului si sciatice etc. Proprietati similare au si frunzele. Scoarta este utilizata in special pentru proprietatile diuretice in nefrite si edeme, precum si pentru proprietatile ei laxative. 

Florile de soc intra in compozitia ceaiurilor antireumatic, depurativ si sudorific, in siropuri sau bauturi racoritoare in special pentru copii. 

Betula verrucosa-Fam. Betulaceae

Mesteacanul este un arbore care poate atinge o inaltime de 30-40 m avand pe ramurile tinere coaja alba care se desface sub forma de fasii subtiri.Coroana are numeroase ramuri, cele subtiri fiind aplecate in jos. Ramurile tinere sunt glabre si au din loc in loc negi albiciosi. Frunzele sunt alterne, glabre, in forma de romb sau triunghi ascutite la varf, dintate pe margini si asezate pe un petiol lung de 2-3 cm. cele tinere sunt lipisioase datorita unor glande ce secreta o rasina. Ele apar in a doua jumatate a lunii aprilie. Strivite in mana lasa un miros placut, balsamic. Mesteacanul are doua feluri de flori, mascule si femele, dispuse in ameti (matisori) asezati la varful ramurilor. Florile barbatesti se formeaza in timpul verii, ierneaza sub forma de ameti, iar primavara se deschid. Florile femeiesti ies din muguri numai primavara odata cu aparitia frunzelor. Infloreste in luna mai. Mesteacanul creste spontan alcatuind asociatii numite mestecanisuri la zona de contact dintre fag si molid.

De la mesteacan se folosesc mugurii, coaja, frunzele si seva precum si un gudron extras din distilarea lemnului.

Se recolteaza frunzele tinere incepand din luna mai, cand sunt lipicioase, perioada in care contin cea mai mare cantitate de substanta rasinoasa. Recoltarea se continua pana la sfarsitul luniii iunie. Frunzele se usuca intinse in strat subtire, in locuri aerisite. Se pot usca si in uscatorii cu aer cald la o temperatura de 35 grade C. Din 2-3 kg de frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat. Frunzele contin saponine, o substanta amara, mucilagii, tanin de natura pirocatehinica, ulei volatil, un glicozid de natura flavonica (betulina), zaharoza, rezine etc. Gudronul se foloseste in tratarea scabiei si a caderi parului. Cercetari recente arata ca spre deosebire de frunze si muguri, seva de mesteacan este lipsita de actiune diuretica. Uleiurile volatile continute de muguri, au proprietati antimicrobiene. Frunzele de mesteacan intra in compozitia ceaiului diuretic si ceaiului antireumatic. Frunzele de mesteacan contin saponine, flavonoizi, ulei volatil, taninuri, rasini, glucide, vitamina C, acizi (cafeic, galic, nicotinic), saruri minerale. Produsele cosmetice care au la baza de extract din frunze de mesteacan stimuleaza crestea parului, reglarea circulatiei sanguine periferice pecum si purificarea pielii. De asemenea, extractul are efect antiedematos. Este recomandat in tratamentul afectiunilor inflamatorii.

Fraxinus excelsior - Fam. Oleaceae

Tulpina sa, dreapta, prezinta in partea tanara scoarta de culoare cenusie-verzuie, iar in cea bazala cenusiu-negricioasa cu crapaturi ondulate. Frunzele, opuse, sunt imparipenat-compuse cu 7-11 foliole sesile, oval-lanceolate, de culoare verde-inchis pe fata superioara si verde-cenusiu pe cea inferioara. Florile care apar in luna aprilie inaintea frunzelor, nu au nici caliciu, nici corola, iar androceul este redus la 2 stamine; sunt poligame, adica pe acelasi individ se gasesc flori mascule, femele si hermafrodite. Fructele numite samare sunt de forma liniar-lanceolata, inconjurate de o aripioara.

Partile utilizate ale plantei sunt foliolele (Folium Fraxini), ce se recolteaza in mai-iunie. Se inlatura petiolul principal. Frunzele se intind in straturi subtiri in locuri bine aerisite. Pe cale artificiala se usuca la o temperatura de 40-50 grade C. Din 3-4 kg frunze proaspete se obtine 1 kg produs finit.Acestea contin manitol, inozitol, cvercitrina, acid malic, tanin, acid ursolic, gume, ulei volatil ce contine terpene, derivati cumarinici, vitamina C.

Frunzele de frasin sunt diuretice si uricozurice (prin flavonozide si saponozide), sudorifice, coleretice, laxative, depurative. Sunt recomandate in afectiunile biliare, mai ales functionale (dat fiind efectul coleretic / colagog), dar si in cele organice (avand si actiune antiinflamatoare): colecistite, angiocolite.
Sunt utilizate mai ales in suferinte articulare (artroze, artrite, guta), avand efect analgezic si antiinflamator, pe langa cel depurativ.
Ca depurative, sunt utile in afectiunile cutanate: acnee, furunculoza, dermatite.
Sunt recomandate in constipatie, dar si in enterocolite, dat fiind actiunea astringenta a taninurilor.
Sunt recomandate in afectiunile gastrice: ulcer gastric, ulcer duodenal.
Sunt utile in afectiuni urinare si ginecologice (dismenoree, metroragii; leucoree - in aplicatii externe).

