|
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SANGELUI
Sangele este un lichid de culoare rosie care impreuna cu lichidul interstitial si limfa formeaza mediul intern al organismului, el circula prin vase sanguine inchise raspandite in toate organele si tesuturile corpului
Cunoscut si sub numele de 'raul vietii', sangele este pompat de catre inima printr-un sistem de vase de sange, reprezentat de sistemul circulator.
O persoana adulta are intre 5 si 6 litri de sange, ceea ce reprezinta 7-8% din greutatea totala a corpului. Cantitatea de sange prezenta in organismul unei persoane poate varia. In timpul deshidratarii, de exemplu la un maraton, volumul de sange prezent scade. In cazul unei sarcini insa, volumul de sange creste, deoarece sangele mamei trebuie sa transporte mai mult oxigen.
Functiile sangelui
Sangele indeplineste in organism o serie de functi importante
1 - functia respiratorie -
sangele transporta oxigen de la plamani la toate tesuturile corpului,
iar la intoarcere transporta substante nefolositoare, in special dioxidul de
carbon la plamani, iar de aici CO2 este scos din organism prin intermediul
expiratiei. Cand transportul de oxigen esueaza (sau nu are loc), persoana moare
in cateva minut
2 - functia nutritiva - transporta substantele nutritive din alimente
(grasimi neutre monozaharide), de la intestin la diferite tesuturi. Alimentele
care au fost transformate de sistemul digestiv in proteine, grasimi si
carbohidranti sunt de asemenea transportate la tesuturi de catre sange. Aceste
nutrimente ofera energia necesara metabolismului precum si posibilitatea ca
celulele sa-si indeplineasca functiile normal. 3 - functia excretorie -
transporta metaboliti (uree, acid uric, acid lactic) spre organele de excretie
cum ar fi pielea, rinichi, tracul digestiv unde sunt eliminati in mediul
inconjurator. Substantele reziduale produse in timpul metabolismului, cum ar fi
acidul uric, sunt transportate de catre sange la rinichi, unde sunt transformate
in urina, iar apoi sunt eliminate din organism (prin excretie).
3 - functia excretorie - transporta metaboliti (uree, acid uric,
acid lactic) spre organele de excretie cum ar fi pielea, rinichi, tracul
digestiv unde sunt eliminati in mediul inconjurator. Substantele reziduale produse
in timpul metabolismului, cum ar fi acidul uric, sunt transportate de catre
sange la rinichi, unde sunt transformate in urina, iar apoi sunt eliminate din
organism (prin excretie).
4 -
functia de termoreglare - transporta caldura de la organele interne spre
suprafata corpului de unde se transmit mediului inconjurator. Sangele este vital si
pentru mentinerea unei temperaturi corporale stabile; la oameni aceasta
temperatura este de 37,00 C (98,60 F) si poate varia in limite mici, de maxim
un grad Celsius.
Producerea de caldura si pierderea de caldura in diferite parti ale corpului sunt echilibrate de transferul de sange prin vasele de sange. Acest lucru are loc datorita variatiei diametrului vaselor de sange din piele. Atunci cand o persoana se supraincalzeste, vasele de sange se dilata, iar un volum marit de sange circula prin piele. Caldura se imprastie prin piele, reducand in mod eficient temperatura corporala. Din cauza maririi volumului de sange ce trece prin piele, aceasta poate deveni roz.
In conditii de temperatura scazuta, pielea devine palida, odata cu micsorarea diametrelor vaselor de sange, acesta nemaiajungand in piele si reducand astfel pierderile de caldura.
Caldura se imprastie prin piele, reducand in mod eficient temperatura corporala.
5 - functia de protectie imuno-biologica - se exercita prin intermediul anticorpilor si a fagocitelor, ajutand la combaterea infectiilor si a bolilor. De asemenea, sangele mai transporta si substante care il impiedica sa curga din organism in urma unei rani, lucru realizat cu ajutorul coagulatorilor, care isi incep activitatea la cateva secunde dupa ranire.
