Examenul clinic al pacientului cu discoloratii dentare

Evaluarea unui pacient cu discoloratii dentare necesita o

trecere in revista a conditiilor orale si sistemice care include:

-    antecedentele personale patologice;

-    medicatia utilizata (in timpul sarcinii, in copilarie, in 

prezent);

-    istoricul expunerii la agenti chimici, traumatisme si

infectii;

-    expunerea la fluor;

-    istoricul tratamentelor dentare;

-    obiceiuri alimentare;

-    igiena orala zilnica.

Conditii de viata: fumatul

Aspect clinic

Din punct de vedere clinic modificarile culorii smaltului pot fi brun, negru, gri, verde, oranj si galben, cu prezenta uneori a unui luciu metalic si afecteaza ambele dentitii.

Distributia este generalizata la toti dintii (discoloratii intrinseci) sau localizata la anumiti dinti sau suprafete.

Cand discoloratia apare la un singur dinte, in general, etiologia este extrinseca.

Etiologia discromiilor dentare

Cauzele intrinseci - coloratii localizate

Placa bacteriana

Placa bacteriana

Tartru

Tartru

Tartru supragingival

Discromie intrinseca produsa de tulburari de eritropoieza: pofiria
(Marquette University School of Dentistry

Discoloratie dentara. Fumat

Amelogeneza imperfecta

Amelogeneza imperfecta

Hipocalcifierea smaltului

Dentinogeneza imperfecta

Discromie dentara interna hemoragica- dinte roz

Discoloratie dentara
Clorhexidina 0,12%

Discoloratie dentara extrinsecaClorhexidina 0,12%

Discoloratie extrinseca produsa de consum de marihuana

Discoloratie dentara
Fluoroza. Forma usoara

Fluoroza

Discoloratie dentara
Fluoroza. Forma severa

Hipoplazia smaltului.
Dinte Turner

Hipoplazia smaltului.
Rubeola

Discoloratie dentara intrinseca prin traumatism

Discoloratie dentara intrinseca prin traumatism

Discoloratie dentara intrinseca prin extravazare sanguina

Carii radiculare si restaurari cu amalgam de argint

Abrazie dentara severa prin periaj traumatic

Discoloratie dentara prin administrare de tetraciclina

Discoloratie dentara prin administrare de tetraciclina

Tratamentul discromiilor dentare

Tratamentul general in functie de etiologia discoloratiilor.

Tratamentul local:

profilaxia dentara si modificarea dietei

periajul dentar

periajul profesional

microabrazia smaltului

albirea dintilor

restaurarile dentare

extractiile dentare cu aplicarea ulterioara de punti sau implante osteointegrate supraprotezate

Microabrazia smaltului

Aceasta tehnica implica utilizarea unui amestec sub forma de pasta

de HCl in concentratie redusa si particule de silicon carbid solubile

in apa.

Suprafata rezultata este neteda, cu aspect sticlos.

Metoda este indicata pentru

indepartarea discoloratiilor intrinseci superficiale,

indepartarea discoloratiilor prin administrarea de fluor

Decalcificari secundare bracket-urilor ortodontice.

Metoda poate fi folosita in asociere cu tehnica de albire a dintilor

Tehnica de tratament presupune:

-    izolarea perfecta cu diga si protectia pacientului si medicului cu ochelari de protectie, deoarece HCl este un produs caustic foarte agresiv. Din acelasi motiv in jurul dintelui supus microabraziunii se aplica bicarbonat de sodiu,care neutralizeaza aciditatea preparatului, pentru a evita arsurile gingivale.

Pe dintele periat profesional, spalat si uscat se aplica gelul cu HCl pe suprafata vestibulara a dintelui cu discromie, intr-un strat de 1 mm si cu ajutorul unei cupe de cauciuc destinata acestui scop, montata la o piesa de mana, la viteza mica se efectueaza miscari circulare timp de 60 sec. Apoi  se spala fata vestibulara a dintelui cu jet de apa cu aspiratie.

Se examineaza culoarea dintelui, daca aceasta nu e corespunzatoare, operatiunea se poate repeta de maximum 10 ori, ceea ce duce la indepartarea unui strat mai mic de 0,1 mm de smalt, iar petele superficiale dispar.

Smaltul astfel tratat, dupa spalare si lustruire, va beneficia de o metoda locala de fluorizare.