Phaseoli fructus sine seminibus- Fam.Leguminosae

Planta anuala, ce are frunzele alcatuite din 3 foliole mari si frunzele de culoare alba, roz, rosiu sau verde. Phaseoli fructus sine seminibus - formata din pastai uscate purtand la baza un disc tubulos, sesile sau stripitate, turtite sau subcilindrice, fara seminte. De culoare alb-galbuie, sunt fara miros caracteristic, iar gustul este fad. De la aceasta specie erbacee, se folosesc numai pastaile fara seminte recoltate la maturitatea lor completa, in special de la soiurile cu pastaia alba sau alb-galbuie. Dupa culegerea pastailor si separarea boabelor, tecile de fasole se curata de codite, vrejuri, se inlatura cele patate, dupa care se depoziteaza intr-un loc uscat. Din 1,2-1,5 kg teci rezulta 1 kg produs uscat.

Contine : amino-acizi intre care arginina, asparagina, tirozina, triptofan, betaina, lizina s.a., vitamina C in mici cantitati, acid silicic, acid fosforic, saruri minerale, cca 50% hemiceluloza.

Tecile de fasole sunt diuretice si depurative; ca diuretice, sunt utile in eliminarea excesului de sare si apa din organism, manifestat sau nu ca edeme (de diferite cauze: renale, cardiace -unele surse le atribuie si efect tonicardiac -etc.), in afectiuni urinare (in care intervine si efectul antiseptic urinar: sunt utile in infectii/inflamatii urinare) si in cele reumatismale (artroze, guta); actiunea depurativa (de favorizare a eliminarii substantelor toxice reziduale din mediul intern al organismului) face util acest produs in afectiunile cutanate (acnee, furunculoza) si in cele metabolice: diabet (mai ales conex cu efectul antidiabetic), guta (in cooperarea cu efectul uricozuric), obezitate, ateroscleroza.
Au actiune antidiabetica.
Prin continutul de aminoacizi si saruri, tecile de fasole sunt nutritive, energizante, remineralizante.

Fasolea uscata are un continut de 10 ori mai mare in proteine decat cea verde.

Equisetum arvense-Fam.Equisetaceae

Este o planta perena, erbacee, lipsita de frunze, cu doua feluri de tulpini. Primavara se dezvolta tulpinile simple, brune, fertile (poarta in varf spice cu spori), inalte de 40 cm. Indata dupa fructificare, aceste tulpini fertile putrezesc si in locul lor apar tulpini sterile de 60 cm, mai subtiri, verzi, mult ramificate, avand ramurile laterale dispuse in verticile. Tulpinile sterile apar la inceputul verii. In jurul nodurilor, tulpinile sterile au frunzulite solzoase, brune, in forma de guleras si niste ramurele aciculare (ca frunzele de pin). Aceste ramurele sunt mai lungi la baza tulpinii si mai scurte spre varful ei, dar nu sunt mai lungi decat distanta dintre noduri, ceea ce face planta in intregime sa aiba infatisarea unui con.In pamant, are un rizom ce creste oblic, purtand la noduri radacini subtiri, precum niste tubercule.

Tulpinile sterile se vor recolta in lunile iunie-septembrie, pe vreme frumoasa, dupa ce s-a ridicat roua. Se va folosi partea superioara a plantei, cca. 2/3 din tulpina. Nu se admit parti brunificate, resturi de rizomi sau alte specii de Equisetum.

Se usuca la umbra, in strat subtire, in locuri bine aerisite si lipsite de umezeala. Se intorc zilnic. Uscarea artificiala la 40°C. Se pastreaza in saci de hartie sau din material textil. Se culege doar de persoane initiate, deoarece exista plante asemanatoare din aceeasi familie, care sunt otravitoare.

Contine:oxid salicic (5-7%), gluteolina, nicotina, palustrina si palustridina, fitosterina, beta-sitosterol, acid malic, acid oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil sulfone, vitamina C, urme de ulei volatil, saruri de potasiu. Sporii contin acizii cu lant lung alfa, omega-dicarboxilici, prezenti in fractiunea lipidica .

Principiile active din coada-calului au actiune antimicrobiana, antiseptica, antiinflamatoare, maresc rezistenta tesutului conjunctiv, activeaza circulatia locala. Planta este indicata pentru uzul intern, sub forma de ceai cu actiune diuretica, sau extern, sub forma de comprese si bai. Equiseti herba intra in compozitia ceaiurilor antireumatic, diuretic nr. 2 si 3.