6 -functia de comunicare si de stabilire a controlului- pe langa oxigen si nutrimente, sangele mai transporta si hormoni, care regleaza anumite functii ale corpului. Miscarea acestor chimicale permit unui organ sa controleze functia altuia desi cele doua organe se situeaza la o anumita distanta unul de celalalt.
Compozitia sangelui
Aproximativ 55% din cantitatea de sange este reprezentata de lichidul cunoscut sub numele de plasma.
Restul de 45% este compus din trei tipuri de celule: celule rosii (eritrocitele), celule albe (leucocitele) si trombocitele.
Plasma este compusa in special din apa si saruri. Rinichii sunt cei care mentin concentratia de sare in plasma, deoarece orice fluctuatie a acestei concentratii poate duce la functionarea incorecta a celulelor corpului. In conditii extreme, modificarea acestei concentratii poate duce la coma si chiar moarte.
Plasma contine de asemenea si vitamine, minerale, proteine, factori coagulanti si produse re .
Plasma este un lichid galbui, omogen, putin vascos,
cu gust putin sarat, contine 91,5% apa, 7% proteine, 1% glucide, 1% lipide, dar
si substante absorbite si dizolvate in urma catabolismului celular, acid uric,
ureea
- cationi: de Ca+, Na+ , k+
- anioni Cl, rol acid amonius, HCO3
Compozitia de saruri a plasmei este foarte apropiata de cea a apei marine.
Acest lucru demonstreaza ca in trecutul indepartat omul si vertebratele au
stramosi marini.
Sarurile pot prezenta atat
componente organice
componente anorganice
Componente organice - cele mai importante sunt:
* Proteinele simple si complexe (gluco si lipo
proteine) - concentratia proteinelor
plasmatice este de 7-8ml la 100g sange.
Cuprinde 3 mari categorii:
1 - albuminele (seualbumine) - sunt sintetizate in ficat de aminoacizi si
catabolizate la nivelul diferitelor tesaturi, prezinta importante functi
organice
2 - globulinele (seuglobulinele) - sunt sintetizati din aminoacizi la nivelul
glanglionilor limfatici, ai
splinei al maduvei osoase in general, precum si in tesuturile conjuctive sunt
catabolizate la nivelul diferitelor tesuturi si organe (plamani, ficat, splina,
tesutul gastro intestinal). Dintre globulinele gama globulinei sunt cele mai
important cu rol in aparare, fata de infecti prin producerea de anticorpi.
3 - fibrinogen - are rol important in coagularea sangelui, se gaseste in plasma
in proportie de 0,2 - 0,4%, biosinteza lor are loc la nivelul tesutului conjuctiv
precum si ficatul.
Proportile acestuia sunt importante in procesul de coagulare, dar si in
transformare prin procese biochimice, in fibrina
si de a
se gelifica pe langa functile amintite proteinele plasmatice functioneaza ca un
sistem de tampon, contribuie astfel la mentinerea Ph, alaturi de proteine din
plasma, precum si existenta altor
proteine, in plasma determinata stari patogene.
* Glucidele plasmatice - dintre acestea ceea mai importanta este glucoza
a carei
concentratie se incadreaza intre 0,8 - 1,2% si se numeste glicemie.
In stari patologice glicemia poate sa creasca
si se
numeste hiperglicemie si cand scade numind Hipoglicemie. Rolul glicemiei este important
deoarece este forma de absortie, de circulatie si de consum a glucidelor
* Lipidele - cele mai importante sunt - fosfolipide
- gliceridele
- colesterolul
In plasma se mai gasesc:
- acid lactic
-hormoni
- enzime - anticorpi
- protombina - vitamine
- bilirubina - alte substante organice si minerale
Componente
anorganice ale plasmei - sunt reprezentate prin apa si saruri minerale.
Apa - este principala componenta
a plasmei datorita proprietatilor ei de absortie, de solvire si disociere, apa joaca un rol important in desfasurarea
tuturor fenomenelor fizico-chimice care se desfasoara in organism prin
intermediul plasmei sanguine
Sarurile minerale - din plasma prezinta o importanta deosebita in
determinarea presiuni atmosferice a plasmei care este de 6,7 atmosfere.
Presiunea osmotica trebuie sa se mentina constanta de ia depinzand buna functionare
a hematiilor daca presiunea creste, hematiile pierd apa ceea ce le scoate din
functiune, iar daca scade in hemati va patrunde apa iar functia lor va fi
defectuoasa. Mentinerea presiuni osmatice este o conditie a schimari normale
intre sange si tesut.
Echilibru acido bazic al plasmei este mentinut prin sisteme tampon. Prin
functionarea sistemului tampon al plasmei isi pastreaza reactia alcaina cu un
ph de 7,7. cand ph are o valoare mai mica de 7,7 determinat in plasma o stare
numita acidoza, iar cand valoarea este mai mare determina o stare numita
alcaloza. Pentru mentinerea veti ph plasmei, presiunea nu trebuie sa creasca
7,8 sau sa scada de 7,7. ziduale. Plasma are de obicei culoare galbena datorita
proteinelor dizolvate in ea.
Eritrocitele
Prima lor functie este sa transporte oxigen de la plamani la toate celulele corpului. Celulele rosii sunt compuse predominant dintr-o proteina si hemoglobina, care capteaza oxigenul in timp ce sangele circula prin plamani, dandu-i culoarea rosie. In timp ce sangele trece prin tesuturile, hemoglobina transporta oxigen la toate celulele corpului. Celulele rosii nu au nucleu. Membrana acestei celule este flexibila si se poate intinde in mai multe directii fara sa se sparga, proprietate importanta, leucocitele trebuie sa treaca prin cele mai mici vase de sange, capilarele.
Leucocitele compun sangele in proportie de maxim 1%, dar cu toate acestea, ele au o importanta imensa. Ele joaca un rol vital in cadrul sistemului imunitar- ele reprezinta mecanismul principal de aparare impotriva bacteriilor, virusilor si parazitilor. Celulele albe reusesc acest lucru prin atac direct, care implica de obicei identificarea organismului strain, alipirea de acesta, iar apoi distrugerea lui.
Celulele albe mai produc si anticorpi, care sunt lasate in sistemul circulator pentru a gasi si pentru a se alipi de organisme straine. Dupa alipire, este posibil ca a anticorpul sa distruga organismul strain, iar in cazul in care nu reuseste acest lucru, se solicita ajutor de la alte celule ale sistemului imunitar pentru a distruge organismul strain.
Trombocitele, cele mai mici celule din corp au ca functie inceperea procesului de coagulare, oricand un vas de sange este sectionat sau rupt. Imediat ce o artera sau o vena este ranita, trombocitele din zona incep sa se uneasca intre ele, precum si de marginea ranii. De asemenea, ele dau stimulenti in sange pentru a reduce sangele, protejeaza peretele vascular in fagocitoza virusurilor, au rol in procesele immune.
Particularitati morfofunctionale ale trombocitelor:
trombocitele (plachetele sanguine) sunt celule anucleate care aflate in circulatie au rol in hemostaza
- trombocitele se formeaza in maduva hematogena din aceeasi celula stem multipotentiala.
- numarul de trombocite este de 170000 - 360000/mm3 la barbati si 180000 - 400000/mm3 la femei.
- reglarea trombopoiezei se face in prezenta trombopoietinei activatoare care este similara cu eritropoietina
- din trombocitele nou formate 1/3 sunt depozitate in circulatie splenica si 2/3 se afla in circulatie. - durata de viata este de 10 zile dupa care sunt distruse in circulatia generala, ficat si splina.
- trombocitele contin 1,9% glucide, 12% proteine si 3% lipide
Grupe de sange: Exista multe tipuri de leucocite, iar orice persoana nu poate avea decat un singur tip de astfel de celule. Grupele de sange sunt indicate de absenta sau prezenta unor substante pe suprafata leucocitelor. Grupa de sange este importanta din mai multe motive medicale. In cazul in care o persoana pierde o cantitate mare de sange, atunci ea are nevoie de o transfuzie pentru a inlocui celulele rosii pierdute. Transfuzia se poate face de la o persoana cu aceeasi grupa de sange sau de la una a carei grupa de sange este donatoare universala- hematiile umane prezinta doua tipuri de polizaharide cu proprietati antigenice, denumite aglutinogene A si B si doua tipuri de anticorpi plasmatici specifici omologi denumiti aglutinine α si β
- antigenele hematice si anticorpii plasmatici in sangele fiecarui individ sunt determinati genetic, astfel incat, la acelasi individ nu pot coexista simultan aglutinogenul si aglutinina specifica omoloaga
- prin excludere reciproca a aglutinogenului si a aglitininei omoloage oamenii se impart dupa sistemul ABO in 4 grupe sanguine
grupa I (O), intalnita la 47% din populatie, nu contine aglutinogenul A si B, dar contine aglutininele α si β.
grupa II (A), intalnita la 41% din populatie, contine aglutinogenul A si aglutinina β.
grupa III (B), intalnita la 9% din populatie, contintine aglutinogenul B si aglutinina α.
grupa IV (AB), intalnita la 9% din populatie contine aglutinogenul A si B si nu contine aglutininele α si β
- daca aglutinogenul hematic din sangele donatorului in cazul unei transfuzii se intalneste cu aglutinina omoloaga din sangele primitorului se produce aglutinarea intravasculara a hematiilor, urmata de hemoliza.
- cunoasterea apartenentei la una din grupele sanguine are mare importanta in stabilirea compatibilitatii transfuzionale.
grupa O poate dona la toate grupele (donator universal), dar nu poate primi decat de la grupa O.
grupa AB poate dona numai la grupa AB insa poate primi de la toate grupele (primitor universal).
- s-a constatat ca 85% din populatie mai prezinta pe hematii inca un antigen denumit Rh.
- antigenul hematic Rh se mosteneste exclusiv de la tata.
- anticorpii anti-Rh (aglutininele) nu sunt determinate genetic.
Trombocitele, cele mai mici celule din corp au ca functie inceperea procesului de coagulare, oricand un vas de sange este sectionat sau rupt. Imediat ce o artera sau o vena este ranita, trombocitele din zona incep sa se uneasca intre ele, precum si de marginea ranii. De asemenea, ele dau stimulenti in sange pentru a reduce sangele, protejeaza peretele vascular in fagocitoza virusurilor, au rol in procesele immune.
Particularitati morfofunctionale ale trombocitelor:
trombocitele (plachetele sanguine) sunt celule anucleate care aflate in circulatie au rol in hemostaza
- trombocitele se formeaza in maduva hematogena din aceeasi celula stem multipotentiala.
- numarul de trombocite este de 170000 - 360000/mm3 la barbati si 180000 - 400000/mm3 la femei.
- reglarea trombopoiezei se face in prezenta trombopoietinei activatoare care este similara cu eritropoietina
- din trombocitele nou formate 1/3 sunt depozitate in circulatie splenica si 2/3 se afla in circulatie. - durata de viata este de 10 zile dupa care sunt distruse in circulatia generala, ficat si splina.
- trombocitele contin 1,9% glucide, 12% proteine si 3% lipide.
- scaderea numarului de trombocite sub 150000/mm3 poarta numele de trombopenii si produc tulburari de coagulare.
- cresterea numarului de trombocite peste 500000/mm3 poarta numele de trombocitoza si produc fenomene de hipercoagulabilitate.
COAGULAREA PLASMATICA
Factorii coagularii
I FIBRINOGENUL
II PROTROMBINA
III TROMBOPLASTINA TISULARA
IV IONII DE Ca++
VPROACCELERINA
VI FACTORUL VI
VII PROCONVERTINA
VIII GLOBULINA ANTIHEMOFILICA A
IX GLOBULINA ANTIHEMOFILICA B
XFACTORUL STEWART POWER
XI GLOBULINA ANTIHEMOFILICA C
XII FACTORUL HAGHEMAN
XIII FACTORUL STABILIZATOR AL FIBRINEI
In mecanismul coagularii se disting 2 timpi esentiali:
-formarea trombinei
-transformarea fibrinogenului in fibrina
PRODUCEREA SI ELIMINAREA SANGELUI
Sangele este produs in maduva oaselor, care se afla in interiorul oaselor. La copii, maduva din majoritatea oaselor este implicata activ in formarea celulelor ce compun sangelui. Pe masura ce copiii cresc si ajung adulti, procesul de formare a oaselor in maduva bratelor si a picioarelor inceteaza, acesta concentrandu-se in craniu, coloana vertebrala, coaste si pelvis. Cele trei celule (rosie, alba si trombocita)_se formeaza dintr-una singura, numita celula-mama. In mod remarcabil, experimentele au aratat ca doar 10 celule-mame se pot multiplica, in patru saptamani in 30 bilioane de celule rosii, 30 bilioane de celule albe, si 1,2 bilioane de trombocite - destule pentru a inlocui fiecare celula continuta in sange din organism. O celula rosie traieste intre 100 si 120 de zile din momentul in care a fost lasata in sangele circulant. In acest rastimp, celulele rosii imbatranesc. Dupa trecerea acestei durate de viata - sau in cazul in care sunt lovite(indiferent de varsta) - celulele rosii sunt eliminate de catre splina, si, in cantitati mai mici, de catre ficat. O celula alba traieste intre 18 si 36 de ore. Cu toate acestea, unele dintre aceste celule sunt responsabile pentru mentinerea memoriei imunologiceAceste celule detin informatii despre organismele straine care au mai fost in conflict cu organismul uman respectiv (pentru a-l distruge mai repede si mai eficient la o urmatoare -eventuala- aparitie). "Celule de memorie" fac imunitatile posibile.
HEMATIILE
Particularitati morfofunctionale ale hematiilor
- hematiile (eritrocitele sau globulele rosii) circulante sunt celule anucleate, cu rol in transportul gazelor respiratorii.
- culoarea hematiilor este rosie-portocalie datorita oxihemoglobinei din sangele arterial si rosu-inchis datorita carbohemoglobinei si hemoglobinei reduse din sangele venos.
- numarul de hematii la barbat este de 4600000 - 5900000/mm3, iar la femeie este de 4200000 - 5400000/mm3.
- cresterea numarului de hematii poate fi fiziologica (mai mare la barbati fata de femei, la altitudine, efort fizic, emotii), datorita hemoconcentratiei sau patologica (insuficienta cardiaca, TBC pulmonar etc).
- scaderea numarului de hematii poate fi:
fiziologica (datorita ingestiei exagerate de apa - hemodilutie, hiperbarism);
patologica (hemoragii, icter hemolitic, anemii).
- hematia contine apa (60%), hemoglobina (34%) din reziduul uscat, lipide (0,7%), proteine (10%), glucide (0,5%) si saruri minerale din reziduul uscat al hematiiei.
- hemoglobina (Hb) este principalul compus al hematiei care, prin rolul sau de pigment respirator asigura functia de transport a gazelor respiratorii.
- hemoglobina este o cromoproteina.
- molecula de hemoglobina este formata din 4 subunitati.
- fiecare unitate este formata dintr-o grupare prostetica denumita hem, fixata pe cate o grupare polipeptidica, apartinand proteinei purtatoare, denumita globina.
- hem-ul este format dintr-un atom de fier (Fe2+) fixat in centrul unui nucleu tetrapirolic.
- globina are doua lanturi alfa, cu cate 141 de aminoacizi si doua lanturi beta, cu cate 164 de aminoacizi.
- structura anormala a globinei determina formarea de hemoglobinopatii (cantitative si calitative).
- datorita prezentei fierului (Fe2+) hem-ul poate lega labil (reversibil) gazele respiratorii.
- reactia de fixare a O2 la Hb nu este o oxidare propriu-zisa (deoarece ea nu duce la cresterea valentei fierului), ci o reactie de oxigenare, de legare reversibila a unei molecule de oxigen la fierul bivalent.
- in urma acestei reactii reversibile rezulta oxihemoglobina (Hb O2), care reprezinta forma principala de transport a O2 spre tesuturi.
- atunci cand este saturata (oxigenata) complet, o molecula de Hb poate transporta 4 molecule de O2.
- reactia de fixare a CO2 la Hb este tot o reactie labila (reversibila), rezultand carbohemoglobina (Hb CO2), care reprezinta una din formele de transport ale CO2 de la tesuturi la plamani.
Aparatul circulator si sangele
Aparatul circulator este alcatuit din inima, organul central al respiratiei si un sistem vascular inchis. De la inima, care are rolul de pompa, sangele este impins, prin vase puternice denumite artere, catre periferie, unde trece prin reteaua capilara si apoi se reantoarce la inima prin vene.
Inima este un organ musculos cavitar invelit intr-o foita seroasa numita pericard si impartit in 4 compartimente: doua auricule si doua ventricule. Auriculele comunica cu ventriculele; auriculul stang impreuna cu ventriculul stang formeaza inima stanga, iar auriculul drept impreuna cu ventriculul drept inima dreapta.
Atat caile de intrare cat si cele de iesire ale cavitatilor inimii sunt prevazute cu supape care permit circulatia sangelui numai intr-un singur sens si poarta denumirea de valvulei.
De la inima spre periferie sangele parcurge doua traiecte: marea si mica circulatie.
Inima stanga asigura inaintarea sangelui in marea circulatie si de aceea este mai dezvoltata, avand o musculatura mai puternica. Sangele este impins de inima stanga intr-o artera mare denumita aorta, care se ramifica treptat in artere mai mici catre periferie.
Astfel spre cap pleaca doua artere importante, arterele carotide. Acestea pot fi palpate lateral la gat. In directia bratelor se desface cate o artera care trece mai intai pe sub clavicula, artera subclavie, apoi prin subsoara, artera axilara, mergand prin partea dinauntru a bratului in jos, artera humerala. In regiunea cotului ea se ramifica in doua parti corespunzatoare celor doua parti corespunzatoare celor doua oase ale antebratului: artera radiala si cubitala. Artera radiala se poate palpa usor deasupra incheieturii mainii in regiunea degetului mare. Aici se pot numara pulsatiile sangelui (pulsul) care in mod normal corespund numarului de batai ale inimii.
In regiunea mainii, din arterele antebratului se formeaza 2 arcade, arcada palmara superficiala si profunda, din care pleaca ramificatii pana la varfurile degetelor, artere digitale. Dupa ce aorta a dat ramificatiile sus amintite, ea trece prin fata coloanei vertebrale in jos, spre regiunea bazinului. Pe acest drum se desface in mai multe ramuri puternice pentru aprovizionarea cu sange a rinichilor si intestinelor, dupa care se imparte in doua ramuri principale arterele iliace, de unde pornesc arterele destinate regiunii inferioare a abdomenului (micul bazin si perineul) si membrelor inferioare.
Ramurile care trec prin dreptul regiunilor inghinale dau nastere in partea interna a coapselor arterei femorale. Aceasta se imparte dedesubtul genunchiului in doua artere care aprovizioneaza gamba cu sange, artera tibiala anterioara si posterioara. Ultima formeaza la nivelul piciorului o arcada plantara din care pornesc arterele digitale.
Arterle terminale se divid in vase foarte fine, capilare, care formeaza o adevarata retea la periferie. Aceasta iriga cu sange tesuturile. Aici are loc aprovizionarea cu materii nutritive si oxigenarea celulelor.
Sangele din capilare, dupa ce a scaldat testurile si le-a lasat oxigenul si substantele nutritive necesare, se incarca cu bioxid de carbon si substantele rezultate din arderile tisulare si este colectat intr-un mare sistem vascular de intoarcere: sistemul venos. Acesta duce sangele inapoi, spre inima, prin vene care respecta aceeasi distributie si denumire ca si arterele pe care le intovarasesc.
In vene sangele nu se mai afla sub influenta directa a pulsatiilor inimii, deoarece aceasta s-a incheiat in capilare.
Hemoragia produsa prin deschiderea unei artere este puternica, sangle tasneste in ritmul pulsatiilor inimii, pe cand hemoragia data de deschiderea venelor este mai moderata, cu o scurgere continua a sangelui.
Si culoarea sangelui din vene difera de cea a sangelui arterial. Sangele arterial este de culoare rosie deschisa, datorita cantitatii mari de oxigen pe care o contine, pe cand sangele venos este de culoare rosie inchisa.
Venele se strang in doua mari canale colectoare vena cava superioara, pentru jumatatea superioara a corpului si vena cava inferioara, pentru portiunea inferioara, amandoua ajungand la auriculul drept.
In sistemul venos se colecteaza si limfa adusa de sistemul limfatic din tot corpul prin vasele si ganglionii limfatici. Vasele limfatice care pornesc din peretele intestinului subtire servesc la absorbtia grasimilor.
Odata sangele reantors la cord si anume la cordul drept, marea circulatie a luat sfarsit. Sangele este pompat de auriculul drept in ventriculul drept de unde incepe mica circulatie.
El este impins mai departe de ventriculul drept in artera pulmonara care se desparte in doua ramuri principale pentru cei doi plamani. La nivelul plamanilor acestea se desfac intr-o retea capilara, unde sangele elibereaza bioxidul de carbon adus de la tesuturi si se incarca cu oxigenul din aerul alveolara.
Reantoarcerea catre inima se face prin patru vene pulmunare, care spre deosebire de venele din restul corpului, contin sange oxigenat; sangele ajunge din nou la cord, in auriculul stang si astfel se incheie si mica circulatie.
Din auriculul stang, prin trecerea sangelui in ventriculul stang se repeta ciclul anterior. Contractia muschiului cardiac produce o presiune sanghina care corespunde nivelului de 170 mm dintr-o coloana de mercur sau a unei coloane de apa de 2 m inaltime. In artere aceasta presiune scade repede spre periferie. Ea ajunge in membre la aproximativ 120 mm Hg, iar in vasele capilare atinge valori foarte mici, totusi suficiente pentru a permite trecerea lichidului nutritiv catre tesuturi.
Presiunea sangelui din artere, cunoscuta sub denumirea de tensiune arteriala, se poate determina prin aparate speciale. Ea masoara la nivelul arterei humerale (a bratului) 110-140 mm Hg in timpul contractiei inimii ( tensiune arteriala maxima) si intre 60-80 mm Hg in momentul pauzei dintre contractii (tensiune arteriala minima).
Valorile ce depasesc cifrele de mai sus indica o hipertensiune arteriala, iar cele mai joase o hipotensiune arteriala.
Numarul de batai pe minut ale inimii sau pulsul este aproximativ de 70; la fiecare bataie sunt pompati circa 70-100 cm de sange din inima in marile artere, adica aproximativ 7 litri pe minut. Aceasta cantitate este variabila si poate creste in caz de efort prin marirea frecventei contractiilor (adica a numarului de batai pe minut) sau a cantitatii de sange trimis cu fiecare pulsatie.
Inima este un muschi cavitar (gol pe dinauntru) a carui activitate este dirijata de centrii de comanda proprii, reprezentati prin ganglioni nervosi si fibre de conducere continuti in vecinatatea peretilor.
Proprietatea inimii de a se contracta si in afara organismului se numeste automatism. Asa se explica de ce inima se contracta in somn si in stare de inconstienta. Creierul are totusi o influenta regulatoare asupra activitatii inimii, fapt pe care-l cunoastem dupa 'bataile de inima' care se ivesc in caz de emotii.
reduce sangerarea, pentru a aduna mai multe trombocite in zona, si altele.